Simms

Şi am mai păşit într-un an… de la o vreme timpul se comprimă într-un şir „revelion-paşte-crăciun-revelion” stil carusel… Nu mai am bucuria împărtăşirii telefoanelor de felicitare&urări tradiţionale sau a sms-urilor, nu mai simt nevoia să aud oameni veseli şi apropiaţi de tine dintr-o dată doar de ideea „împuşcării” vechiului an. Mă întreb dacă e caracteristic faptului că înaintez în vârstă sau e doar plictiseală spre lehamite?!

Devin cinică??? Eu zic „posibil”… nu cred că sunt unica persoană căreia i se întâmplă – cred că e doar nevoia de a medita la ceea ce se petrece în jur. Acum mi-a venit în minte „Pustnicul”- omul care alege să trăiască departe de lumea nebună doar pentru a se regăsi. Un fel de „evrika!…  nu-s chiar „Ion-anapoda”.

Viaţa asta e făcută din milioane de alegeri… bune sau proaste… cu sisteme de referinţa uneori mai mult decât ciudate. Alegi o meserie, un om lângă care să trăieşti, un anumit stil de viaţă… alegi prieteni… Te îndrăgosteşti şi te căsătoreşti – că e în firea lucrurilor şi te laşi dus de val. Apoi totul devine un fel de joaca de-a şoarecele şi pisica… hmmm… nu e nevoia de a condimenta relaţia, de a o menţine frumoasă până la adânci bătrâneţi. Povestea de regulă se termină cu „şi au trăit fericiţi…” –  în viaţa reală rămâi în cel mai bun caz prieten, asta dacă vrei să pricepi că happy-end-ul e valid când e opţiunea amândurora. Mdea.. trebuie să vrei să nu te cerţi, să nu creezi tensiuni inutile, să nu cauţi cu disperare scama din ochii celuilalt. Dar cum rămâne cu ceea ce nu vrea celălalt? Lasă-l să vezi exact ce-şi doreşte, ce îi trebuie sau nu… apoi mai vorbim de happy-end.

O prietenă a renunţat la Simms doar pentru că personajele ei o luaseră razna… nu voiau să faca nimic normal, aveau o tendinţă vădită spre disperare, totul era un dezastru! Şi asta venea din setările iniţiale… alese de ea… aveau atâta personalitate personajele în prima faza… erau atât de interesante combinaţiile!

Viaţa seamănă cu Simms, cu singura diferenţă că nu poţi abandona jocul…

15 thoughts on “Simms

  1. gheorgica

    Ai dreptate ce spui. Nu esti singura care a trait aceste sentimente. Si eu am ajuns in cuplul meu la o faza asemanatoare si inexplicabila. Am avut norocul sa primesc un sfat la timp si asta sa imi schimbe viata si perceptiile. Sper sa nu te plictisesc.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Sunt gânduri simple, iscate din te miri ce întâmplări trăite… unele sunt năstrușnice, altele sunt simple reflecții. Cert e că n-aș putea trăi altfel decât gândind la ce se petrece în jur. Asta în ciuda deselor îndemnuri la Nu mai gândi!

      Apreciază

      Răspunde
  2. gheorgica

    Indemnul apartine perioadei actuale . A gandi este pentru cel adaptat perfect la societatea actuala ,un handicap o pierdere de timp.Societatea de consum are stindardul ,banul, transformabil in nevoi personale, mai putzin cele legate de gandire. Ea considera ca cineva concepe si gandeste penru ea. Considera ca biblioteca este asa de plina incat informatiile ei ajung pentru 1000 de ani fara a mai fi nevoie de gandire si creatie. Este o criza produsa de cucerirea pietei de catre nonvalori

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Stai liniștit, mai fac și eu câte o fandare din când în când, că-i omenesc, deh…
      Dar fac ce fac și mă ridic, că n-am altă șansă! Și-aș dori oricui să găsească resursele să facă la fel…🙂
      Hmmm… pernele mi-s intacte (încă!), dar cică bătăi de cap dau – așa zice lumea uneori…😳

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Uneori îmi pare că am trăit doar o clipă, alteori suta de ani… dar gândurile n-aș ști de unde-mi vin. Aș spune că-s iscate de stări de fapt și probabil și-ar consuma trecerea, de nu le-aș acorda importanță.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Mugur

        Cred că ar fi trebuit și eu să însemn fiecare gând, așa cum am făcut mult prea rar, dar mai cred că ar fi trebuit să le trăiesc altfel. Poate mai în real, căci prea des am mers pe un drum separat, doar al meu, mult prea în altă lume.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Gândurile se răzbună când nu le dai importanța cuvenită. Și nu din răutate, ci din nevoia lor de-a fi luate în calcul. Nimic nu vine din senin, nimic nu se pierde în neant fără de rost.😉

          Apreciază

          Răspunde
            1. Mugur

              Felicită-ți balanța, căci mi-a făcut un bine pe care nu-l mai așteptam!
              Dar viața balanței poate fi grea uneori! Căutarea asta este obositoare uneori, mai ales dacă te afli în circumstanțe nefavorabile, în care nu îți este înțeles modul de a fi!

              Apreciază

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s