Lui … Incognito

Eh… e ceva vreme de când nu am scris, dar nu credeam că e capăt de țară lucrul ăsta… La drept vorbind am mai avut pauze, dar niciodată reproșuri pe tema asta…

Vrei să știi de ce am rupt șirul? De ce tăcerea asta? Nu căuta înțelesuri ascunse. Ar fi cam așa:

1. Lipsa timpului. Am de lucru poate mai mult decât mi-aș fi dorit. Bătaie de cap cât cuprinde. Și iau în serios ce am de făcut.

2. Oboseală. E perioada în care mi-ar fi plăcut ca ziua să aibă nu 24, ci 32 de ore. Să pot dormi în voie. Să pot munci. Să pot face sport (e chestia pe care o încep și o abandonez după 15-30 minute). Să mă pot plimba în voie. Să pot ieși să hoinăresc prin București. Să mă bucur de o cafea pe una din terasele din Centrul Vechi. Să…

3. Monotonie. Aici e simplu. Zilnic fac același lucru. Mă bat cu aceleași chestii. Rarele momente memorabile trec al naibii de repede și încerc să mă bucur de ele.

4. Internetul. E de proastă calitate. Am ajuns să mă bucur când nu pică. Ironic, nu?!

5. Vecinii. Gălăgioși. Uneori ușor vulgari. E de înțeles, totuși. Palierul pe care stau e al băieților. Când mă știu în preajmă sunt un pic mai rezervați în a face zgomot. Dar dacă vin de la o băută… n-ai vrea să îi auzi, crede-mă! Asta e în stânga mea. La dreapta e o curte cu 5 câini. Care concurează și alternează cu larma băieților. Hmmm… cine spunea că fetele fac cea mai mare gălăgie???

Ar mai fi ele motive… Poate chiar și cel care m-a oprit acum să mai expun din ele. Lipsa spiritului analitic. În fine, eu scriu – tu analizezi. Și data viitoare când vei suna poate voi reuși să aflu cine e la celălalt capăt al firului. E un pic jenant să nu ai detalii legate de persoana care te apelează și care îți mai face și reproșuri (mai ales când spui că sunt bine întemeiate).😀

5 thoughts on “Lui … Incognito

  1. gheorgica

    N-AM TIMP
    Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Între dimineață și seară e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. E toamnă de mult…. Anii fug și ei. Ne ardem viața în birouri rigide, în zgomotul tastelor și al aparatelor de aer condiționat, închiși în calculatoare despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume. Visăm pe Google, râdem pe facebook, ne dăm întâlnire pe mess… Ne trăim iubirile în sms-uri și ne amăgim că am fi fericiți. Ne culcăm cu știri și talk-show-uri, ne trezim la fel – cu iluzia cunoașterii. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în față „n-am timp!”… Discuæii, telefoane, nervi, resemnare, evadare… Când ți-ai închis ultima dată telefonul? Roboți rigizi, prizonieri în propriile vieți. De parcă dacă ne-am opri, am pierde trenul… Pierdem esența – niciodată n-avem timp!
    Citim titluri, dar uităm poveștile.
    Ca să faci parte din lumea asta tre să ții pasul cu ea. Ăsta este prețul.
    Uneori simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar nu am timp să fac asta. Tre să fug acum. Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă….

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mi-am permis să editez comentariul tău de data asta. A meritat efortul, că prea sunt înșiruite frumos toate și-s al naibii de adevărate. Realizez și eu dimensiunea asta urâcioasă a lui N-am timp!
      Slavă Domnului că evit TV-ul, fb-ul… cât despre sms-uri – bine că nu îmi papă timpul… dar pe mess stau, pe blog intru cu drag – e un mod de a comunica… sau așa mă amăgesc. Simt nevoia să folosesc cuvintele, nu le pot ține numai pentru mine…😉

      Apreciază

      Răspunde
      1. gheorgica

        AM TIMP
        Pentru tine vezi ca am timp!
        Pesimistul ar spune,, pierde timpul aiurea pe blog. Vb cu cine nimereste. Are atatea de facut si el il consuma cu necunoscute si necunoscuti. Pot usor sa-i spun ,,pierde anotimpuri,, Acum ii spun,,pierde toamna ca vara a trecut,, Oare poti sa pierzi ceva ce nu ai avut? Suna ca si cun m-as vaita ca am pierdut banii din buzunarul tau sau mai bine blogul tau . Asta doar pentru ca am postat aici cateva ganduri.
        Optimistul ar spune ca nu pierde timpul,, Il petrec cu omini ca sa ma simt om. Daca stau doar printre giboni o sa incep sa seman cu ei.Comunic deci exist. Un filozof spunea ca ceva exista daca este vazut de cineva si folosit, daca nu, el exista dar nu exista inca. Faci nu faci timpul trecePrin absurd daca doresc sa dedic o secunda unui om de pe planeta, mi-ar trebui 5500 de ani ca sa multumesc pe cei 7 miliarde. Daca reperele ar fi altele si speranta de viatza ar fi alta. Banuiesc ca cei care traiesc putin sunt cei care isi impart timpul doar cu cateva persoane si alea rarefiate iar reperele ii marginesc ca un tzarc.

        Apreciază

        Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s