Drumul

Cel mai lung drum de întoarcere. De parcă nu se mai termina odată! Plus muzică melancolică. Urăsc asta! Îmi trebuia muzica de la aerobic… și căști…

Și bomboana de pe colivă a sfârșit prin a fi vecina de scaun… grasă, parfumată în exces, curioasă de fiecare dată când îmi suna telefonul. Cu o poftă de mâncare pantagruelică. Pe care i-am invidiat-o în primă instanță. Mi-am spus că poate de-aia e grasă…  Mi-a trecut prin minte Stan și Bran… cred că așa arătam una lângă cealaltă… nefericită alăturare!

Ca să scap de gânduri am încercat să adorm. N-a mers. De fiecare dată îi simțeam privirea ațintită asupra-mi. Probabil și eu eram o ciudațenie pentru ea… Dar ce mai contează cum mă văd alții?! Important e cum mă văd eu. Și lecția învățată – nu pleci la drum cu gânduri urâte despre tine însuți. Pentru că un asemenea drum va fi cu siguranță unul de-ți va părea obositor și fără capăt…

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s