Freedom

Cel mai mare dușman credeam că e Orgoliul. Dar nu, e de fapt Teama! Și mai ales Teama de Necunoscut.

Sentimentul care îți cere mereu amânări și iar amânări. Care te face să te ascunzi, în speranța că nu te va găsi și vei mai căpăta un răgaz. Răgaz în care te amăgești că lucrurile se vor rezolva de la sine și totul va intra în făgașul normal. Oarecum e doar o amăgire…

Azi am mai învățat o lecție – prea temuta Teamă fuge doar când o înfrunți. Altminteri e răbdătoare, chiar supărător de răbdatoare. Te lasă să te ascunzi și te păcălește, inducându-ți iluzia că e oarbă și neorientată. Speră să nu ai curajul să îi ții piept și să te poată doborâ fix atunci când te aștepți mai puțin…

Îmi era teamă că rănesc un om bun și simplu. Că l-am prins într-o cursă din dorința de a-mi depăși eu o altă temere. M-am simțit egoistă și vinovată de lipsă de sensibilitate la nevoile celuilalt. Vinovată față de el, cel care mi-a fost adevărat prieten, alături de fiecare dată în momente dificile. Și am hotărât că e vremea să limpezesc lucrurile. Să rup cercul vicios în care credeam că l-am împins fără voie. Am decis că e vremea să îmi iau inima în dinți și să întreb…

Am fost surprinsă de răspunsul simplu și spus clar, cu o privire senină din partea lui.  Teama mea era doar o închipuire, bazată pe impresii eronate. Și m-am simțit deodată liberă! 🙂