Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Mai rău e când intenţiile îţi sunt răstălmăcite şi ţi se face lehamite. Iar din lehamite iei decizii drastice. Decizii care apoi ţi se par nedrepte.
Urăsc sentimentul de culpă… pentru că mă umple cu remuşcări inutile, nelalocul lor.
Cineva, cândva mi-a spus că e bine să faci exact ceea ce simţi că eşti în stare să faci – altminteri devii victimă… în completare aş putea spune … a propriei conştiinţe.
Azi detest puterea de a mă pune în pielea celuilalt… e o vorbă care mă face să mă simt oarecum ciudat – câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia… .
Dar cred că totul ţine de exerciţiu – progresezi doar dacă exersezi. Cu siguranţă, poţi să mai şi greşeşti…
Poţi vedea lumea în alb şi negru… sau doar în gri.
……….
Ştii ce ?! Gata cu alb, negru, gri… ia să pun şi un pic de culoare !
