Obiceiuri

Ţopăie de zor… toată sufrageria e a lor… numai pentru ei şi Puff! Mă simt din nou copil alături de ei… )

Toţi copiii sunt la fel – indiferent ai cui pui sunt – jucăuşi, puşi pe  şotii… În fond cred că ăsta e tot farmecul copilăriei – trăznăile pe care ni le permitem. Până la urmă năzbâtiile astea sunt bune la ceva, nu? Cele mai multe de “aşa da! – aşa nu!” le-am descoperit cum s-ar spune “pe pielea mea” pe vremea când eram copil.

Prin uşa dormitorului îi văd pe pisoi – curiozitatea îi  împinge să facă exact ce nu trebuie – draperia e punctul de atracţie: leagăn perfect, se pare! Doar că e suficient să simtă că sunt “monitorizaţi”. O zbughesc care încotro apucă! Ca mai apoi să revină pentru runda a doua de legănat…

Da… există totuşi o diferenţă – puii de om nu trec aşa de repede de  la starea de închistare la dezinvoltură. Poartă pe umeri şi în suflet privirea dezaprobatoare sau reproşul care a pus stavilă unei trăznăi. Sunt trişti pentru  ceva vreme din cauză că au fost dojeniţi… Pe când puiuţilor mei le ia maxim câteva minute până să revină la starea de   veselie

Între vorbe şi fapte…

“Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima!” – ar fi ideal… ar trebui să fie deviza oricărui om. Diferenţa dintre ideal şi realitate e alta… Deocamdată e ştiut că avem parte doar de o singură viaţă şi de evenimente ireversibile. Să vedem… ai prefera să vezi mereu locuri noi frumoase, să ai parte de o viaţă palpitantă şi fără necazuri? Să te poţi bucura de prezenţa celor dragi şi să fii mereu cu zâmbetul pe buze? Să îmbătrâneşti frumos alături de familie? Să-ţi bucuri ochii cu năzdrăvaniile  nepoţilor? Într-un cuvânt, să poţi face orice îţi doreşti fără să fii constrâns de absolut nimic şi la sfârşitul zilei să adormi mulţumit cu gândul că Mâine va fi o zi frumoasă? Nuuuu, nu am de gând să îţi propun nici o afacere… fac doar o mică paralelă între ceea ce îţi doreşti şi ceea ce ai de fapt.

Mi-ar plăcea ca la Judecata de Apoi (în cazul în care există cu adevărat chestia asta) să pot spune că nu regret nimic din ceea ce am făcut şi că mi-am împlinit toate visele. Dar, ţinând cont că ora la care scriu aceste rânduri e destul de înaintată, recunosc că sunt doar simple vise