In vino veritas…

Se spune că adevărul se află de cele mai multe ori pe fundul unui pahar cu vin. Hmmm… poate exprimarea nu e chiar cea mai fericită, dar de data asta nu vreau să modific nimic din ceea ce scriu. E o provocare și asta!

Mai devreme spuneam că nu înțeleg de ce oamenii mă acceptă așa cum sunt – cu tunete și fulgere de moment. M-am gândit că e poate faptul că după ce-mi vărs oful știu să zâmbesc. Sau poate pentru că unii nu iau aparențele în seamă și socotesc că fără foc nu iese fum. Și că totul e doar o… furtună în paharul cu apă.

Cică nimic nu e întâmplător. Și dacă reușesc să înțeleg asta ar trebui să fiu fericită. Mi s-a părut un non-sens. Adică, unde să găsesc bucuria în a mă lovi la tot pasul de fel de fel de chestii aiurea? Făcute fără cap și fără coadă? Doar ca să văd eu că au rezolvare? Ar fi posibil un început. Să zicem că în a-mi recăpăta încrederea în forțele mele…

Asta fiind o discuție în jurul unui pahar cu vin, pe care l-am refuzat inițial pe motiv că sunt prea supărată ca să îl pot savura.  Teama, iar…

Acum, în schimb, zâmbesc. Nu, nu e zâmbetul tâmp dat de euforia vinului! E perspectiva de vină – recunoașterea că paharul e pe jumătate plin!

Singurul regret e că nu am știut să spun Mulțumesc! Dar e vreme și pentru asta…🙂

3 thoughts on “In vino veritas…

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s