Puiuţi

Ştii…  m-am lăudat peste tot cu puiuţii mei cei noi – azi e rândul lor aici, mai ales că pe 22 aprilie împlinesc fix o lună!

Puff e o mamă teribilă –  îi priveşte cu drag, îi spală, îi dădăceşte în limba ei pisicească (nu o credeam în stare de atâta vorbărie, ţinând cont de faptul că până acum ne trata doar cu scurte onomatopee iscate de nevoia imperioasă de a ieşi afară). În primele lor zile nici măcar să mănânce în voie nu reuşea… la primul scâncet era înapoi lângă ei. Se vede treaba că sunt tare alintaţi – încă îi mai joacă feste mieunând doar pentru a o întoarce langă ei. Bilă albă pentru Puff – ar putea da lecţii de maternitate multor semene din regnul uman!

Iar puii… Trei ghemotoace de blăniţă pufoasă, curioşi peste măsura – că nu degeaba sunt pisici, nu?! Deja mi-au invadat teritoriul. Căsuţa lor nu mai prezintă demult atât interes cât restul casei. Ceva de genul „ce-o fi dincolo?”. Capătă pe zi ce trece mai multă încredere în ei… nu se mai sperie de degetele mele când mă apropii de ei – instinctul lor de vânători le spune că trebuie prinse şi cercetate în amănunt 🙂

Acum urmează cea mai grea sarcină – să-i botez… Să nu râzi… nu-i deloc simplu, mai ales că numele te reprezintă, nu?! 🙂