Sleep, sugar…

Azi mi-a fost colegă de birou Somnolența. A băut din cafeaua-mi fără de știre, mi-a întins dinadins doar dosare inutile, iar pe cele trebuitoare mi le-a dosit. M-a însoțit cu o consecvență enervantă în drumurile mele către atelier, către celălalt birou… am bătut potecuță către școală, poate-poate s-o rătăci de mine, dar nu, nu s-a mulțumit doar să mă țină strâns de mână – a ieșit de fiecare dată în față, chinuindu-se să demonstreze că face parte din mine. Supărător! Nici la masă nu m-a slăbit cu prezența-i – am înghițit cu noduri până am obosit în încercarea de a demonstra că mâncarea e bună. M-am dat bătută și am spus Mi-e somn, asta-i problema!

Ploaia de azi a complotat cu Somnolența, inducându-mi o îngăduință de neînchipuit. Așa că mi-am făcut milă de ea și am ascuns-o de lacrimile mari și reci ale ploii. Lângă laptop. El era cald…

În fine… acum e iar lângă mine, îmi cântă cu stăruință Sleep… sleep… sleep, sugar! și recunosc că deja mă învăluie un De ce nu?!

So… Let it be Sleep! 🙂