Ufff, încâlcite-s potecuțele…

( 2 x 😯 )

1. Distorsionată ca orice bâlbă politică, a ajuns până sus pe Poligrafiei vestea că iar au ăștia ceva cu bietul Președinte – acu’ cică i-ar prinde bine o altă… suspendare! La câte repetiții au avut sper ca de data asta măcar să priceapă că singura suspendare potrivită ar fi aia cu capul în jos! Mă refer la capul ăl de sus, firește! Că poate măcar de astă dată și-o face milă Gravitația să-i aducă o brumă de minte din părțile dorsale… că eu cred că numai sus-numita Gravitație îi de vină pentru toate lucrurile făr de picul de inteligență făcute până acum. 😛

2. Pe de altă parte, aud de la răscrucea ălor 7 cărări altă bâlbă, tot distorsionată, ce vrea să semene a

Neața, fa-tăăă, ești cuuuum???? 😕

Apoi zgomote de fond ce tare mai seamănă cu dansul stângului în dreptul și-ntr-un plescăit suspect se pierde semnalul…

Uff, iar beat dimineața? Tare simpatic cred că ești iar… Auzi, iar ai băut cu Marea?!? 🙄

155 de gânduri despre „Ufff, încâlcite-s potecuțele…

  1. M.C.

    De unde ceri tu minte soro? N-ai auzit c-asa-i moda acum? Cu cat esti mai incompetent, cu atat ajungi mai sus! D-aia nu cere nici D-zeu de unde nu-i. Mai ales ca suntem douajdamilioane de fraieri care sa traga ponoasele. Dar nah, asta avem, cu asta defilam.
    Sanatosi sa fim si cat putem cu zambetul pe buze, asa ca sa le facem in ciuda. S-o gasi ac si de cojocul lor 😉

    Apreciază

    Răspunde
      1. Mugur

        Cuvintele-s clare, dar sensul poate fi diferit, în funcție de cine le rostește! Că una zic eu, alta un politician, deși folosim aceleași cuvinte! Cum să ne mai înțelegem? Așa că, mai bine tac, să pot rămâne filozof! Nu că m-aș vrea filozof, dar nici de prost nu vreau să cad!
        Poate că ți-am răspuns la articol!? Sau am înșirat cuvinte goale? Nu-s politician, deci nu știu să vorbesc fără să spun nimic!

        Apreciază

        Răspunde
            1. bursucel Autor post

              Știu… dar eu nu m-am bazat pe pile niciodată. E atât de relativă treaba asta.
              Apoi, prefer să dorm liniștită noaptea – știu îndeajuns de multe persoane care o duc al naibii de bine, dar care au un somn deloc odihnitor. Mama lor de griji! 😀

              Apreciază

            1. bursucel Autor post

              Nu… nu neapărat. Dar ar fi fain ca în fiecare zi să fie un ceva care să te îndemne să așterni rânduri! 🙂

              Apreciază

            2. Mugur

              Am mai spus-o. Am gânduri, dar n-am timp! Aș vrea să fac un fotoreportaj despre București, așa cum l-am văzut eu, așa cum l-am iubit eu, dar cum nu mai este azi! Am mulțime de fotografii, dar trebuie să le aranjez, să le inscripționez (că furtu-i la modă), să scriu un ceva alături de ele! Asta-mi cere mult timp! Este doar un exemplu de ceea ce-mi doresc a publica! Sunt și altele, dar mai mici. Dă-mi TIMP, ca să le pot face! Dar tu nu-mi poți da ceea ce nu deții!

              Apreciază

            3. bursucel Autor post

              Am aflat și eu că-s carnivor… și că nu iubesc verdele… și că aș fi o ființă bătăușă…Pfiu… nu mi-a venit a crede ochilor! 😯

              Apreciază

            4. bursucel Autor post

              M-a luat la trei păzește Ciufulici. Dar știi cum? Vătraiul mai lipsea…
              Da ce nu mi-a zis despre neamul ăsta bursucesc… 😥

              Apreciază

            5. bursucel Autor post

              Puteam, dar nu m-am putut abține! Numele ăsta de cod era inițial pentru un joc online, unde musai trebuia să par a fi un El. 😀

              Apreciază

            6. Mugur

              Misogini! Nu cred că diferențele între el și ea sunt în favoarea lui! Ea are multe avantaje, sau mai corect spus, sunt mult mai puternice decât cred bărbații! Doar că forța lor nu este fizică, ci psihică și la nivel de anduranță în timp lung! Ar trebui ca bărbații să recunoască asta!!!

              Apreciază

            7. bursucel Autor post

              Așa-i… Cumva totuși îi înțeleg – e orgoliul de vină!
              Și prefer să previn conflictele inutile – nu duc nicăieri, doar creează nemulțumiri de ambele părți…

              Bună să-ți fie ziua, Mugur! 🙂

              Apreciază

            8. Mugur

              Bună să-ți fie inima!
              Am și eu orgolii, dar nu le aduc la rang de reguli de viață! Fiecare are orgoliu, dar a fi mascul nu reprezintă nimic, nu ai contribuit cu nimic la asta, așa au vrut genele concepției tale! De aceea nu reprezintă motiv de orgoliu!

              Apreciază

            9. bursucel Autor post

              Pentru unii e chiar comod… Multă vreme m-am simțit binecuvântată pentru darul de a mă putea pune în pielea celuilalt. Acum oscilez în a-l vedea ca dar sau ca pe un fel de pedeapsă…

              Apreciază

            10. bursucel Autor post

              Nu, nu pot! Și am încercat să verific dacă pot fi, că până nu mă conving pe propria-mi piele nu cred ce-mi spun alții! 😆

              Apreciază

            11. bursucel Autor post

              Nu putem mereu, Mugur! E ca în viață, când nu arăți măsura în care Cineva te rănește, fiind conștient că dacă ar ști că și-a atins scopul ar jubila de fericire. Așa că te aperi cum poți…

              Apreciază

            12. Mugur

              Sadismul nu face parte din viața mea! Ce plăceri perverse găsesc acești oameni în rănirea celor din jur? Oare au vreun beneficiu din asta? Nu cred.

              Apreciază

            13. bursucel Autor post

              Au uneori… bucuria de a fi câștigat ei în detrimentul tău. Nu contează musai ce! Dar e de înțeles – de cele mai multe ori sunt persoane care au acumulat de-a lungul vieții frustrări legate de dorințe neîmplinite, de pierderi suferite, de eșecuri rumegate cu noduri. Nu te vor răni oamenii cu suflet frumos, asta e cert!

              Apreciază

            14. bursucel Autor post

              … și tot aceeași sursă a iscat continuarea … „dar mai prost e ăla care nu se răzbună!”.
              Acum, eu zic că e mai înțelept să nu faci rău – toate se întorc în timp și vrem-nu vrem pentru fiecare acțiune ne primim la un moment dat „răsplata”. Inclusiv etichetarea de „prost” atunci când preferi să lași de la tine și să fii bun.
              Pfiuuu, iar filozofez! 😳

              Apreciază

            15. Mugur

              Eu aplic altă zisă: ” Înțeleptul cedează primul!” Nu țin să am confirmarea cuiva! Pur și simplu cedez în fața celui ce nu poate accepta argumente logice!

              Apreciază

            16. bursucel Autor post

              … fiindcă în final nu vei primi decât afirmații ce se bat cap în cap…
              Am scăpat de-o chestie de genul ăsta cu ceva vreme în urmă. A fost una din cele mai urâte experiențe, e drept, dar mi-a confirmat că dualitatea e povară chiar și pentru stăpânul ei.

              Apreciază

            17. Mugur

              Deja ieșim din perimetrul discuției! Dualitatea este cu totul altceva, se discută separat, căci ea nu ține de prostie! Despre cei cu două fețe, poate cu altă ocazie!

              Apreciază

            18. Mugur

              Aș reveni la simetria lui Sorescu!
              Mergeam aşa,
              Când deodată în faţa mea,
              S-au desfăcut doua drumuri :
              Unul la dreapta,
              Şi altul la stânga,
              După toate regulile simetriei.

              Am stat,
              Am făcut ochii mici,
              Mi-am ţuguiat buzele,
              Am tuşit,
              Şi-am luat-o pe cel din dreapta
              (Exact cel care nu trebuia,
              După cum s-a dovedit după aceea).

              Am mers pe el cum am mers,
              De prisos să mai dau amănunte.
              Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
              Prăpăstii :
              Una la dreapta
              Alta la stanga.
              M-am aruncat în cea din stânga,
              Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
              Grămada cu mine în cea din stânga,
              Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
              Târâş, m-am urnit mai departe.
              M-am târât ce m-am târât,
              Şi deodată în faţa mea
              S-au deschis larg două drumuri.
              „V-arăt eu vouă !” – mi-am zis –
              Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
              În vrăjmăşie.
              Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
              Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
              Şi la prima răscruce
              M-am dăruit cu toata fiinţa
              Celui din dreapta. Tot aşa,
              Celălalt trebuia acum, celălalt…
              Acum merindea îmi e pe sfârşite,
              Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
              Nu mai dau din el muguri,
              Să stau la umbra lor
              Când m-apucă disperarea.
              Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
              Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
              C-am ţinut-o tot într-o greşeala…

              Şi iată în faţa mea iar se cască
              Două ceruri :
              Unul în dreapta.
              Altul la stânga.

              Apreciază

            19. bursucel Autor post

              Simetria asta….
              Eh, așa suntem noi Oamenii… Întotdeauna Celălalt Drum ne pare că trebuie să fi fost Alegerea Perfectă… 🙂

              Apreciază

            20. Mugur

              Hai să-ți mai dau o temă
              Prieteni, Marin Sorescu
              Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
              Azi am comunicat atat de bine,
              Am fost atat de tristi,
              Perfectiunea asta in comun
              N-o mai atingem noi
              Si e pacat sa pierdem momentul.

              Cred ca in baie e cel mai tragic,
              Sa facem pe romanii cei luminati
              Care isi deschideau venele,
              Discutand despre esenta iubirii.
              Uite, am incalzit apa.
              Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei…

              In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
              Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
              Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
              Dar timpul trece…

              Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
              Mai ales la inceput, stiti eram singur,
              N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
              Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.

              Un cerc extraordinar de sudat,
              Discutam tot felul de chestiuni teoretice.
              Ne simteam minunat,
              Am ajuns chiar pana la sinucidere.

              …Si iarasi pomenindu-ma singur in purgatoriu,
              Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,
              Desi sunt destul de suspiciosi
              Purgatorienii – cu situatia lor neclara
              Intre doua lumi –
              O fata ma iubeste, e foarte frumoasa,
              Aveam clipe de mare extaz – nemaipomenit, fantastic !

              Si chiar imi vine pe limba sa-i spun…
              Patit, o las pe ea mai intai,
              Eu ma sinucid abia dupa aceea,
              Dar fata face ce vrea si-nvie –
              Si iata-ma singur in rai –
              Nimeni n-a patruns aici niciodata
              Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
              Ceva foarte vag,
              In capul lui Dumnezeu,
              Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme

              Exista tristete la toate nivelurile
              Dumnezeu e deznadajduit,
              Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei
              El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.
              Comunicam de minune,
              Doamne, cred ca am atins perfectiunea,
              Tu mai intai,
              Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric ?

              Apreciază

            21. bursucel Autor post

              Nuuu… eram la suprafață! Am trecut prin curte pe la tine, apoi la Zână, apoi la Milogu în Palat… tooot oe potecuțe! 😉

              Apreciază

            22. bursucel Autor post

              Depinde din ce unghi privești…
              Uite, fiică-mea zice că n-ar pierde vremea pe blog, chiar dacă recunoaște că e un spațiu cu n variante ale frumosului.

              Apreciază

            23. bursucel Autor post

              Frumosul are mii de fețe… mereu va avea căutare. Tu știi ce frumos plimbă vântul frunzele înainte de ploaie?

              Apreciază

            24. bursucel Autor post

              Se vede treaba că niciodată nu te-ai înțepat într-un spin ce seamănă cu un ac… dar nu-i bai, mai bine că nu!

              Apreciază

            1. ciufulici

              Da, dar nu numai! Aceasta are ceva vechime! Ascult și muzică nouă, gen Alina Manole, Maria Magdalena Dănailă, revenita Zoia Alecu, sau Maria Gheorghiu, o voce deosebită!

              Apreciază

            2. bursucel Autor post

              Ei, da! Numai lume bună! 🙂
              Eu am păstrat în suflet Pasărea Colibri…
              Căt despre restul muzicii – bună să fie, că nu mă supăr de-i nouă sau de pe alte meleaguri. 😉

              Apreciază

            3. ciufulici

              Pasărea Colibri a fost doar un proiect, cu oameni deosebiți, care au încercat să țină flacăra muzicii folk aprinsă! Oamenii aceia au creat multă muzică și poezie!

              Apreciază

            4. ciufulici

              Neprețuitul Florian Pittiș!!! Nemaipomenit om de artă! Creator de artă și radio! Nu pot uita postul condus de el! Știai că a condus Radio Tineret (postul 3 al SRR) pe care l-a transformat în Radio 3 Net?

              Apreciază

            5. bursucel Autor post

              🙂 Da… un Om deosebit! 🙂
              Relația mea cu Radioul a fost mai puțin strânsă… poate unde mi-am dorit mereu să stabilesc eu ce muzică ascult…

              Apreciază

            6. ciufulici

              Cu Pittiș nu aveai de pierdut! Difuza multă muzică bună, din genuri diferite! Se spunea, pe vremuri, că avea biblioteca plina de discuri și casete cu muzică, una dintre cele mai mari colecții muzicale de pe la noi!

              Apreciază

            7. bursucel Autor post

              Nu mă îndoiesc… 🙂
              Dacă e să fiu corectă, trebuie să recunosc că prin 2006 prinsesem drag de Radio Swiss Pop, așa cum prin 2011 îmi plăcea Radio Norge…

              Apreciază

            8. ciufulici

              Din păcate vorbești păsăreasca, pentru că eu nu știu nimic despre ele, așa cum nu știu nimic despre posturi „on line”. Aici m-ai pierdut!

              Apreciază

            9. bursucel Autor post

              Păi așa și sunt… posturi pe care le poți auzi oriunde, internet să ai…
              Dar cum spuneam… au fost chestii de moment care m-au prins. 🙂

              Apreciază

Grăiește, nu-i bai!