Bușteni

Ieri comentam la postarea lui Cristi că ajung la Brașov… ne-am oprit totuși la Bușteni, și trecem în așteptare Brașovul.

Obositor, cu fuga de ultimă sută de metri, cu fișe de magazie luate în ultim moment (cadoul meu de week-end), cu ghete total nepotrivite, dar ce mai contează? Important e că am evadat!

N-am simțit când a trecut vremea în tren… nu ne-a lăsat un maaare credincios care ne-a împărtășit cu o voce baritonală și un fain accent ardelenesc ofurile lui, cum e cu pastorul cel nou de la biserica… ete că nu știu cărei biserici apărute precum ciupercile după ploaie aparținea. Mare invenție și telefonul ăsta! Și mare ți-e grădina, Doamne!

Am suportat cu stoicism 2 ore și am refuzat să savurez o țigare în toaleta trenului… O să țin minte multă vreme chestia asta…

Dar a meritat… aerul de aici e tare plăcut și din câte am văzut acum pe seară nu am de ce regreta că am coborăt mai repede din tren!

Și gata cu euforia pe seara asta, mi s-a cam terminat pauza… 😀