IMPORTANT!

Mira-m-aș să fi fugit de bine…

Alin a șters pagina cu anunțul, copiii fugiți și apoi recuperați au declarat la Poliție că erau bătuți acolo. Se pare că nu este singular cazul, existând precedente semnalate de presă.

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/bataia-e-rupta-raiul-franciscan-copil-lovit-piciorul-plina-fata-pedagogul-sau-1_50ad1e2e7c42d5a6638efcba/index.html

56 thoughts on “IMPORTANT!

            1. Mugur

              N-aș vrea să comenez prea mult, căci lucrurile astea sunt cu dus și întors. Uneori, prea binele este dușmanul binelui! Poate ca au plecat la indicația cuiva care nu era OM! Poate că le dorea răul, sub forme ce nu ne fac plăcere!

              Apreciază

            2. Mugur

              Nu-mi pot permite să comentez! Am unele păreri cu privire la educație, care nu sunt în concordanță cu „bunele maniere”, deși au dat roade de-a lungul timpului!

              Apreciază

            3. Bursucel Autor articol

              Tu chiar crezi că bătaia e ruptă din rai?
              Măi, nu știu. Tot ce știu e că e suficient că au fost părăsiți o dată copiii ăștia de părinți. Oricum sunt marcați de asta pe viață.

              Apreciază

            4. Mugur

              Nu bătaia, dar, uneori, asprimea, frica, fac mai mult bine decât rău!
              Nu uita că, spre exemplu, nația germană, prin frică s-a civilizat! Și la noi, frica ar rezolva multe! Dar, cum nu mai există frică, fiecare face ceea ce vrea, distrugând totul în jur!

              Apreciază

            5. Bursucel Autor articol

              Știi? Sunt două chestii care au mare putere – frica și iubirea. Copiii ăștia oricum au frică de abandon. Și-apoi, de ce să plece în viață educați prin frică?

              Apreciază

            6. Mugur

              N-au cunoscut iubirea, pentru ca nu a fost nimeni care să le-o ofere. poate că nici nu știu ce este.
              Pe altă parte, în așezăminte de genul acesta, se prectică, nu numai de către educatori, frica. Nu cred că vor învăța ușor să aprecieze iubirea, căci nu au cunoscut-o. Dacă le oferi așa ceva, vor profita de îngăduința iubirii, doar pentru interesul lor direct!
              Nu știu dacă am dreptate. Dar am cunoscut oameni care n-au reacționat decât la frică.

              Apreciază

            7. Bursucel Autor articol

              Știu ce zici, doar că îmi pare rău pentru ce fel de oameni devin. Vor cultiva și ei la rându-le frica.
              Asta e regula de aur de acolo – „să dai să nu se vadă și să nu te vadă” – de-aia nu-mi place mie aurul…

              Apreciază

            8. Mugur

              În felul tău ai dreptate. Dar tot aurul rămâne noblețea!
              Ca să fiu sincer, și mie îmi place argintul! Dar sunt apă, ca și tine, după sistemul numerologic!

              Apreciază

            9. Mugur

              Trebuie să precizez că ai mei copii au reacționat, așa cum spui și tu, la dragoste! Nu am avut motive să aplic legea fricii! Excepție a făcut teama de foc, pe care a trebuit să le-o introduc rapid, mai devreme decât ar fi fost normal, ca să-i pot lăsa singuri în casă! Căci au trebuit să stea cam prea mult singuri, deși vârsta era mică! A fost unul din neajunsurile epocii în care s-au născut.

              Apreciază

            10. Bursucel Autor articol

              Ehe… mi-ai amintit de frica de țigări pe care a trebuit să i-o aplic fiică-mii când era mică și încăpățânată, de nu voia să priceapă că nu sunt bune pentru copii…

              Apreciază

            11. Mugur

              Eu i-am pus cu degetuțul în flacără (nu am ținut eu mâna, le-am spus doar să bage degetul acolo), s-au fript o dată, i-am invitat a doua oară, au pus degetul din nou, s-au fript, după care, a treia oară, au refuzat să o mai facă! Așa au aflat că focul arde, frige, face rău! Ca să nu aprindă aragazul!
              M-am certat puțin cu soția, dar a meritat, căci au învățat repede ce înseamnă focul!
              Abia mai târziu i-am învățat să aprindă focul și să-l folosească !

              Apreciază

            12. Bursucel Autor articol

              He he… când era fiică-mea mică trebuia să am buzunar pentru țigări. unde le vedea. erau magnet pentru ea.
              Mami, mumezi? – era echivalent cu Mami, papi bun?
              Asta până am obosit să le tot ascund și am poftit-o să se servească. Să fi văzut tu cu câtă precizie a luat ea țigara și cum a pus-o tacticos în gură… fix ca mamă-sa, că tare mai studia ea activitatea asta! Și s-a lecuit după ce i-am aprins-o. Două fumuri urmate de Mami, mor!
              Știi cum ocolea pachetul apoi?
              Poate n-am procedat chiar ortodox, dar n-am putut aplica acel Dă-i peste mână când vrea să ia pachetul!

              Apreciază

            13. Mugur

              Spune-mi că nu s-a luat de fumat!
              Alor mei le-am spus că nu este bine, că face rău, dar că tati nu poate să renunțe, pentru că este ca un drog și este foarte greu, aproape imposibil să se lase de fumat. Le-am mai spus că nu le interzic să fumeze, dar că nu ar fi bine pentru ei!

              Apreciază

            14. Mugur

              Normal că pot cânta, căci familia mea este cunoscută pentru cânt! Tata a fost cel mai bun bas pedală din întreg județul. La o competiție „între băieți” l-a depășit pe cel ce cânta în centrul de județ cu trei note!
              Unul dintre unchii mei, a fost unul din cei doi mari violoniști ai țării, Mihai Constantinescu, rămas pe locul 2 doar pentru că avea dosar politic! A străbătut toate marile săli de concert ale lumii!
              Dar acestea sunt doar laude cu cei ce nu mai sunt. Eu am fost cel mai tânăt bas la corul în care am cântat pe când eram în liceu.
              Frumoase vremuri!
              Să mă ierți de atâta lăudăroșenie!

              Apreciază

            15. Mugur

              Văd că am monopolizat acest articol numai cu comentarii „off topic”, așa că ar fi cazul să mă retrag. Tu ai de recuperat o noapte fără „jucărie”, așa că te las cu prietenii tăi.
              Să ai o noapte așa cum ți-o dorești!

              Apreciază

            16. Bursucel Autor articol

              Eh, de-ai ști câte articole am de citit…
              Ufff… deja am foldere făcute special pentru trei bloggeri… asta e, am preferat să primesc notificările în e-mail…
              Chiar, ai rezolvat-o cu notificările? Mai ai problema aia de care te plângeai?

              Apreciază

            17. Mugur

              S-a rezolvat de la sine. Cred că se făceau modificări pe la marea casă WP, așa ca mai apăreau mici „defecte”.
              Acum totul e bine!
              Chiar plec!
              Noapte frumoasă, cu vise „de vis”!

              Apreciază

    1. Bursucel Autor articol

      Uf, să mă ierți, Alioșa – nu știu cum de mi-a scăpat comentariul tău…😳
      Până la pază, gândesc c-ar fi fost mai bine dacă n-ar fi existat motivele de fugă! Prea mustesc de răutate așezămintele-astea de… ocrotire a minorilor!😦

      Apreciază

      Răspunde
  1. Aliosa

    Buna dimineata ” Bursucel ” !
    Vazand ca mie nu mi-ai raspuns
    Am ” inghetat ” de frica
    Gandindu-ma la ce am spus
    Despre PAZA lui nenica !
    Sa fie-asa ???
    Weekend placut !
    Aliosa.

    Apreciază

    Răspunde
  2. gouttedereve

    Bună. Nu m-am pronunţat şi nici nu am reblogat postarea, pentru că aceste „dispariţii” sunt, de multe ori, fugi. Copiii fug din acste locuri din multe motive. Uneori pentru a-şi vedea părinţii, care nu-i vizitează cu lunile. Alteori, fug chiar la îndemnul părinţilor. Dar se poate întâmpla orice, e adevărat. Vroiam de fapt să răspund cuvintelor lui Mugur. Ca şi el, cred că Frica, e ce lipseşte multora, azi. Nu frica de bătaie neapărat, ci frica de consecinţe. Aş adăuga la asta şi ruşinea. Două sentimente fără care nu avem bază pentru educaţie. Chiar şi termenul de bătaie e relativ. O palmă, nu o pot considera bătaie, oricât ar încerca cineva să mă convingă. O palmă e făcută să trezească pe cineva la realitate, în anumite momente; poate fi chiar necesară. Problema apare, ca la orice pe lumea asta, când se ajunge la abuz. Revenind la casele de copii, e greu să facem copiii să înţeleagă un lucru simplu: că aceste locuri există pentru a-i ajuta pe ei şi pe părinţii lor, care nu au cu ce să-i crească. Sau care nu ştiu cum să-i crească, pentru că mai sunt şi asemenea cazuri. Şi care, din păcate, fac totul pentru a-i recupera, dar într-un singur scop: alocaţia. Nu sunt mulţi bani, dar, după câţiva ani petrecuţi într-o casă de copii, se strâng şi caţiva lei numai buni pentru băutură… Iar copiii, reveniţi în sânul familiei, abandonează şcoala şi efortul celor care au încercat să-i salveze (mai bine sau mai prost, după priceperea fiecăruia) este anulat… Este o problemă complicată, iar rezolvarea se află undeva pierdută între instituţii, legi, asociaţii şi părinţi… Din păcate, unii copii se pierd, la rândul lor, între toate astea.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Știi, aici unde lucrez am colegi care au crescut la Casa de copii… N-au amintiri frumoase de acolo – abuzuri, umilințe, tristețe… Tu ai rămâne într-un mediu ostil? Că eu aș da bir cu fugiții dintr-un așa loc!
      Apoi… nu uita că nu din drag de sufletul copiilor ăștia bătuți de soartă se deschid așa-zisele așezăminte de ocrotire – se-nvârt bani frumoși pe seama necazului lor și nu puțini!

      Apreciază

      Răspunde
      1. gouttedereve

        Că se învârt bani, sunt de acord. Mai mulţi sau mai puţini, ca în orice altceva. Rămân, însă, la părerea mea. E relativ. Mediu ostil? Normal că nu aş rămâne şi aş încerca să fug! Dar să nu uităm că pentru un copil şi şcoala este un mediu ostil dacă îl întrebi! Orice implică program, restricţii şi îndatoriri devine repede un mediu ostil, dacă nu este perceput corect. În plus, despărţirea de părinţi este din start foarte greu de suportat. Lucrez cu copii de la o casă, ce pot spune e că din afară pare într-un fel, din interior altfel. Iar copii care merită şi chiar au o şansă, o pierd când intervin părinţii şi îi iau de acolo. Revenirea din mediul din care au fost scoşi, revenirea în familie, în locul în care ni se pare normal să fie, nu este neapărat cel mai bun lucru pentru ei. Sunt cazuri şi cazuri, iar legea nu tratează cazurile diferenţiat, copii capabili renunţă la şcoală, sunt obligaţi să renunţe, cât despre bătaie… În multe familii, ţine loc de pâine… Singura soluţie pe care aş vedea-o, ar fi ca aceşti copii să poată înţelege că astfel au ce mânca, au cu ce se îmbrăca, au şansa de a face o şcoală (pe care în familie nu o au!) şi că doar colaborând cu cei care ăi cresc, pot face să fie mai bine. Crede-mă, gândeşte-te doar la ce se întâmplă în şcoli, lipsa regulilor şi a formelor e constrângere duce la haos, orice e considerat abuz, orice e considerat a fi umilinţă, nu există „pedepse” (palmă nu, răstit nu, observaţii nu că pot traumatiza, jigni etc, de amenzi nici nu poate fi vorba, note scăzute la purtare doar pentru abateri grave…), iar elevii ajung să se taie în faţa şcolii. În încercarea de a nu „traumatiza” sufletele pure ale copiilor, ajungem să le distrugem… Iar situaţie devine din ce în ce mai rea, de la an la an. Rămân la părerea mea. Problema e pierdută undeva între cei care nu vor decât binele copiilor, dar sunt prea mulţi şi trag în direcţii opuse. Nu sunt pentru bătaie, dar că un copil poate fi convins doar cu vorba bună, n-au decât să o creadă psihologii şi asistenţii sociali, nu eu! Să rezolve ei cazurile pe care nici părinţii, nici cei de la Casa de copii, nici profesorii nu le mai pot rezolva! Când mama, tata şi bunicii se ceartă în faţa copilului cu privire la educaţia lui… copilul e pierdut între ei. Va apela mereu la cel care e de partea lui, până în momentul în care va considera că altul e mai bun ca cel ales iniţial… Cam asta se întâmplă. Familia, şcoala, asociaţiile care apără drepturile copilului şi opinia publică se bat cap în cap, iar copilul, trecând dintr-un mediu ostil în altul alege poate strada, pentru că acolo nu există reguli şi pedepse. Sau, cel puţin, aşa crede el… Copilu se plânge de şcoală, o schimbă pentru a reveni câteva luni mai târziu spunând că „dincolo era mai rău”… Copilul pleacă de la mamă la tată, revenind foarte repede pentru că tot la mama e mai bine… Iar psihologul şi asistentul social strigă la toţi. Şi dacă am desfiinţa casele de copii?!…

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Vezi tu, eu de când mă știu sunt ușor de impresionat. Nu-s genul de om apatic. Și cel mai tare mă revoltă nedreptatea! Zici tu că acolo au ce mânca și cu ce se îmbrăca. Nu minimalizez importanța, ci analizez doar calitatea. Am avut două vecine asistenți maternali. Ambele aveau 2 copii – unul al lor, altul încredințat. Două femei diferite, care tratau firește diferit copilul de pe urma căruia câștigau bani. Una bătea fata pe motiv că făcea noaptea în pat. Constant.Ba se mai și lăuda cu asta, de parcă era cea mai savantă soluție găsită pentru problema aceea jenantă. Povestea de față cu copila și i-am atras atenția că nu e ok. Asta n-a contat, firește! Îmi e cumva jenă să recunosc, dar am zâmbit când un „animal” a pocnit-o la o coadă. așa i-a zis ea – animal – øi mai emitea cugetarea că numai animalele rezolvă problema cu bătaia!😀
          Cealaltă vecină și-a atras oprobiul supraveghetoarei când a atras atenția asupra tratamentului ce-i era aplicat fetei de era zilnic bătută. Singura replică primită a fost Ce îți pasă ție de amărâta aia? Halal ocritire! Să-ți mai spun că au vrut să îi ia băiatul pe care îl creștea și să i-l încredințeze ăleia cu fata? No comment, că m-a amuzat individa când a zis că a auzit din vecini că-i tratat băiatul prost și voia semnături de confirmare de la noi, de parcă eram orbi. Și s-o fi văzut ce mieroasă era!😆
          P.S. N-aș desființa Casele de copii, dar le-aș monitoriza averile ălora de lucrează acolo… Știu eu ce spun.😉

          Apreciază

          Răspunde
          1. gouttedereve

            Averile, nu ştiu. Condiţiile de funcţionare însă…cu siguranţă. Sunt oameni şi oameni. Sau oameni şi…animale. E complicat, e trist în primul rând că se întâmplă, e trist că sunt atât de mulţi cei care doar din greşeală se numesc oameni… Iar cei care lucrează cu copii, ar trebui mai întâi să fie calificaţi pentru asta, în momentul în care se angajează, cinva să răspundă pentru includerea lor acolo. Ori, de cele mai multe ori, nu au nici în clin nici în mânecă cu copiii, cu educaţia, sau nici măcar nu le pasă de faptul că obiectul muncii lor este viu. Este trist, înainte de toate, faptul că este nevoie de asemenea locuri… Cunosc un caz fericit – cel puţin aşa era în momentul în care am vorbit ultima oară cu el – al unui copil foarte inteligent, care s-a răzvrătit complet împotriva Căminului în care se afla, a fugit, a făcut reclamaţie, a refuzat categoric să revină (nu pot spune că acel Cămin era chiar cel mai rău, pentru că nu este), nu putea reveni în familie, a fost plimbat din Cămin în Cămin, a fost şi la asistenţi maternali şi era foarte încântat de felul în care era tratat, iar acum un an era încredinţat unei mătuşi… Arăta foarte bine, era vesel şi continua şcoala. Din păcate sunt mulţi care se pierd, pentru că cei care au puterea de a lua decizii în locul lor iau decizii proaste, iar ei, fericiţi să scape de constrângeri şi obligaţii cărora nu le văd rostul, nimeresc într-un prezent mizer, unde viitor nu există. Tocmai de unde s-a încercat a fi scoşi… În plus, greşim şi noi, în fiecare zi. Copiii din cămine sunt marginalizaţi de multe ori, de către ceilalţi, prin chiar influenţa părinţilor. Ceea ce este o mare prostie. Cât despre vecine… Ce dacă şi-a atras oprobiul? Foarte bine a făcut! Normal era să se facă reclamaţii din multe părţi, aşa s-a interpretat că a făcut-o doar pentru concurenţă că doar suntem…oameni, nu? Nu ştiu. Eu nu tac, în general, pe chestia că „ce- mi pasă”… Nu îmi astup nici ochii nici urechile şi-mi pasă de multe. Dar nu pot acuza şi nici nu o fac, fără a afla, mai întâi, dacă e chiar aşa… Oricum, nu mi se pare normal, din start, ca asemenea instituţii să fie conduse de biserică, de orice religie ar fi ea. Din start, un mediu în care copilului îi este greu să se adapteze.

            Apreciază

            Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s