To be or not to be… trendy

Că noi oamenii suntem taaare ciudaţi cred că s-a scris de miliarde de ori. Am luat-o ca atare. Ca pe o constatare. Doar că ieri am reflectat al naibii de mult la chestia asta. Nu preţuim nimic până nu pierdem. Nu ne bucurăm de nimic pentru că ni se pare firesc să avem acele lucruri, sentimente sau stări. Ar mai trebui să recunosc faptul că am privit întotdeauna circumspect persoanele care se îngrijesc peste măsură de sănătate, pe cei care se menajează sau pe cei care se tratează „preventiv”. Mă rog, eticheta era clară şi categorică „ipohondri”.

N-o să-mi cer scuze acum public, nu ajută la nimic…

Ce m-a pus pe gânduri azi a fost imaginea unei fete  sumar îmbrăcată, cu o bluză subţire cu mult deasupra taliei, o geacă scurtă-scurtă şi o pereche de blugi sub talie. Mdea… mi s-a tras de la păţania de ieri. Nu e plăcut să simţi că te doare spatele răăăău de tot. Începi să te gândeşti de unde ţi se trage… curent – deh… brusc apare şi o întrebare panicardă „or fi rinichii???”. Ha! Încep să intru şi eu în categoria pe care o cam persiflam înainte… Revin la fata de la „Delta” – acolo am remarcat-o, în lipsa altei preocupări, în aşteptarea ştampilei pentru o declaraţie – mi-am inchipuit-o peste 10 ani… şi mi s-a facut brusc frig cu tot ceaiul fierbinte pe care îl aveam în faţă. Apoi m-am gândit la Ale. Şi ea face la fel. Nu-i pasă de frig – nici mie nu-mi păsa… nu se gândeşte la Carmol, Fastum gel, Ben-gay, Nurofen, Fasconal, Ketonal – doamne, câte poţi să mai găseşti într-o farmacie!

Ideea e alta – moda (deşi cred că a cam trecut vremea blugilor cu talie joasă) cere sacrificii, nu? Partea proastă e ca sunt ireversibile toate câte le facem în numele cochetăriei (e primul cuvânt care mi-a venit în minte). Şi poti să fii trendy … la ce ajută?

6 thoughts on “To be or not to be… trendy

  1. gheorgica

    Si io am descoperit tarziu ca repetitia este o caracteristica a omului. Totul se repeta . Parca ai un cod pe care il executi perfect. Doar data din calendar difera si numele personajelor. Parca ne invartim in aceiasi galeata. Cad eram pusti si nu eram de acord cu atitudinea parintilor imi spuneam ca eu nu voi face la fel copiilor mei. Acum constat ca fac la fel ca parintii mei. ma abtin cu greu sa nu repet dar asta vine din interior, din programul care este transmis in mine

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, la capitolul ăsta pot spune că mi-a ieșit ce mi-am propus – am fost și sunt (și voi rămâne, pe cuvânt!) diferită ca părinte de ai mei. Nu că nu i-aș fi înțeles într-un final, dar avem percepții diferite legate de relația părinte-copil. N-am ignorat povestea cu Ce ție nu-ți place… și nici n-am uitat cum e să fii copil…😉

      Apreciază

      Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s