Un chinez printre români…

Nu mi l-am dorit pe Otto. Știu câtă nevoie de afecțiune are un câine. Și ce responsabilitate presupune. E echivalentul unui copil. Dar mi-a devenit drag până la urmă…

E dificil pentru Otto să își facă prieteni printre semenii lui din mediul canin. Cred că îi sperie faptul că e diferit. Că e impunător, dar impasibil la provocările lor. E prea calm. Ar fi ușor pentru el să riposteze – are forța și prestanța necesară – doar că nu îi stă în fire. Reacționează doar după ce l-ai enervat îndeajuns de tare. Și atunci nu se repede la gâtul celuilalt. Doar latră, iar asta e suficient.

Mă întristează scâncetul lui Otto. Știu că el nu poate înțelege teama celorlalți. Că tot ce își dorește e doar tovărășia lor. Și că speranța i se transformă în dezamăgire, pentru că simte doar respingerea…

Ale & Otto

One thought on “Un chinez printre români…

  1. Pingback: Spovedanie | Bursucel's Blog

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s