(Solie de la Mal de Mare-Albastră)
La prima oră a dimineții Salvamarul e învăluit într-un Somn adânc în timp ce Soarele e cuprins de Disperare – Marea l-a prins în mrejele ei, luându-l Prizonier!
Bietul Soare… s-a înroșit de obidă – El, care străbate nestingherit imensul Cerului, să cadă pradă Băltoacei pline de sare și alge, și meduze, și….Offf!
Bietul Soare… se zbate, încercând să evadeze de peste-un ceas… A colorat Marea – acum e Violet, acum e Verde-Smarald… A tulburat Marea – o leagănă cu zbaterea lui, îi izbește Valurile de Mal într-un continuu du-te-vino, stârnind un Clipocit ritmat, același de care-mi spuneai că te adoarme…
Iar eu n-am somn – privesc Lupta dintre Soare și Mare cu aceeași fascinație dimineață după dimineață… Și obosesc așteptând…
Salvamarul doarme și doar la tine mi-e Nădejdea – cu Dragul tău de Mare ai putea salva Soarele! Mai vii?
Este o adevarata placere si relaxare sa te citesc.
Hugs!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Adeena!
Re-Hugs pentru o seară minunată! 🙂
ApreciazăApreciază
Parca vad Soarele cum se zbate sa iasa din Baltoaca.
Culori, lumina, apa: combinatie feerica. Foarte frumos!!!
ApreciazăApreciază
M-a îmbiat și pe mine imaginea asta… nu era descrisă chiar așa, dar eu așa am vizualizat-o.
Mama ei de treabă, mi-a făcut dor de mare, de plajă, de lenevit sub bătaia brizei, de stat în zori de zi să privesc răsăritul!
ApreciazăApreciază
Buna dimineata!
Uite ce poveste spun Valurile care lupta cu Soarele vrand sa-l sechestreze in ocean si sa-l incuie cu un lacat facut din spuma de mare:
ApreciazăApreciază
Doamne, asta-i melodia care mă liniștește într-atât de-adorm, oricare mi-ar fi starea! 🙂
Mi-e dor mereu de mare…
Tare mi-ar plăcea ca Mulțumesc! ăsta al meu să-ți deseneze starea pe care mi-ai transmis-o cu povestea asta a ta… 😎
ApreciazăApreciază
” Cu gandul aiurea ………”
A iesit ceva frumos .
Soarele de-a pururea
Si valul ce spumos
Vor canaliza vederea
Spre ochiul curios .
Weekend placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Alioșa! 🙂
Eu spun doar Seară frumoasă! 😉
Cu drag, să știi,
Bursucel
ApreciazăApreciază
„Salvamarul doarme și doar la tine mi-e Nădejdea – cu Dragul tău de Mare ai putea salva Soarele! Mai vii?” Ooooofff, ce aş striga şi eu asta…de 10 ori pe zi….
ApreciazăApreciază
Hmmm… strigă și poate o să fii mai norocoasă decât persoana cu Solia de la Mal de Mare-albastră! Mai știi de unde sare iepurele?! 😉
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, mai încerc
ApreciazăApreciază
Musai… și dacă nu iese din prima, nu se pune! Insistă! 😉
ApreciazăApreciază
Cum te-ar putea obosi așteptarea ieșirii soarelui din mare? Este o simfonie de culoare, un vis al simțurilor ce nu m-ar putea obosi/ plictisi niciodată! Singurul lucru ce-l iubesc la mare, este acest răsărit fabulos!
ApreciazăApreciază
Eu – care am informații clare de la sursă 😉 – trebuie să te luminez și să-ți spun că obositoare e așteptarea sosirii persoanei cu Drag de Mare care tot amână venirea. Dorul, bată-l vina, cică e obositor… 😐
ApreciazăApreciază