Before sunset

Îmi amintesc de copilărie – se mai întâmpla să nu am chef de lecţii, poate unde consideram eu că am muncit îndeajuns şi că ar trebui luată pauza… sau poate era doar lenea… În fine, acelea erau momentele în care aş fi făcut orice altceva decât teme! Se pare că peste ani am păstrat obiceiul şi iată-mă azi căutându-mi o ocupaţie… oricare alta decât frunzăritul hârtiilor.

Fireşte că am găsit! Film… N-are importanţă că e continuarea (sau poate completarea?!) lui Before sunrise – film să fie! De când au apărut seriile 2…3… ale unor pelicule de succes, mi-s cam circumspectă. Majoritatea “continuărilor” m-au dezamăgit. Dar tot mi-am asumat riscul de a da peste ceva plictisitor.

Eh, n-a fost chiar aşa… adică – prima parte nu m-a mai captivat într-atât, dar per ansamblu trebuie să recunosc că a fost ok. Ea – Celine – a fost privilegiata de data asta… a avut aceeaşi fervoare… ba chiar aş putea spune că scenaristul i-a adăugat un plus de şarm.

Deci n-am pierdut nimic!

Before sunrise

Ştii cum e când a doua zi trebuie să fii fresh/odihnit pentru că trebuie să fii la o anumită oră într-un anumit loc? Somnul e atât de necesar… doar că întârzie să apară, deci e musai să îl faci pe Moş Ene să te viziteze!

Avem un obicei – când vrem sa adormim, căutăm un film…  nu prea strălucit şi îndeajuns de ordinar încât să nu ne capteze atenţia. Reacţia firească e somnul. Aşa că Adi a căutat/găsit un filmuleţ. Parcă l-a căutat cu lumânarea…

Eu eram îndeajuns de obosită… am adormit cred din primele momente.

El şi-a luat ţeapa de rigoare – l-a vazut până la capăt, fără să piardă un detaliu. A doua zi era obosit, dar hotărât să îi găsească şi continuarea.

Şi îi dau dreptate azi, după ce am văzut ce potenţial are – e plin de vervă, personajele au carismă, iar scenariul filmului e îndeajuns de plauzibil.

Enjoy!

Miss Pettigrew Lives for a Day

… sau la ce te poate împinge disperarea…

Să nu spui că e ciudată alăturarea “disperare – smile” – asta e impresia pe care mi-a lăsat-o mie filmul.

Nu-s snoabă şi nu alerg după filme cu actori consacraţi neapărat, dar de regulă fiecare film bun pe care l-am văzut a avut măcar unul… ei bine, nici unul dintre actori nu mi s-a părut cunoscut.

Mai ciudă îmi e că după ce am isprăvit de văzut filmul şi am vrut să văd în ce filme a mai jucat Frances McDormand, am avut surpriza să constat că e chiar o actriţă cu un palmares bogat, plus un Oscar (cea mai bună actriţă/1997/Fargo) – aşa că mi-am zis “să-mi fie ruşine!”.

Revenind… poate povestea pare un picuţ trasă de păr (prea multe coincidenţe… sau  sunt eu subiectivă), dar are un tâlc aparte. Aş adăuga ceva şi despre coloana sonoră – jazz, fireşte! – care pe mine m-a încântat, plus faptul că am reuşit să văd filmul cap-coadă…

În concluzie, dacă vrei ceva relaxant – gen dragoste & comedie – merită să sacrifici o oră şi jumătate!

The Curious Case of Benjamin Button

“Adaptare după o poveste scurtă de-a lui F. Scott Fitzgerald” – aşa e prezentat pe Wikipedia… Scurtă-scurtă povestioara, dar eu am văzut filmul pe 2 cd-uri… în fine, trec peste – o poveste destul de ciudată şi captivantă! Păi unde s-a mai întâlnit ca un om să se nască bătrân şi să întinerească pe zi ce trece?!

Dacă aş avea vremea necesară, aş citi şi varianta originală… mă interesa dacă personajul era atât de “aşezat” şi înţelept aşa cum mi-a lăsat mie impresia în film… pentru că rar mi s-a întâmplat să văd un fiu care trece cu uşurinţă peste faptul că a fost abandonat de propriul părinte.

Sau poate de vină este Brad Pitt – varianta tânără a lui Benjamin Button. Apreciez pentru a doua oară naturaleţea pe care o dă personajului (spun a doua oară pentru că iniţial m-a “prins” cu rolul din “Meet Joe Black”).

Şi cum fiecărui film de dragoste îi trebuie musai doi protagonişti, Cate Blanchett e desigur alegerea optimă!

În fine, mie mi-a plăcut filmul, n-am adormit…

Changeling

Dintotdeauna mi-a plăcut Angelina Jolie. Ei, recunosc, nu mi-au plăcut chiar toate filmele ei… dar în Changeling – da, m-a impresionat! E natural felul în care a transpus disperarea mamei care-şi caută cu îndârjire fiul dispărut. Tenacitate – cred că e cuvântul care caracterizează personajul… şi speranţa că-l va regăsi în pofida tuturor evidenţelor.

Şi ar mai fi ceva… pentru prima dată am simpatizat un pastor – şi nu pentru că-l interpretează John Malkovich…

Love me if you dare

Unii ar fi tentaţi să spună “o iubire imposibilă”… un fel de-a şoarecele şi pisica.

Finalul filmului lasă loc interpretărilor… rămân împreună, dar cum?!?

“Cap ou pas cap?” – care ar putea fi limita provocării?

The Reader

Nu, nu voi sufla o vorbuliţă referitor la subiect… spun doar că e filmul care-şi merită pe deplin nominalizările.

Asta şi pentru că –  în pofida oboselii – l-am văzut până la capăt! E ceva…

M-au impresionat caracterele personajelor…  asta e cert. Şi cu siguranţă îl voi revedea!

Sex and death 101

Recunosc că l-aş fi ocolit… titlul suna pompos, aşa că… dar surpriza a fost plăcutî! Nu comercial, aşa cum mă aşteptam să fie… cu un Simon Backer care pleacă de la entuziasm la disperare, ajungând la resemnare, acceptându-şi într-un final soarta. Oricare ar fi ea!

Azi mi-am amintit accidental de el… un amic era disperat că nu ştie dacă are vreo şansă într-o oarecare relaţie. L-am întrebat amuzată dacă a văzut filmul… l-a încântat ideea:  ”Ha… să ai tu o listă care să-ţi confirme sau infirme… e un avantaj unic – păi nu mai pierzi timpul aiurea! “

Eu rămân totuşi la părerea mea… e o adevărată pacoste!