NeFastul

(Trăiască berea! – așa zic unii…🙄 )

Motto: Cum? O adevărată lady nu bea bere?

Azi Ieri îmi propusesem altceva. Să ies la o plimbare până-n Drumul Taberei – prilej de onorare a promisiunii făcută mătușă-mii, apoi să umblu în voie prin curțile altora la întoarcerea acasă. Plan eșuat, firește, altminteri cum s-ar mai persifla socoteala de-acasă?!😀

În fine, gând de scris n-aveam, că asta presupune un minim de concentrare, dram pe care-l fărâmițează obsesivul “până mai e vară…”. Doar că din click în click  am dat peste două întrebări succesive, care-au scos la suprafață un ceva ce-mi spuneam eu că e bine îngropat și-acoperit cu bălării uriașe. La vremea respectivă și-a avut așa o importanță evenimentul, încât ani buni doar la simpla pomenire a numelui lui mă-mbujoram de rușine și necaz!😳

Hai, că-i prescrisă trebușoara asta, de vreme ce m-a bușit râsul la amintirea ei! Unde mai pui c-am pomenit cu seninătate într-un comentariu despre rușinea pățită și-aș fi scris acolo, dar aș fi stricat poate cu ale mele cuvinte postarea aceea frumoasă… Apoi, lasă să mă fac de poveste la mine acasă, măcar aici s-o găsi careva să mi-o spună de la obraz Bre, ai făcut-o de oaie!:mrgreen:

Ce mai tura-vura… Nefastul eveniment are și un nume – Festivalul Berii!👿

Dar să nu grăbesc șirul poveștii – înainte de toate stă Prologul:

Demuuuult, tare demult, la 16 ani distanță de timpul nostru, era o fată tânără, frumoasă și deșteaptă (nu ridicați sprânceana – chiar exista! :razz:), care venea și devreme acasă. Fata asta, de aparținea tagmei mânuitorilor de cifrecunoscuse în prima lună ce-a urmat lui Gustar un flăcău deștept, frumos și cuminte, care era din altă castă, teoretic vrăjmașă, cea a verificatorilor de cifre. Băiatul era așa de bun la suflet, încât o convinsese că merită să-i fie alături. Trecuse el prin multe încercări și pe toate le biruise. Una singură fusese omisă – nu-l îmbiase cu licori din cele de dau stări de ebrietate – dar fetei deja îi era drag băiatul și asta era îndeajuns. Fata aceea eram eu, v-ați prins, nu? Cum altfel?🙄

Povestea în sine începe abia la doi ani distanță de Prolog, într-o caldă seară de vară – seara zilei cea cu 3 ceasuri rele – când prietenul meu a ajuns acasă purtat pe cele 7 cărări ce însoțesc starea de euforie bahică. Era pentru prima dată când îl vedeam așa și i-aș fi spus vreo două, dar știam că-i inutil. Așa că am așteptat răbdătoare până a doua zi. A fost cea mai lungă noapte și cea mai lungă zi! Că nu se făcea să-l trimit la muncă muștruluit… Știu că i-am expus atunci motivele pentru care eram supărată. Și mai știu că nu-i picase deloc bine. L-am înțeles că de vină era al lui coleg, inspectorul O., pentru care sticla era cel mai drag lucru de pe lume, dar l-am rugat să o lase mai ușor cu mostra de colegialitate servită cu o zi în urmă. Și-au curs zilele apoi în pace…🙂

Până vineri. Când pe nepusă masă m-am trezit la birou cu băieții. Hotărâseră ei că e vremea să ieșim laolaltă cu toată tulcimea în centru, că era eveniment doar! Nici atunci n-aveam la suflet îmbulzeala, dar am avut cu cine mă-nțelege? Hai și hai! Și-am mers…😐

Știau ei de ce insistau – de nu ajungeai la vreme, n-aveai loc la masă. Au unit băieții 3 mese, de ziceai că suntem la nuntă la țară, nu alta! Asta țin minte că m-a amuzat. Preșuri pe lavițe mai lipseau! Că Festivalul cel cu beleaua începuse cu muzică populară… Mai țin minte că am spus clar Eu nu beau fără să mănânc ceva! Mi-e foame! și-au purces tot băieții după ceva de-ale gurii. Cineva a zis Măi, berea-i hrănitoare, până vin băieții cu micii poți gusta un pic! Hai noroc! M-am codit eu la-nceput, dar părea că știe omul ce zice. Apoi, mai băusem eu bere și nu se compara la tărie cu vinul. Fetele au aprobat și ele, în semn de supremă cunoaștere! Și din noroc în noroc, s-a dus prima halbă ca unsă! Era rece și bunăăă, pe cuvânt!😎 Care cum venea la masă simțea nevoia să facă o mică cinste. Și fiecare avea altă preferință! Ba fiecare zicea că berea lui îi mai bună, iar în semn de prietenie dădea câte un rând. Gustă! Gustă! Gustă! Silva, Tuborg,  Stela Artois… Când au venit micii, mai că mi-a venit să plâng de bucurie! Apoi de necaz! Erau necopți!😥 S-au sacrificat și mi i-au dat pe cei mai înnegriți, e drept! Acum mergea berea mai bine! Și nu știu cum se făcuse, dar se-ngrămădiseră în fața mea iar vreo 3 sau 4 sticle verzi de bere. Cred că erau Tuborg, că Efes Pilsener băusem din sticlă maro… Cel mai ciudat lucru era Setea! Și cel mai enervant era că trebuia să țin ritmul ei. Se înnoptase deja, vedeam bine beculețele cele colorate de luminau terasa uriașă și fețele vesele din jurul meu. Probabil și-a mea față era tot veselă… eram înconjurată de-o mare de dragoste care mă legăna, mă legăna, mă legăna… apoi s-a oprit curentul… altminteri cum aș putea explica bezna în care alunecasem brusc?😯

M-am trezit a doua zi dimineață cu o durere teribilă de cap! Ba de dovleac – că-l simțeam clar disproporționat – în loc de cap aveam un dovleac de plumb! Eram deja acasă, în patul nostru, schimbată regulamentar în bluza de pijama cea muuult prea încăpătoare a Lui mea. Fusese cândva a Lui… Neputinței mele de a-mi aminti cum naiba am ajuns de pe lavița ceea direct în pat îi lua locul jena și dorința de-a găsi un loc cât mai ascuns de ochii lumii în care să-mi depăn restul zilelor. Câte-oi mai avea! – așa am gândit atunci… Am privit alături și am realizat că El deja se trezise… Am închis ochii când clanța ușii mi-a dat de știre că va intra Cineva în cameră! Realizam că o făcusem lată și că toată lumea știe asta! Doamneee, ce rușine mi-era! N-am rezistat s-o fac pe frumoasa adormită, mirosea așa de frumos cafeaua… am mijit ochii și am privit locul pe care așezase tava – două cești de cafea și-o pastilă! E aspirină, țușcă, o să-și prindă bine! mi-a zis El. Merg apoi să iau o bere, e bună pentru dres… L-am privit buimacă – îmi zâmbea! Stomacul mi se făcuse ghem la auzul cuvântului bere. Nuuu, nu mai vreau bere!!!! a fost convingător.

Așteptam resemnată muștruluiala, o meritam din plin – așa gândeam. Cine știe câte se-ntâmplaseră după scurt-circuitul de produsese pana de curent?! Într-un târziu, intuind întrebarea-mi mută, mi-a zis. Mă comportasem bine, nu supărasem pe nimeni… părea dubioasă treaba. Nimic-nimic????😕 Aaaa, mai fusese un episod. Neinteresant. Al cărui protagoniști eram eu și un prieten de-al nostru tare drag. Într-atât de tare, încât trebuia să-mi manifest cumva dragul și îngrijorarea față de starea-i. Și cu o nețărmurită prietenie cică l-aș fi ciufulit și luat la întrebări, legate de absența unei ființe sensibile și minunate ce ziceam eu că-i lipsea!😯 Chiar așa am făcut??? Chiar așa! Ufff, asta nu mi-a sunat a bine!😳

Sfărșitul era de prevăzut. Luni la rând n-am mai băut bere! La piață ocoleam rafturile cu pricina, mi se întorcea stomacul pe dos când auzeam rostit cuvântul, iar sticlele verzi, chiar și goale, erau obiecte de tortură… Apoi timpul le-a rezolvat pe toate! Mi-am revenit cumva, dar mi-am promis că nu va mai exista următorul Festival al Berii.😀

Epilogul ar mai fi… Un an mai târziu, fata prinsese drag de-o melodie și-o cânta de-ai fi zis că nici usturoi nu mâncase… Daa, cânta fata asta Trăiască berea! cât o ținea gura și muzica ălora de la Spitalul de urgență cam așa…😛

Eeei, m-a prins dimineața scriind… mai că-mi vine să vă-ntreb Ce ziceți, merit o bere pentru asta?😳

Sau mai bine las întrebarea în aer și spun cuminte

Să vă fie Lunea asta veselă și-aducătoare de bucurii!🙂

53 thoughts on “NeFastul

  1. Mugur

    Eu ți-aș da câteva beri pentru chestia asta, să te dregi, dar nu cred că, în noaptea asta te-ai dedulcit la… bere! Am auzit c-ai furat stele, ori astea se pun la Cognac!
    Aspirină nu-ți dau, că n-am!

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Mulțumesc; Mugur, mulțumesc… da cum mi-ar sta cu berea-n nas de luni dimineață? Sau cu Cognac? M-alungă colegii din birou pe motiv de duhnit! Mai pe seară mă-ndur să primesc…😳
      P.S. Mai bine că n-ai aspirină – pastilele nu-mi plac defel!

      Apreciază

      Răspunde
          1. Mugur

            Te rog să mă scuzi, am și uitat de ea, așa de tare m-a prins povestea!
            Mulțumesc pentru urare!
            Să ai parte de iarbă mare, să te poți ascunde în ea, să stai la umbră și să asculți liniștea gândurilor de după o noapte cu atâtea amintiri!

            Apreciază

            Răspunde
            1. bursucel Autor articol

              Pfiuu, că bine zici! Și la ce față am, mă mir cum de mai cutează lumea să-mi stea prin preajmă!😆

              Apreciază

  2. luciastroila

    Neata, Bursucel!
    Multumesc de zambet si saru’mana de urari, sunt bine venite. Mi-e un somn de pic pe mine, dupa o noua noapte de insomnie, asa ca am nevoie de un intaritor puternic, ce contine si urarile tale.
    Ma duc sa-mi pregatesc lichidul magic si un hepatoprotect ca-mi vine sa vomit de la oboseala. Dau o cafea aburinda in dimineata asta🙂 Fara bere, promit! Urarile vin dupa ce mai fac ochi…

    Apreciază

    Răspunde
          1. luciastroila

            Ei… fara motive serioase, Bursucel! Daca stau si privesc in urma imi dau seama ca toate insomniile mele au motive puerile, griji pe care nu ar trebui sa mi le fac, probleme care nu-si gasesc reyolvarea asa, necayuri care vin si daca dormn si daca nu dorm. Atunci ce rost are framantarea?
            Bine, azinoapte au contribuit mai multi factori… intre care si un gandac bazaitor ratacit Dumnezeu stie cum prin dormitor pe care voia sa-l prinda pisica si care nu se lasa deloc depistat. Uite asa, de-al naiba, ca sa nu ma lase pe mine sa dorm! Ce l-am mai mustruluit cand l-am scuturat in gradina…

            Apreciază

            Răspunde
            1. luciastroila

              🙂 taci, mai! sună ca din somnul meu neterminat… Doamne ce-aş dormi şi acum…. Încă nu m-am trezit! Mă trezesc la noapte pe la 12, ca să onorez încă o noapte de insomnie.

              Apreciază

            2. bursucel Autor articol

              Mie-mi spui? Și azi la mine se aplică legile lui Murphy!😀
              Păcat că suntem răzlețite, ne luam de mânuță și băteam Bucureștiul la picior noaptea!😆

              Apreciază

  3. racoltapetru6

    Era bună berea pe vremea când eram mai tânăr și fără pericolul de a face burtă. Azi, mă rezum la două „păhărașe” de palincă de prună, urmate neapărat de o cină adecvată.
    P.S. – Dar cu Gustar ce s-a mai întâmplat?

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Știi cum se zice… cu cțt înaintezi în viață, cu atât capeți gusturi mai rafinate! Și înțelepte, aș mai adăuga!🙂
      P.S. Am căpătat în timp plăcerea de a mă amuza cu soră-mea, folosind arhaisme. De la Topârceanu ni se trage! .lol: (Gustar este denumirea populară a lunii August. :wink:)

      Apreciază

      Răspunde
  4. M.C.

    Minunat fel de a scrie! Mi-ai adus zambete de dimineata, asa ca Lunea asta se preconizeaza a fi una reusita🙂
    Asta mi-a amintit de petrecerea mea de la cea de a 17-a aniversare, cand prietenul meu de atunci a ajuns undeva pe la 12 noaptea cu un buchet de trandafiri si mandru nevoie mare ca a reusit sa ajunga. Impulsiva cum ma gaseam pe vremea aia (mai abitir ca acum😆 ) , i-am cantat nu stiu ce injuraturi si l-am expediat rapid pentru ca fata-i imi spunea cum ca s-ar fi distrat cu Bachhus.
    A doua zi am aflat de la prieteni comuni ca de fapt era foarte obosit, ca muncise toata ziua si ca facuse un efort aproape supraomenesc pentru a ajunge si la petrecerea mea. Cred ca niciodata nu m-am simtit mai rusinata decat atunci😀

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Ufff… impulsivitatea asta o blamez și eu deseori! Ferească sfântu’ să mă pornesc, că multe mai promit când mă cotropește… și-apoi ține-te, Bursucelule, de promisiuni!😀
      Zi frumoasă. Morning Coffee!🙂 A mea îi plină ochi de hârtii!
      P.S. Cum de n-ai făcut cafeaua azi?😯

      Apreciază

      Răspunde
  5. Poteci de dor

    Bineeeee, tu te faci de poveste la tine acasă. Dar eu la tine acasă mă pot face de râs?
    Primul an de Facultate, început de decembrie. Iarnă din aia sănătoasă cu tot ce presupune ea. Ultimul curs s-a încheiat la ora 20 după două ore în care un stimat profesor încerca, în zadar, să ne înveţe câte ceva despre Jihad. „Sfântul Război” se dădea de fapt în sufletul nostru de studenţi chinuiţi, înfometaţi şi, mai ales, cu sete de… da! cunoaştere. La ţigara de final (hehehe, pe atunci era la fel de savuroasă ca şi ţigara aia de după… :P) doi colegi (un oltean şi-un moldovean) făceau planuri de atac. Printre fusăi bre sunai la dânsa, am înţeles că se merge la băut. Adică la meditat adânc. Că Religiile Lumii musai să fie studiate şi dincolo de sălile de curs, chestie de…intensitate.
    Mare le-a fost mirarea colegilor când am zis că merg şi eu pentru că până atunci ei credeau că sunt ori membră a unei secte extrem de stricte, ori am acasă 5 copii şi un soţ violent. Fată aşa cuminte n-a văzut neam de neamul lor. Am plecat. Prima problemă : cum oraşul era nou pentru toţi şi cum timpul scurt nu ne-a permis să batem la uşa multor „biblioteci”, ne-am oprit sub prima firmă luminoasă şi am intrat. O bodegă mai împuţită ca aia nu am mai văzut de atunci dar pe vremea aia şi în compania aia ni se părea cel mai luxos restaurant. Am făcut chetă şi, bineînţeles, pretenţiile au fost direct proporţionale cu banii primiţi de la părinţi. Un ceai costa cât o ţuică şi un suc era mai scump decât o votcă. Ce bem? Vin fiert că e ieftin, cald şi dulce adică un fel de 3 în unu.
    ………………………
    3 dimineaţa, eu cu poftă nebună de viaţă. Mi se părea că e prea linişte în jur şi e păcat de noaptea aia mirifică. Sprijinită de braţul unei colege şi de mâna unui coleg, am cântat/urlat până acasă „soareleeeee eraaaa şi el o portooocalăăăă! eram doi copii ce-aveau oooo portocalăăăă”! Ăia mai trecuţi prin viaţă care nu erau afectaţi prea tare de licoarea magică, încercau să mă potolească, să-mi vorbească frumos despre lege şi poliţie şi tulburarea liniştii publice. Eu… ce tulburare? Mai perturbat ca mine nu se exista! „Poliţia e cu noi, poliţia e cu noi, ei hai, trăsura mea, poliţia e cu noi”… am continuat eu repertoriul. Am ajuns acasă teafără şi cu mare iubire-n suflet. Atât de mare încât trebuia să o împărtăşesc. Am dat buzna în camera colegei mele, am aprins lumina şi am recitat „Maria, trebuie să îţi spun că te iubesc mult. Eşti cea mai bună prietenă din toată viaţa mea şi fără tine nu aş mai putea trăi”. Pe Maria o cunoşteam de 2 luni. Maria mi-a mărturisit că în noaptea aia s-a gândit serios să se mute.
    A doua zi….. nu mai are rost.
    Cert e că …. portocalele au fost cu siguranţă expirate. Că… de la ce să mi tragă?🙄

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Pfiuuuu! Abia acum am făcut pauza de cafea… să mă scuzi că te-am ținut atât la poartă!😳
      Las plăcerea altora să se delecteze cu pățania acum, eu o fac pe-ndelete la întoarcerea acasă!😉

      Apreciază

      Răspunde
    2. bursucel Autor articol

      Așaaa… nu m-a răbdat sufletul până pe seară… și mirosea a portocale scufundate în vin fiert de la o poștă! M-or alunga ăștia de la muncă, da-i musai să aflu – te-o lăsat de izbeliște Maria ceea?😕
      Și de ce trebuia să pomenești de țigara de după?🙄

      Apreciază

      Răspunde
      1. Poteci de dor

        Maria nu m-a lăsat în schimb s-au inversat rolurile. Eu nu am mai pus gura pe vin muuult timp dar s-a apucat ea de băut.
        Ei uite că nu m-am putut abţine, de aia. De după cursuri, bursucel, la ce ţigară te gândeai?

        Apreciază

        Răspunde
        1. bursucel Autor articol

          Mdea… WordPress ăsta trimisese la spam mesajul… l-am aghezmuit, pare-se, eu cu berea și tu cu vinul, de nu mai știe comenzile neam!😆
          O iau cătinel, pe rând…
          Deci așa cu Maria ta… eee, vezi ce face Puterea Exemplului?! Da’ te simți bine în postura de Deschizător de cărări?👿
          Trebuie să scriu și asta undeva – azi, pe toate hărtiile trona la loc de cinste SOOOMN! Da’ mare rău de tot, de era singurul lucru evident…😳 Antidot mi-a fost cafeaua și țigara, dar nu era de după, deh, era în tandem. Acum nu mă mai ispiti să spun la care țigară mă gândeam, că te pomenești că mai și scriu alte trăznăi!😆

          Apreciază

          Răspunde
            1. bursucel Autor articol

              Măi, Diana! Nu te mai las la spam, că a fost doar praf în ochi tratația aia de care-mi zici! Te-am scos la vreme, că altminteri te lăsa în beznă, fără apă și mâncare…
              Cât despre 18+… ai milă, că tare mi-e că mă lipesc de etichete nedrepte… mă fac și mai și de poveste prin târg, de nu mai am nas de scos prin lume!😆

              Apreciază

            2. Poteci de dor

              Mă chinui să scriu ceva inteligent. N-ai ceva neuroni disponibili? Am milă, am! You can call me „potecuţa”😀😀 sau „cărăruia”😀 Nu mă lua în seamă, sunt dilibau

              Apreciază

            3. bursucel Autor articol

              Mie tare-mi plăcea Diana, zău!😳
              La capitolul Neuroni e jale și la mine, Îs cam nedormiți, că prea bat câmpii alandala, de zici c-au făcut chef azi-noapte!
              Ia câți vrei, de poftești, nu prea garantez eu pentru ei, dar poate s-or dezmetici pe potecuță…😆

              Apreciază

  6. Stefania

    M-am amuzat copios pe seama întâmplării tale de la, Festivalul berii. Foarte frumos ai scris-o. Mi te şi imaginam.
    Mi-ai înveselit seara şi îţi mulţumesc mult, bursucel!
    O seară minunată îţi doresc!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Prinde bine să aud urarea asta. Și mă bucur că îte-ai amuzat. Măcar n-a fost în zadar chinul meu de-atunci!😆
      Să ai o Noapte cu stele la vedere, Ștefania!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  7. Pingback: Marţea de poveste | Poteci de dor

  8. Daniela

    Super tare, scumpa, si eu am probat berea intr-o seara, de-am ajuns sa ma spal in cada pe fata cu apa pan’ la genunchi si tot strigam sa de-a drumul la robinet🙂 face minuni se pare sticla verde :)))))

    Apreciază

    Răspunde
    1. bursucel Autor articol

      Minuni, zici?😆 E pentru prima dată când mă bucur ca minunea nu are termen de valabilitate extins, altminteri ar fi vai și-amar!😆

      Apreciază

      Răspunde
        1. bursucel Autor articol

          Să știi… sunt inconștienți ăia de n-au trecut prin așa ceva și se rățoiesc la bieții urgisiți abia scăpați din ghearele lui Bachus!👿

          Apreciază

          Răspunde
            1. bursucel Autor articol

              Cred că ar fi bine de-ar povesti toată lumea ce și cum, să-i aducem cu picioarele pe pământ pe consumatorii de apă!😆

              Apreciază

            2. bursucel Autor articol

              Monstru zici? Neee…
              Păi legea compensației zice că fiecare Bestie (monstrul cela de care ziceai :wink:) are din când în când norocul să-i cadă cu tronc unei Frumoase… cred că în poveste au omis cu intenție faptul că Frumoasa era învăluită în aburi etilici!😆

              Apreciază

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s