Ipocrizie

Ăsta e cuvântul care mă defineşte mai nou.

Continuarea expresiei „ce nu ştii, nu-ţi face rău” e „…doar naşte semne de întrebare”.

„Vreau să ştiu adevărul, ca să pot fi liniştită!” – o tonă de ipocrizie. Până la urmă şi adevărul – „ce ştii” – face rău. Pentu că e „What if?” confirmat. And then? Dacă rezultatul ar fi eliberarea de temeri, ar fi ideal. Dar generează iar dileme…

Sunt ipocrită pentru că mă contrazic. Îmi doresc să ştiu adevărul, asta e cert. Doar că nu mai ştiu apoi ce să fac cu el, unde să-l încadrez, cum să-l gestionez. Pentru că tot nu obţin linişte. Stropul de seninătate şi încredere se pierde iar în întrebări inutile, bune doar să-mi complice existenţa.

P.S. Un alt mod de abordare a gestionării sentimentelor

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s