Lacrimi… durere… neputință… mereu altundeva când cei dragi aveau nevoie de mine… Urât an…
Sunt puțini oameni cu adevărat buni în viața mea, persoane lângă care merită să fiu atunci când au nevoie de ajutor…
Mi-ar fi plăcut să fiu acasă, Sim! Dar promit că o să vin în curând…
R.I.P., N.D. ! 😦
Thanks for letting me camp out in your blog for a little while today. I had a great time and tried to leave my campsite as good as when I arrived. I’ll be back!
ApreciazăApreciază
Well… you’re welcome anytime. 🙂
ApreciazăApreciază