( și-o cafea, firește! 😉 )
Nu-i glumă, vara-i chiar pe terminate! Așa mi-am zis mai devreme, privind pozele pe care nu m-am putut abține ieri să nu le fac! Am și chicotit un pic, amintindu-mi că întâi am vânturat camera cea roșie ca focul, imortalizând localul în trei puncte cardinale, apoi am întrebat zâmbind frumos pe unul din angajații localului Nu-i așa că nu mi-e interzis să fac poze pe terasă? 🙂 Firește c-aveam voie! 🙂
Uite asta mi-a plăcut la terasa cea fără fițe – oamenii se pregăteau de zor de-o nuntă, dar ne-au tratat așa frumos, încât șederea acolo a fost o încântare! Plus că nu ne-au zorit deloc. Și n-am reușit să adun în scrumieră mai mult de două chiștoace stinse… Nu știu pe unde sunt școliți copiii ăia de ne-au servit, dar mi-a plăcut că regula asta o știau. Mi-a mers la suflet după-amiaza asta, chiar dacă am am fost eu cam circumspectă la început!
Mi-am pus în minte să vă invit azi la o limonadă de mentă (c-a fost tare faină!) și-o cafea – firește! – sau ce-oti mai dori voi de-acolo! E un loc simplu, plin de verdeață și-i cumva vesel. Și-i curat – eu am un fix cu toaletele și dacă nu-mi place ce găsesc pe-acolo, nici nu mai calc a doua oară prin respectivul local! Îi cam strică la capitolul estetică ventilatorul ăla, da-i vară, deh! Hai să nu fiu cârcotașă, că nu mi-a stat în cap deloc… Apoi, e loc și de parcare berechet, fiindcă Terasa asta e așezată strategic lângă benzinăria de pe Bucureștii Noi colț cu Pajura. Atâta doar vă rog – să nu mă întrebați de Cum îi spune? Că asta mi-a scăpat printre verdele de-acolo și zâmbete! 😳
Mi-am promis să mă bucur de vară, chiar de-i pe terminate! 😉
Sunt zilele cand ne bucuram de ultimile raze fierbinti ale soarelui, a caror caldura si lumina incercam sa o acumulam cat mai mult in mintea si sufletul nostru. Multumim
ApreciazăApreciază
Am eu ce am cu ultima sută de metri… 🙂
ApreciazăApreciază
@ Buna dimineata !
” Vara nu-i ca iarna ”
Si de aceea-i bine
Sa plecam cu rulota
S-o cinstim cum se cuvine .
De-aceea o sa plec
Sus la munte sus
Unde-o sa petrec
Din zori pana-n apus !!!
O duminica minunata !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Sper să-ți fie călătoria frumoasă și-aducătoare de bucurii, Alioșa! 🙂
ApreciazăApreciază
PS !!!
Ma iarta scumpe ” Bursucel ”
Dar ” limonada de menta ”
E un remediu bunicel
Iar de devine permanenta
Ideea de a o consuma
Zilnic starea buna
A organismului ar persista .
Imi plac ceaiurile de menta
Mai ales cand sunt reci
Caci a lor aroma permanenta
Te ajuta ca sa treci
Peste starea cea dementa
Provocata de cei reci .
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Nu-i de iertat ce zici, e chiar de luat în seamă! 😉
ApreciazăApreciază
La cât de somn îmi e, aş bea bucuroasă cafeaua din „butoiaşul” de limonadă 😦
Neaţa bună!
ApreciazăApreciază
Dormeam de două ore când mi-ai scris…
Mi-am promis să-mi cumpăr un ghiveci cu mentă și să-mi fac zilnic câte un butoiaș dintr-ăsta! 😉
ApreciazăApreciază
Am înţeles că nu prea rezistă în ghiveci, am vrut şi eu. Acu nu ştiu ce să zic, nu am încercat
ApreciazăApreciază
Păi cred că intră ghiveciul și kilul de limonadă… 😉
ApreciazăApreciază
Cafea – una mare si neagra doar dimineata, în care adaug 2-3 patratele de „ciucalata” amaruie, cel putin 75% cacao… 🙂 Cât despre menta: any time, pe birou am în permanenta apa plata cu menta, fara zahar, evident, deci 0% calorii! 🙂
– – –
sanatate si-o duminica relaxanta, young lady! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, dragul de ciocolata amăruie l-am căpătat târziu, în Franța… 🙂
Se vede treaba că ești mai înțeleaptă decât mine – mi-așa de dragă cafeaua, încât uit să contorizez numărul ceștilor cu lichid aromat savurate peste zi. 😉
Să-ți fie seara frumoasă, Melanie! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 hummm… Norvegia, Franta… ai gusturi de lux, eh?! 😉
– – –
sanatate, noapte-buna si à bientôt, Miss B… 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, poate cândva ne vom vedea, Melanie…
Viața asta mi-a oferit mereu lucruri la care nici nu m-am gândit! 😉
Noaptea senină să-ți fie, cu stele mii și vise minunate! 🙂
ApreciazăApreciază
Zău că m-aș duce, dragă Bursucel, să văd acea terasă și apoi alte locuri frumoase din Capitală, fiindcă mi-e dor de orașul în care am colindat peste tot, timp de doi ani (’73-’74). Păcat că e așa departe, iar eu nu mai sunt așa tânăr. Oricum, încă mai există un mâine!
ApreciazăApreciază
Ehe, cred că și pe la tine sunt locuri tare frumoase! 😉 Și ai dreptate – mereu există un mâine pentru orice… 🙂
ApreciazăApreciază
sa profiti din plin de vara ce a mai ramas, Doina! salutari din vara !!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu prea știu eu să profit, dar măcar încerc să mă bucur din vreme în vreme… 😉
Salutări către vara aia a ta frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
O trimit si la tine ! 🙂
ApreciazăApreciază
Măi, nu știu cum se face – toată lumea trimite vara către mine și ea-i ori împiedicată din cauza sandalelor, ori prea o fi abuzat de bere, că prea nu nimerește cărarea potrivită! 😕
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 vineeeeeeee cand nici nu te astepti!
ApreciazăApreciază
Oh, da, deja m-am învățat cu „vine cand nici nu te astepti!” ăsta! Când s-o buluci vara peste mine să te ții atunci1 😆
ApreciazăApreciază
vara va fi permanent de cand „s-o buluci” 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, ar fi ceva! Ciocolatie mă fac atunci! 😆
Să m-apuc să strâng mentă pentru vara aia permanentă?! .idea:
ApreciazăApreciază
da 🙂 … seara de vara, calduroasa 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că mă mut la mare-atunci…
ApreciazăApreciază
Îmi place mult cu ce ne-ai răsfăţat şi astăzi, bursucel. Foarte frumoasă este terasa. Din câte ne povesteşti, cred că angajaţii de acolo, respectă cu sfinţenie sloganul ” Clientul nostru, stăpânul nostru” şi merg pe principiul, orice client nou, un posibil client fidel. Bravo lor că sunt atât de umani şi respectuoşi.
E delicioasă limonada de mentă şi foarte revigorantă, mai ales în zile acestea caniculare.
O duminică minunată îţi doresc, bursucel şi să te bucuri la maxim de tot ceea ce-ţi este dăruit în această vară! 🙂
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc pentru popas, Ștefania! Și pentru urările lăsate-n dar. 🙂
Nu știu ce-am avut azi, dar toate le-am făcut parcă în reluare… 😳
Sper să fie mai dinamică săptămâna ce vine pe fugă! 😉
ApreciazăApreciază
Tare-ar merge o cafeluta pe teresa asta frumoasa.Fara fite si fara prea multa lume,pare locul ideal in care sa-ti petreci duminica dupa-amiaza.
Vin si eu acum, Bursucel!
Duminica frumoasa!
ApreciazăApreciază
Așa m-am foit aiurea în după-amiaza asta… 😳
ApreciazăApreciază
Frumoasa terasa, curata si ordonata. O placere sa stai acolo, nu ca la Starbucks.
ApreciazăApreciază
Ei, în materie de localuri am avut mereu preferințe cuminți… mi-e dor de-un Jazz Club ce-a dispărut, mi-e dor de locuri cu muzică veche și bună…
ApreciazăApreciază
Vara-i pe sfîrşitelea? 😯 Să nu v-aud că mai cobiţi! E aici, e acum, din plin. Cît despre limonada de mentă…lămureşte-mă, Bursucel! O apă plată cu o frunzuliţă de mentă sau suc dintr-un snop de mentă, trecut prin blender? 🙂
ApreciazăApreciază
Suc din snop de mentă trecut prin blender… deja am pus la cale plan de devastare a glastrei cu mentă! 😆
ApreciazăApreciază
E adorabilă limonada de mentă! Fac și eu, dar mai bună e la terasă…
ApreciazăApreciază
… poate și unde la terasă ai statutul de oaspete… 😉
ApreciazăApreciază
Da, așa e că îți este adusă la nas! Just!
ApreciazăApreciază
Limonada de mentă tocată, bun bun!!! Da, chiar azi mi-am luat cuțite de tocat verdețuri!
ApreciazăApreciază
Eu deja am hotărât – o să-mi iau mentă în glastră! 🙂
ApreciazăApreciază
Azi erau multe ghivece la Lidl!
ApreciazăApreciază
Eu am prins drag de Carrefour… și baaat cale lungă mereu până acolo! 😆
ApreciazăApreciază
Eu abia azi am mers la Lidl prima dată. Carrefour e la o palmă de mine! Merg pe jos până acolo!
ApreciazăApreciază
Eu schimb 2 autobuze, dar nu mă las speriată de asta! 😆
ApreciazăApreciază
Ooo, da, așa e Bucureștiul!
Am vrut să vin săptămâna asta la București, dar nu s-a copt încă!
ApreciazăApreciază
Nu s-a copt??? 😆
ApreciazăApreciază
Nuuuu, nu s-a copt încă! Eh, e încă vară! Poate se va coace!
ApreciazăApreciază
Hai, că nu-i chiar așa de acru! 😉
ApreciazăApreciază
Dacă-i acru, dreg cu zahăr candel!
ApreciazăApreciază
n-arată rău deloc, cât despre limonada de mentă: acum îmi fac, sunt pofticioasă tare 😀
ApreciazăApreciază
Nu-i rea deloc pofta asta a ta! 🙂
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Eu mă opresc la cafea și la Bursucel, că tare frumos le spune!
ApreciazăApreciază
Muguuur! >:D<
Pe unde ai umblat? 🙂
ApreciazăApreciază
Haimana prin lume! Mi-am comemorat mătușa. Dar m-am întors ca să te văz cum te lauzi cu limonada ta!
ApreciazăApreciază
E bună, zău! N-o lăudam eu de pomană. 😉
ApreciazăApreciază
Dar eu tot la cafea mă dau, că mi-e poftă! N-am mai băut una de vreo 4 ore!
ApreciazăApreciază
Și-ai bea acum? Ți-aș putea servi și-o cafea, dar mai dormi? Să nu mă bodogăni apoi… 😳
ApreciazăApreciază
Mulțam de ofertă, cafeaua mi-o fac mintenaș, chiar eu, că până la tine-mi piere cheful!
Iar somnul va veni curând,
Alene mă va legăna
Pe brațe dulci de viorea
Sau pe-a lui Ene-acuș sosind.
ApreciazăApreciază
Fieeee! Ia să vedem care face primul cafeaua! 😉
ApreciazăApreciază
A mea-i gata… făcută, că am luat-o „de filtru” să nu aștept prea mult!
ApreciazăApreciază
Aaah, ai furat din brânză???? 😯
ApreciazăApreciază
Nu! Am furat startul, că m-am apucat imediat de cafea. Nu ți-am spus că mi-e poftă! Acu’ nu te supăra pe mine, că tu ai but și limonadă, iar eu, nu!
ApreciazăApreciază
Așa-i… până mi se răcorește cafeaua i-am pus gând rău unei grefe. 😉
Mi-e urât… am reușit să-mi dau peste cap orarul – mi-a-n ceput dimineața pe la 15,00. Mai bine fug peste ocean, măcar să intru și eu în rând cu lumea… 😳
ApreciazăApreciază
Dormit-ai astă noapte? Sau abia dimineața te-ai culcat? Bag de seamă că iar ai colindat prin ogrăzi și curți străine până ce-au cântat cocoșii!
Parcă aud și mâine că ești somnorici! Și crezi că-n cele colțuri de lume te vei culca la timp?
ApreciazăApreciază
N-am prea dormit… și iar am bântuit prin colțuri virtuale de lume pââână pe la 6,00. Nu mi-a fost somn deloc și-aș fi putut lucra lejer. 🙂
Mai știi? Poate mi-e bioritmul setat pe orarul de dincolo de ocean… 😐
ApreciazăApreciază
Măi Bursucel! Tu te-ai născut noaptea? Că de aceea cred că bântui noaptea pe la porți străine!
Se spune că cei născuți noaptea, au cea mai mare eficiență în preajma orei de naștere! De fapt, despre toți se spune la fel!
ApreciazăApreciază
Posibil… mama spunea că era seară, în jurul orei 19,30…
E boală veche nesomnul ăsta al meu… uneori înclin să cred că mi-am format deprinderea pe vremea când lucram într-o noapte cât nu lucraseră alții în 6 luni – asta era partea întunecată a contabilității.
ApreciazăApreciază
La mine au contat anii înșiruiți cu schimbul de noapte, ca să stau ziua cu copiii. Au fost ani grei, dar m-au obișnuit cu orele mici, cu nesomn și cu stelele admirate în direct. Și mai erau trecătorii pierduți printre umbre, fantomatice treceri spre nicăieri, sau câinii lătrând la lună! Și a mai fost și gândul și visul cu ochii deschiși, căci pleoapă de pleoapă n-aveau voie a se atinge!
ApreciazăApreciază
🙂 Ce repede trec anii… uneori amintirile îmi par atât de îndepărtate încât mă întreb dacă sunt reale. Încerc să sortez fotografiile, că tare-i varză partea asta de arhivă și e așa ciudat să le revăd… 🙂
ApreciazăApreciază
Și eu am în plan așa ceva, dar pentru că nu am pus și termen, amân la nesfârșit. Am fotografii pe care aș dori să le postez, dar sunt pe un disc, pe undeva, prin rafturi! Cât despre amintiri, le las ascunse, că dacă le aduc la lumină, nu mai termin nici într-un an cu postări de dor și povestiri de-odinioară!
ApreciazăApreciază
Hehe… la mine fiecare poză are o istorie… uneori mă sperie și pe mine memoria asta de elefant! îmi amintesc detalii, împrejurări…
Și asta în contradicție cu două perioade, destul de importante pentru mine, despre care nu-mi pot aminti nimic în afară de imagini disparate, ca și cum conexiunile mele din perioadele respective ar fi fost scurtcircuitate…
Bizar functionează creierul uman…
ApreciazăApreciază
Singură ți-ai rupt conexiunile cu acele perioade! Motivele sunt în interiorul tău, le știi bine! Este un bizar mod de apărare al omului! Prin uitare!
ApreciazăApreciază
Posibil… deși dacă aș merge pe principiul ăsta logic ar fi fost să uit și ce-a urmat…
Sau să nu vreau să îmi amintesc de perioadele acelea… îmi amintesc doar că au fost ambele teribil de intense și nu îmi vine în minte decât „vârtej” de-ar fi să le descriu.
ApreciazăApreciază
Nu putem schimba cursul timpului! De aceea estompăm momentul, dar nu putem face la fel și cu urmarea! Karma trebuie să-și facă efectul.
ApreciazăApreciază
Karma… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu-mi spune că nu știi despre ea!
ApreciazăApreciază
Ba da, dar mai știu că tare mai băgăm noi oamenii în față Karma când ne căutăm scuze…
ApreciazăApreciază
Nu e scuză, sunt efecte de care nu ne putem feri! Efectul acțiunilor proprii, de care spune și biblia, căci la bine se întoarce bine, iar răul de rău va fi primit! Că poate fi dincolo de înțelegerea noastră, asta este altceva, dar se poate adeveri prin experiența proprie!
ApreciazăApreciază
Ei, Mugur… știi că deseori faci bine și te capeți cu rău…
Știi gluma aia care zice Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită? Se cam aplică…
ApreciazăApreciază
Părerea mea diferă!
ApreciazăApreciază
Ia cazul Luciei – un om bun, care face bine și primește mereu ce? Unde-i echitatea? Că eu sunt sigură că tot ce spune e adevărat…
ApreciazăApreciază
Sunt încercări prin care trecem fiecare din noi, măcar o dată în viață! Și eu am trecut prin așa ceva! Nu mă pot plânge, căci nu știu de unde se trage suferința! Poate am greșit față de cineva, poate n-am iubit pe cine trebuia, poate am fost superficial cu cineva ce trebuia tratat cu toată atenția, cine știe de unde a venit totul?
Dar se mai spune că fiecare are un drum și o țintă de atins! Cine-mi spune care este ținta rezervată mie de creator?
ApreciazăApreciază
Mi-ai făcut poftă!
O săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel! Să-ți fie ziua cu spor! 🙂
P.S. Ar merge tare bine limonada asta de mentă într-o zi de luni. 😉
ApreciazăApreciază
Cà vara e pe terminate am constatat si eu in dimineata asta cand racoarea parea ca are ceva muschi cu steroizi fata de soarele care desi era mare, puterea il lasase subit 😦
Nu vreau sa se termine vara. Anul asta chiar nu vreau sa mai fie iarna.. Dar nah, cu cin’ sa te certi? 🙂
ApreciazăApreciază
Ai renunța tu la bunătate de zăpadă? ;))
ApreciazăApreciază
Offf, după atâţia ani petrecuţi „la căldură”, iarna trecută a fost ca un duş extrem de rece, deşi abia aşteptam să mă scald în zăpadă. Iar vara asta,parcă a fost mult prea ploioasă. Şi scurtă…
ApreciazăApreciază
S-au întors toate cu susul în jos… ei, lasă, că le punem noi la punct! 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: Culori | Bursucel's Blog