( 2 x 😯 )
1. Distorsionată ca orice bâlbă politică, a ajuns până sus pe Poligrafiei vestea că iar au ăștia ceva cu bietul Președinte – acu’ cică i-ar prinde bine o altă… suspendare! La câte repetiții au avut sper ca de data asta măcar să priceapă că singura suspendare potrivită ar fi aia cu capul în jos! Mă refer la capul ăl de sus, firește! Că poate măcar de astă dată și-o face milă Gravitația să-i aducă o brumă de minte din părțile dorsale… că eu cred că numai sus-numita Gravitație îi de vină pentru toate lucrurile făr de picul de inteligență făcute până acum. 😛
2. Pe de altă parte, aud de la răscrucea ălor 7 cărări altă bâlbă, tot distorsionată, ce vrea să semene a
Neața, fa-tăăă, ești cuuuum???? 😕
Apoi zgomote de fond ce tare mai seamănă cu dansul stângului în dreptul și-ntr-un plescăit suspect se pierde semnalul…
Uff, iar beat dimineața? Tare simpatic cred că ești iar… Auzi, iar ai băut cu Marea?!? 🙄
De unde ceri tu minte soro? N-ai auzit c-asa-i moda acum? Cu cat esti mai incompetent, cu atat ajungi mai sus! D-aia nu cere nici D-zeu de unde nu-i. Mai ales ca suntem douajdamilioane de fraieri care sa traga ponoasele. Dar nah, asta avem, cu asta defilam.
Sanatosi sa fim si cat putem cu zambetul pe buze, asa ca sa le facem in ciuda. S-o gasi ac si de cojocul lor 😉
ApreciazăApreciază
Mdea… ai și tu dreptate… Mă ghidam și eu după Nu-i prost ăla care cere… 😀
Acum doar la ac mi-i nădejdea… 😆
ApreciazăApreciază
N-am cuvinte să răspund la așa postare! Dar tare aș vrea!
ApreciazăApreciază
Bună seara, Mugur!
E firesc să fie așa – la cât de încâlcite-s cărările, cum să mai fie cuvintele clare? 😉
ApreciazăApreciază
Cuvintele-s clare, dar sensul poate fi diferit, în funcție de cine le rostește! Că una zic eu, alta un politician, deși folosim aceleași cuvinte! Cum să ne mai înțelegem? Așa că, mai bine tac, să pot rămâne filozof! Nu că m-aș vrea filozof, dar nici de prost nu vreau să cad!
Poate că ți-am răspuns la articol!? Sau am înșirat cuvinte goale? Nu-s politician, deci nu știu să vorbesc fără să spun nimic!
ApreciazăApreciază
E ok, stai liniștit! >:D<
Lasă, rămâi tu așa cum ești! Că mi-i acru de politicieni și de vorbe-n vânt…
ApreciazăApreciază
Și eu care credeam că tocmai după ei te dai în vânt, iar eu n-am talentul ăsta!
ApreciazăApreciază
Pfiu… Doamne, ferește! Mi-s urâți tare politicienii. Fățarnice ființe!
ApreciazăApreciază
Da-s cu bani și influențe! Cine n-ar vrea o pilă la ANAF?
ApreciazăApreciază
Eu nu… crede-mă. Pilele astea te subțiază la pungă rău!
ApreciazăApreciază
Cu astfel de pile, punga nu se subțiază, ci se îngroașă si se mărește!
ApreciazăApreciază
Dacă punga e în mâna unuia cu obraz gros… eu aș ieși în pierdere din start! 😳
ApreciazăApreciază
Stai așa! Pila face ca punga să fie în mâna ta!!! Restul face parte din înțelegere!
ApreciazăApreciază
Știu… dar eu nu m-am bazat pe pile niciodată. E atât de relativă treaba asta.
Apoi, prefer să dorm liniștită noaptea – știu îndeajuns de multe persoane care o duc al naibii de bine, dar care au un somn deloc odihnitor. Mama lor de griji! 😀
ApreciazăApreciază
Lasă mamele de griji, că au ele griji destule!
ApreciazăApreciază
P.S. Bună seara! Uitam ce este mai important!
ApreciazăApreciază
Nu-i bai asta! 🙂
P.S. Ah, iar tragi chiulul la scris?
ApreciazăApreciază
Chiar crezi că trebuie să scriu zilnic? Întrebarea este serioasă!
ApreciazăApreciază
Nu… nu neapărat. Dar ar fi fain ca în fiecare zi să fie un ceva care să te îndemne să așterni rânduri! 🙂
ApreciazăApreciază
Am mai spus-o. Am gânduri, dar n-am timp! Aș vrea să fac un fotoreportaj despre București, așa cum l-am văzut eu, așa cum l-am iubit eu, dar cum nu mai este azi! Am mulțime de fotografii, dar trebuie să le aranjez, să le inscripționez (că furtu-i la modă), să scriu un ceva alături de ele! Asta-mi cere mult timp! Este doar un exemplu de ceea ce-mi doresc a publica! Sunt și altele, dar mai mici. Dă-mi TIMP, ca să le pot face! Dar tu nu-mi poți da ceea ce nu deții!
ApreciazăApreciază
Da, dar vezi tu… tu ne dai Timpul Tău nouă…
ApreciazăApreciază
Doar atunci când îl am!!!
Și iar mi-am cedat timpul scrierii unui articol, pentru conversația cu Bursucel!
ApreciazăApreciază
Mă duc să ronțăi iarbă, în semn de penitență… 😳
ApreciazăApreciază
Lasă iarba, că tu ești carnivor! Și nici penitență nu-i nevoie, că n-ai păcătuit!
ApreciazăApreciază
Am aflat și eu că-s carnivor… și că nu iubesc verdele… și că aș fi o ființă bătăușă…Pfiu… nu mi-a venit a crede ochilor! 😯
ApreciazăApreciază
Dar cum ai aflat toate astea?
ApreciazăApreciază
M-a luat la trei păzește Ciufulici. Dar știi cum? Vătraiul mai lipsea…
Da ce nu mi-a zis despre neamul ăsta bursucesc… 😥
ApreciazăApreciază
Chiar așa? Dar tu nu știai nimic despre bursuci când ți-ai ales numele?
ApreciazăApreciază
Eu nu am treabă cu Bursucii. Nu le semăn deloc-deloc.
😥
ApreciazăApreciază
Un bursucel este un bursuc mai mititel, copilaș de bursuc. de aceea seamănă până la identitate cu bursucul matur, doar că-i place joaca!
ApreciazăApreciază
Ufff…
ApreciazăApreciază
Știam că-s ființe tare curate și drepte, și Contabili în Pădure. 😉
Adică numai de bine… 😳
ApreciazăApreciază
O fi numai de bine, dar contabili nu-s, ca n-au învățat aritmetică!
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Nu mai spui Uf?
ApreciazăApreciază
… nu mai spun…
ApreciazăApreciază
Tu n-ai văzut Fabula?
Cu Toma Caragiu și Mircea Diaconu? 🙂
ApreciazăApreciază
Din păcate nu știu. Poate, că-n viața mea am văzut multe cu Toma!
ApreciazăApreciază
Cumva cea pe care ai postat-o mai jos pentru Ciufulici?
ApreciazăApreciază
Da, aceea. 🙂
Și nu e doar pentru Ciufulici… e prea frumoasă Fabula aia să o țin ascunsă. 😉
ApreciazăApreciază
Am văzut-o, am apreciat-o, caci l-am iubit pe Toma Caragiu!
Dar ce legătură cu subiectul?
ApreciazăApreciază
Cine lucra la Serviciul Financiar? 😀
ApreciazăApreciază
Bursucul! Dar tu ești doar bursucel! N-ai învățat contabilitate sau finanțe! Mai ai școală de făcut!
ApreciazăApreciază
Școală am! N-am… greutatea lor.
Dar un nume de cod tot trebuia să-mi iau! 😆
ApreciazăApreciază
Puteai lua și „007”!
ApreciazăApreciază
Puteam, dar nu m-am putut abține! Numele ăsta de cod era inițial pentru un joc online, unde musai trebuia să par a fi un El. 😀
ApreciazăApreciază
Of! Modalitățile astea de mascare a adevărului! Nu putem fi noi înșine și în virtual? Nu neapărat ca nume!
ApreciazăApreciază
Tu știi ce urât vorbesc Ei când iau bătaie la table? Sau dacă doar bănuiesc că ești o Ea? 🙄
ApreciazăApreciază
Misogini! Nu cred că diferențele între el și ea sunt în favoarea lui! Ea are multe avantaje, sau mai corect spus, sunt mult mai puternice decât cred bărbații! Doar că forța lor nu este fizică, ci psihică și la nivel de anduranță în timp lung! Ar trebui ca bărbații să recunoască asta!!!
ApreciazăApreciază
Așa-i… Cumva totuși îi înțeleg – e orgoliul de vină!
Și prefer să previn conflictele inutile – nu duc nicăieri, doar creează nemulțumiri de ambele părți…
Bună să-ți fie ziua, Mugur! 🙂
ApreciazăApreciază
Bună să-ți fie inima!
Am și eu orgolii, dar nu le aduc la rang de reguli de viață! Fiecare are orgoliu, dar a fi mascul nu reprezintă nimic, nu ai contribuit cu nimic la asta, așa au vrut genele concepției tale! De aceea nu reprezintă motiv de orgoliu!
ApreciazăApreciază
Vezi, tu… nu toată lumea gândește la fel… sau și mai bine zis – nu toată lumea gândește! 😉
ApreciazăApreciază
Aici se află marea problemă!
ApreciazăApreciază
Pentru unii e chiar comod… Multă vreme m-am simțit binecuvântată pentru darul de a mă putea pune în pielea celuilalt. Acum oscilez în a-l vedea ca dar sau ca pe un fel de pedeapsă…
ApreciazăApreciază
Este dar și pedeapsă! Bine-i să știi, greu suporți înțelegerea!
ApreciazăApreciază
Asta e… ni le asumăm pe toate până la urmă…
ApreciazăApreciază
Cred că nici nu avem alegere! Fiecare din noi suntem „așa” , după cum ne-a lăsat natura! Nu putem fi altfel! Tu poți?
ApreciazăApreciază
Nu, nu pot! Și am încercat să verific dacă pot fi, că până nu mă conving pe propria-mi piele nu cred ce-mi spun alții! 😆
ApreciazăApreciază
Nici eu nu pot, așa că, să lăsăm lucrurile așa cum sunt!
ApreciazăApreciază
Nu putem mereu, Mugur! E ca în viață, când nu arăți măsura în care Cineva te rănește, fiind conștient că dacă ar ști că și-a atins scopul ar jubila de fericire. Așa că te aperi cum poți…
ApreciazăApreciază
Sadismul nu face parte din viața mea! Ce plăceri perverse găsesc acești oameni în rănirea celor din jur? Oare au vreun beneficiu din asta? Nu cred.
ApreciazăApreciază
Au uneori… bucuria de a fi câștigat ei în detrimentul tău. Nu contează musai ce! Dar e de înțeles – de cele mai multe ori sunt persoane care au acumulat de-a lungul vieții frustrări legate de dorințe neîmplinite, de pierderi suferite, de eșecuri rumegate cu noduri. Nu te vor răni oamenii cu suflet frumos, asta e cert!
ApreciazăApreciază
Răzbunare? Dar înteligența populară spune: „Răzbunarea-i arma prostului!”.După aceste cuvinte, nu mai este nimic de spus!!!
ApreciazăApreciază
… și tot aceeași sursă a iscat continuarea … „dar mai prost e ăla care nu se răzbună!”.
Acum, eu zic că e mai înțelept să nu faci rău – toate se întorc în timp și vrem-nu vrem pentru fiecare acțiune ne primim la un moment dat „răsplata”. Inclusiv etichetarea de „prost” atunci când preferi să lași de la tine și să fii bun.
Pfiuuu, iar filozofez! 😳
ApreciazăApreciază
Eu aplic altă zisă: ” Înțeleptul cedează primul!” Nu țin să am confirmarea cuiva! Pur și simplu cedez în fața celui ce nu poate accepta argumente logice!
ApreciazăApreciază
… fiindcă în final nu vei primi decât afirmații ce se bat cap în cap…
Am scăpat de-o chestie de genul ăsta cu ceva vreme în urmă. A fost una din cele mai urâte experiențe, e drept, dar mi-a confirmat că dualitatea e povară chiar și pentru stăpânul ei.
ApreciazăApreciază
Deja ieșim din perimetrul discuției! Dualitatea este cu totul altceva, se discută separat, căci ea nu ține de prostie! Despre cei cu două fețe, poate cu altă ocazie!
ApreciazăApreciază
Oricum aici încâlcim cărările! 😆
ApreciazăApreciază
De aceea sunt cărări, ca să poată fi rătăcite!
ApreciazăApreciază
Înțeleptuleee! >:D<
ApreciazăApreciază
Of! De unde atâta înțelepciune? Am aruncat și eu o piatră-n râu, iar acum aștept înțelepții să o scoată de acolo!
ApreciazăApreciază
😆 Înțelepții dorm, nu pierd nopțile ca mine!
ApreciazăApreciază
Voi fi puțin răutăcios! Nu pe tine te așteptam să scoți piatra, ci numai sa constați că ea a fost aruncată!?!
ApreciazăApreciază
Semeni cu Ciufulici acum! 👿
ApreciazăApreciază
Poate că avem ceva în comun! Poate mai multe?!
ApreciazăApreciază
Lasă că m-am prins eu! 😀
ApreciazăApreciază
Parcă pot ascunde ceva de tine? Poate nici n-am vrut să ascund?!
ApreciazăApreciază
Ce ți-i și cu Bursuceii ăștia… 😳
ApreciazăApreciază
Ai să vezi tu, când te vei face mare… bursuc!
ApreciazăApreciază
N-o să mă fac niciodată Bursuc! Ține de mine să permit asta au ba! 😉
ApreciazăApreciază
Nu ține de tine! Ăsta-i cursul vieții!
ApreciazăApreciază
E vorba de Alegeri, Mugur… pot alege măcar pe ce cale să apuc. 😉
ApreciazăApreciază
Aș reveni la simetria lui Sorescu!
Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
„V-arăt eu vouă !” – mi-am zis –
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt…
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala…
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.
ApreciazăApreciază
Simetria asta….
Eh, așa suntem noi Oamenii… Întotdeauna Celălalt Drum ne pare că trebuie să fi fost Alegerea Perfectă… 🙂
ApreciazăApreciază
Filozofie și puterea alegerii! Totul stă în mâinile noastre!
ApreciazăApreciază
Vezi? De-aia zic eu că n-o să fiu în veci Bursuc! 😉
ApreciazăApreciază
Hai să-ți mai dau o temă
Prieteni, Marin Sorescu
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei…
In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece…
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eram singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.
Un cerc extraordinar de sudat,
Discutam tot felul de chestiuni teoretice.
Ne simteam minunat,
Am ajuns chiar pana la sinucidere.
…Si iarasi pomenindu-ma singur in purgatoriu,
Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,
Desi sunt destul de suspiciosi
Purgatorienii – cu situatia lor neclara
Intre doua lumi –
O fata ma iubeste, e foarte frumoasa,
Aveam clipe de mare extaz – nemaipomenit, fantastic !
Si chiar imi vine pe limba sa-i spun…
Patit, o las pe ea mai intai,
Eu ma sinucid abia dupa aceea,
Dar fata face ce vrea si-nvie –
Si iata-ma singur in rai –
Nimeni n-a patruns aici niciodata
Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
Ceva foarte vag,
In capul lui Dumnezeu,
Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme
Exista tristete la toate nivelurile
Dumnezeu e deznadajduit,
Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei
El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.
Comunicam de minune,
Doamne, cred ca am atins perfectiunea,
Tu mai intai,
Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric ?
ApreciazăApreciază
🙂 Chiar așa…
ApreciazăApreciază
Te-ai dat la fund? Te-ai ascuns de versul lui Sorescu?
ApreciazăApreciază
Nuuu… eram la suprafață! Am trecut prin curte pe la tine, apoi la Zână, apoi la Milogu în Palat… tooot oe potecuțe! 😉
ApreciazăApreciază
Dar știu că-ți plac potecile astea încurcate!
ApreciazăApreciază
Da da… îs provocare, zău! Dar vezi… fac ce fac și tot acasă ajung! 🙄
ApreciazăApreciază
Ca acasă nu-i nicăieri!
ApreciazăApreciază
Nu-i, așa-i…
Și cel mai plăcut e atunci când te întorci de-altundeva. 😉
ApreciazăApreciază
Nu-i, așa-i…
Și cel mai plăcut e atunci când te întorci de-atundeva. 😉
ApreciazăApreciază
Totdeauna, întoarcerea este cea mai frumoasă parte din drum!
ApreciazăApreciază
Să știi… poate și unde bagaju-i plin cu lucruri frumoase.
ApreciazăApreciază
Dacă frumusețea nu se pierde în ponoase!
ApreciazăApreciază
Depinde din ce unghi privești…
Uite, fiică-mea zice că n-ar pierde vremea pe blog, chiar dacă recunoaște că e un spațiu cu n variante ale frumosului.
ApreciazăApreciază
Sunt multe variante de a-ți petrece vremea! Frumosul nu mai are căutare?
ApreciazăApreciază
Frumosul are mii de fețe… mereu va avea căutare. Tu știi ce frumos plimbă vântul frunzele înainte de ploaie?
ApreciazăApreciază
Dar ce grele și mofluze după aceea!
ApreciazăApreciază
Ți-am mai zis – depinde din ce unghi privești, depinde de starea pe care o ai…
ApreciazăApreciază
Am starea celuia ce vrea să plece
Să-si caute în somn a sa pereche!
ApreciazăApreciază
Fugi la somn, Muguuur! 😆
ApreciazăApreciază
Si tu ce mai stai? Mâine te vaiți că n-ai dormit și ești obosită!
ApreciazăApreciază
Ba nu mă vait deloc! Nu mai scriu un cuvințel!
ApreciazăApreciază
Am căutat Ploaia azi. Ca niciodată!
ApreciazăApreciază
Ai reușit să o găsești? Ca eu doar am zărit-o, că a și fugit de mine și s-a ascuns!
ApreciazăApreciază
Am luat doar un colț de fereastră ce-și luase prizoniere Lacrimi de Ploaie. 😉
ApreciazăApreciază
Frumos gând de ploaie! Ce plângere!
ApreciazăApreciază
Nu-i așa? Am luat Fereastra cu tot cu Trandafir!
Ufff… iar m-am pus pe șterpelit! 😳
ApreciazăApreciază
Să nu-ți pierzi picurul de sânge, tribut lăsat spinilor!
ApreciazăApreciază
Hmmm… uitasem de spini… mi-s degetele tefere, să știi! 😉
ApreciazăApreciază
Ai alungat spinii către mine, să știi!
ApreciazăApreciază
Te-au înțepaaat? 😯
ApreciazăApreciază
I-am pus la păstrare, pentru altă dat’
ApreciazăApreciază
Se pare că spinii iubesc Bursuceii. 🙂
ApreciazăApreciază
Poate doar bursuceii iubesc trandafirii! Spinii nu iubesc!
ApreciazăApreciază
Nu fi rău cu spinii. Sunt hăinuțe de arici. 😉
ApreciazăApreciază
Nu-s spini la arici.
Doar țepi sunt pe-aici!
ApreciazăApreciază
Se vede treaba că niciodată nu te-ai înțepat într-un spin ce seamănă cu un ac… dar nu-i bai, mai bine că nu!
ApreciazăApreciază
Am avut ariciul chiar în palme!
Nu m-a înțepat, fiindcă doarme!
ApreciazăApreciază
Ei, ăsta da noroc! 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt norocos că nu m-a înțepat
Așa că am să fug de el, în pat!
Să ai o noapte plăcută!
ApreciazăApreciază
Să fie asemenea… 🙂
ApreciazăApreciază
Iată, ți-am făcut hatârul! Blogul nu va fi fericit, dar poate că te vei mulțumi și cu atât!
ApreciazăApreciază
Norocul meu să citesc blogul tău, că mai ascult și eu niște muzică!
ApreciazăApreciază
Acu’-i de bine?
ApreciazăApreciază
Păi trebuia să fie de rău?
ApreciazăApreciază
Apăi… 😐 … Vătrai ai la tine? Ca să știu de-i de bine sau rău… 😐
ApreciazăApreciază
Am vătrai, da-i pentru trai!
ApreciazăApreciază
… și eu mi-s Pașnic… 🙂
ApreciazăApreciază
N-am prea auzit de bursuci pașnici, dar dacă zici tu, așa să fie!
ApreciazăApreciază
Bursucel… de-aici îi confuzia… de bursucei nu zice nimeni nimic. 😉
ApreciazăApreciază
Păi ăștia sunt copiii bursucilor și au aceleași obiceiuri!
ApreciazăApreciază
Ufff… uite cum îi cu originea Bursucelului…
ApreciazăApreciază
Mi-ai luat piuitul! Nu puteam să ratez pe marele Caragiu!
ApreciazăApreciază
🙂 Inegalabil și el… 🙂
ApreciazăApreciază
Eu zic că-i de bine, că-i muzica frumoasă, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Așa-i! Eu nu prea mai ascult muzică, mai ales din aceasta, mai la zi, cum s-ar spune! Eu sunt puțin mai învechit, mai folk!
ApreciazăApreciază
Cam așa?
ApreciazăApreciază
Da, dar nu numai! Aceasta are ceva vechime! Ascult și muzică nouă, gen Alina Manole, Maria Magdalena Dănailă, revenita Zoia Alecu, sau Maria Gheorghiu, o voce deosebită!
ApreciazăApreciază
Ei, da! Numai lume bună! 🙂
Eu am păstrat în suflet Pasărea Colibri…
Căt despre restul muzicii – bună să fie, că nu mă supăr de-i nouă sau de pe alte meleaguri. 😉
ApreciazăApreciază
Pasărea Colibri a fost doar un proiect, cu oameni deosebiți, care au încercat să țină flacăra muzicii folk aprinsă! Oamenii aceia au creat multă muzică și poezie!
ApreciazăApreciază
Mie-mi spui? Crezi că degeaba îmi amintesc de Proiectul ăsta de fiecare dată când aud Folk? 🙂
ApreciazăApreciază
Te cred! I-am urmărit pe fiecare în parte, încă din tinerețe (a mea și a lor)!
ApreciazăApreciază
Eu doar m-am bucurat de muzica lor… 🙂
ApreciazăApreciază
… sau așa…
ApreciazăApreciază
Neprețuitul Florian Pittiș!!! Nemaipomenit om de artă! Creator de artă și radio! Nu pot uita postul condus de el! Știai că a condus Radio Tineret (postul 3 al SRR) pe care l-a transformat în Radio 3 Net?
ApreciazăApreciază
🙂 Da… un Om deosebit! 🙂
Relația mea cu Radioul a fost mai puțin strânsă… poate unde mi-am dorit mereu să stabilesc eu ce muzică ascult…
ApreciazăApreciază
Cu Pittiș nu aveai de pierdut! Difuza multă muzică bună, din genuri diferite! Se spunea, pe vremuri, că avea biblioteca plina de discuri și casete cu muzică, una dintre cele mai mari colecții muzicale de pe la noi!
ApreciazăApreciază
Nu mă îndoiesc… 🙂
Dacă e să fiu corectă, trebuie să recunosc că prin 2006 prinsesem drag de Radio Swiss Pop, așa cum prin 2011 îmi plăcea Radio Norge…
ApreciazăApreciază
Din păcate vorbești păsăreasca, pentru că eu nu știu nimic despre ele, așa cum nu știu nimic despre posturi „on line”. Aici m-ai pierdut!
ApreciazăApreciază
Păi așa și sunt… posturi pe care le poți auzi oriunde, internet să ai…
Dar cum spuneam… au fost chestii de moment care m-au prins. 🙂
ApreciazăApreciază