Am sperat că Apa o să-mi șteargă Dorul cuibărit în pori… Se pripășise așa, într-o doară, iscat de câteva imagini trimise cu drag de Cineva de-Acasă. Același Cineva care-mi spusese că
În pribegie ajungi să duci dorul și pietrei de care te-ai împiedicat odată, demult, pe meleagurile-ți natale…
N-am vrut să cred atunci…
Florile… Florile mereu m-au făcut să zâmbesc – fiecare floare primită, aievea sau doar virtual, am privit-o ca pe un gând frumos materializat într-un gest. Și de fiecare dată am spus Mulțumesc! cu licăriri de perle în priviri…
Fotografiați în față la Jean Bart Tulcea…
Atât mi-a scris, nimic mai mult… apoi au sosit ele – Florile stropite cu praf de dor.
Știu, fiecare Întoarce-te acasă! e spus din inimă… Rostit sau doar trimis muțește pe calea gândului, îndemnul ăsta mă face uneori să vreau să mă întorc din drum – mă răscolesc amintirile locurilor atât de dragi acum, pe cât de bine știute erau atunci când am decis să plec. Zâmbesc trist fără să vreau și-mi spun
E firesc să mă cuprindă nostalgiile și să mă zăpăcească asemeni unui amețitor Joc al Ielelor…
… de n-aș simți așa, n-aș avea Suflet!
Bursucel's Blog 
Dorul asta care e specific limbii romane si care nu exista in forma asta in nicio alta limba a lumii… Dorul asta prin care dau navala asupra noastra o multime de sentimente si emotii deodata… De n-ar fi dorul, n-ar fi amintiri si poate nici noi n-am fi…
ApreciazăApreciază
Când ai suflet, ești bogat. Restul nici nu contează.
ApreciazăApreciază
Așa-i… mai bine cu nostalgii, decât săracă! 😉
ApreciazăApreciază
Cu dor de dor în dor vei ajunge
Și inima ta de doruri va plânge
ApreciazăApreciază
Oh, Mugur, ai adunat tare frumos cuvintele astea, dar eu vreau să-mi surâdă măcar sufletul… 🙂
ApreciazăApreciază
Sufletul tău va surâde mereu, căci dincolo de dor este dragoste mereu. Dragostea ne dă dorul, iar plânsul este doar descărcare! Plânsul în dor este fericire, căci va aduce cu el reunirea dor cu dor.
ApreciazăApreciază
Știi? Cred că ar trebui să pun rândurile astea la vedere și când mai dă să surâdă strâmb sau să mi se plângă că-i e dor, să-l pun să le citească! 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, dar ar fi prea mult pentru mine! E doar un joc de cuvinte, ba e joc de cuvânt, cu sensurile lui cele multe! Iar sufletul mereu surâde când dă peste joc! Nu mă lua mereu în serios, căci fac și glume, dar se știe că glumele ascund multă seriozitate în zisa lor! Te du, dară, de-ți cată dorul pe plai de baladă, căci acolo am descoperit și eu multe doruri!
ApreciazăApreciază
Ei, mai e până atunci, Mugur! Unele lucruri capătă valoare ori după ce le pierzi, ori după ce trece vreme îndelungată până să le capeți…
Probabil că e răul necesar – fără dor nu te poți bucura conștient de fiecare reîntâlnire, nu?
M-am lăsat furată de vorbe și-am uitat să-ți dau binețe și zâmbet… 😳
ApreciazăApreciază
Bună să-ți fie inima! Și eu m-am lăsat dus de apa dorului! Bine-nțeles că-i răul necesar! Fără dor (dragoste), nimic nu e, nimic n-are valoare! Spună-mi mie cine-o vrea că a trăit fără dor și a fost fericit! Sau că nu i-a plăcut senzația de așteptare, când dorul întârzia!
ApreciazăApreciază
Așa-i… Trist e că-s mulți tare cei care suferă de dorul de a fi fericiți…
ApreciazăApreciază
Cred că aici se greșește! Dorul de a fi fericit?
Cred că cel mai bine este să ne dorim ceea ce putem obține și stă în puterile noastre! Cu cât realizăm mai des câte ceva, cu atât starea de bine va veni mai des, ceea ce, cu încetul, devine fericire. Căci și fericirea este doar o stare de bine, prelungită! Și apoi, trebuie să avem mare grijă ce ne dorim, căci s-ar putea împlini! în această propoziție stă un mare adevăr! Eu sunt Stan Pățitul, căci mi-am dorit fără să explicitez amănunțit și am primit mai mult decât doream, iar mai mult este dușmanul lui destul!
ApreciazăApreciază
Eh, știu cum e cu dorințele astea puse fără detaliile de rigoare subliniate… Chiar că-ți dă Domnul, de nu poți duce!
Vezi, tu ai căpătat în timp înțelepciunea necesară… alții mai au drum lung de bătut până să ajungă la ea…
Zi frumoasă, Mugur, cu gânduri bune! 🙂
ApreciazăApreciază
Bagă de seamă că niciodată nu poți fi destul de înțelept! Totul are măsură, iar înțelepciunea se dă cu măsuri foarte mici!
Să ai și tu o zi cum ți-o dorești!
ApreciazăApreciază
Nicaieri nu ii este bine. Intotdeauna vrea in alta parte. Omului ii este foarte dificil sa traiasca cu el insusi in acelasi timp si acelasi loc. 🙂
Daca poate fi o consolare…
ApreciazăApreciază