E ştiut că oamenii preferă compania persoanelor vesele. Cu siguranţă că asta se întâmplă pentru că respectivele persoane emană o mare cantitate de energie pozitivă. Aşa că de cele mai multe ori oamenii veseli au îndeajuns de mulţi prieteni. Poate prea mulţi. Nici asta nu e de bine… teoretic ar trebui să îşi împartă timpul şi cu ei. Altminteri prietenii se simt neglijaţi şi brusc devin frustraţi, cu o reală tendinţă de a face reproşuri de genul “m-ai uitat!”, “ţi-am simţit lipsa!” sau “halal prieten îmi eşti, nu ai mai dat un semn de viaţă de un car de vreme!”
Hmmm… spui “prieten” pentru că termenul de “amic” îl face pe cel de lângă tine să se simtă oarecum în inferioritate. Şi totuşi… “Persoana de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic” – asta e definiţia dată de DEX pentru prieten…
Nu ştiu cum se face, dar mai toate vorbele de duh au fost inventate cu muuult timp în urmă, iar aici s-ar potrivi de minune “prietenul la nevoie se cunoaşte”… Corect! Pentru că spre deosebire de perioadele în care îţi merge bine, acum e vremea să îi examinezi mai îndeaproape! Dacă mai ai vreme de aşa ceva sau în cazul în care mai ai ocazia să îi întâlneşti. Pentru că dacă te “simt” la strâmtoare, de regulă devin brusc foarte ocupaţi sau preocupaţi de cine ştie ce problemă de importanţă majoră… Devii dezamăgit să constaţi că brusc poţi număra pe degetele de la o mână numărul prietenilor rămaşi ?! Tinzi să te simţi nedreptăţit ?! Duci dorul vremurilor în care nu ştiai cum să împaci şi capra şi varza, doar-doar să ai timpul necesar pentru toată lumea ?!
Paradoxal, dar mai bine ai mulţumi pentru perioadele proaste prin care trecem. Sunt Îndeajuns de benefice pentru noi. Mai mult decât ne-ar plăcea să recunoaştem !
