( Mi-s plecată cu rost! 😉 )
Ai bilețel de voie o oră – maxim două! – mi-au zis Firele. 😎
Am lăsat Laptopul cumințel pe Măsuță, lângă verdele Suport de detoate. 😉 Fug, că mă așteaptă pe Terasă Cafeaua și Limonada de mentă! De-ați vedea voi ce zâmbet am acuuuum! 🙂
Ha! Cât îmi place! Şi cafea şi zâmbet şi terasă şi aer… 🙂 🙂
Lasă Firele, că le vei găsi în acelaşi loc la întoarcere. Până atunci .să ai o după-amiază PERFECTĂ!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar a fost perfectă! 🙂
Unde mai pui că am întâlnit în sfârșit un prieten care până acum era doar un id pe net, o poză trimisă din vreme în vreme sau o voce de la celălalt capăt al firului.
Și mai fain era dacă aveam gata Fularul cu care-l tooot ameninț că i-l fac de vreo doi ani de zile… 😳
ApreciazăApreciază
Relaxare placuta, Bursucel!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, a fost fain. N-a fost el timpul prea la îndemână, dar măcar a fost frumos. 🙂
ApreciazăApreciază
Asta e important 🙂
ApreciazăApreciază
Să știi! Și oricum a fost o surpriză faină. Era ante-ante-ultimul om pe care mă așteptam să-l văd…
ApreciazăApreciază
🙂 Ma bucur pentru tine! Surprizele astea dau farmecul vietii.
ApreciazăApreciază
Cred că mă apuc să scriu despre asta. Unde mai pui că de data asta am aflat și numele terasei. 😉
ApreciazăApreciază
:))
Hai, spor! Abia astept sa citesc.
ApreciazăApreciază
Mi-am făcut de lucru iar cu croșeta! 😆 Dar vorba ta, mai bine scriu, că tot mă opresc din lucru! Ah, de ieșirea asta se leagă așa de multe amintiri din lumea asta virtuală… 🙂
ApreciazăApreciază
Împarte niţel de cafea cu Firele şi te vor lăsa în pace o perioadă! 😀
Mie îmi place foarte mult Suportul de detoate! 🙂 Se potriveşte cu unghiuţele mele..haha
ApreciazăApreciază
Unghiuțe verzi, zici?! ;))
Inițial am vrut să îl fac roșu, dar prea ar fi fost frate cu Suportul pentru trusa de unghii. Acum pricep de ce-am ales roșul atunci! 😆
ApreciazăApreciază
Da da! French verde si pictat o floarea-soarelui! 😉
Acum e doar sora mai mare! 😀
ApreciazăApreciază
Floarea soarelui îmi place și mie. Ehe, mie îmi place apa, deci spăl la greu cești, scrumiere, pahare sau farfurii… mi-ar fi milă de biata floare să-și piardă petalele de pe unghii. așa, dacă mi se duce un pic din roșu, îi fac cunoștință cu dizolvantul și gata! 😉
ApreciazăApreciază
Rapid şi practic! 😀 Tare comică eşti, Bursucel! Numai că unghiile mele au rezistenţă la apă, așa că vin cu drag să te ajut. Şi aşa a început să îmi placă să spăl vase..
ApreciazăApreciază
Măi, și dacă nu rezistă floarea soarelui la apă? Eeee? Ce ne facem apoi? 😕
ApreciazăApreciază
Te asigur că rezistă. Pe cuvântul meu! 😀
Sunt cu gel, dar nu mai spune la nimeni..:)
ApreciazăApreciază
Nu spun nici dacă mă amenință că-mi taie codița! e lucrul de care îmi este cel mai frică, da’ să nu mă spui nici tu! 😐
Ce-oooor să se mai mire când or vedea că speli vase, hehe! 😉
ApreciazăApreciază
Hahahahaha..Deal! 😉
ApreciazăApreciază
E chiar frumos suportul tău
De gânduri și de toate celea
Penseta, foarfecă, creion,
Croșetă, pix și o umbrelă,
Și câte încă n-ar intra
De-ai vrea cumva a le-ncerca.
Văzut-am? Sau mi s-a părut
Un gând zănatic, șturlubatic,
Un zâmbet larg, de „bun venit”
Și-un bursucel, primăvăratic?
ApreciazăApreciază
Îi chiar aici, cu zâmbet maaaare! 🙂
Bine-ai venit, că-i sărbătoare! 😉 >:D<
ApreciazăApreciază
Ce sărbătoare-i, Bursucel?
Ce-ar fi să vin și eu nițel?
Sunt cântece și masă mare?
Dar ai și o cafea mai tare?
De-aceea neagră ca un drac
Ca să fiu vesel, nu posac?
ApreciazăApreciază
E sărbătoare mare, zău, că nu ies la cafea mereu! 🙂
Și da, de n-o să fii posac, să știi că o cafea îți fac! 😉
ApreciazăApreciază
Cafeaua ta de Bursucel
Am să o savurez mereu
Cu zâmbet larg pe chipul meu
Cântând un cântecel!
ApreciazăApreciază
Și cântecel, și poezii… pe toate văd eu că le știi… 🙂
ApreciazăApreciază
Le știu pe toate de la tine,
Că tare stii a-ncondeia
Cuvântul, rimă, gând de bine.
Eu? Le ghicesc abia-abia.
ApreciazăApreciază
Nu fi modest, că nu dă bine și sună tare nu știu cum, că numai ce-am văzut la tine că Muza-ți s-a întors din drum! 🙂
ApreciazăApreciază
Ba, sunetu-i frumos și-i cântec
Ce cheamă doruri din cărări
Nu-i dor, nu-i vers, e un descântec
De-apropieri și de chemări
Din infinitul de emoții
Aduce doar ce-i bun și blând
Din toate daturile sorții
Doar pacea lumii căutând.
ApreciazăApreciază
Nu sună bine modestia, de ea ziceam că nu dă bine, că-mi plăcu tare acea lăsare-a serii de la tine… 🙂
ApreciazăApreciază
Știu ce ziseși
Dar nu mă abținui
Bag modestia sub preș
Și despre seară versuiesc oricui!
ApreciazăApreciază
Așa-mi mai place, versuiește iară, dar modestiei să-i faci brânci afară! 😉
ApreciazăApreciază
Mi-ai dat tu brânci afară-n astă seară,
Că nu mă lași o clipă să respir.
Nu vezi că-i cald și încă-i vară-afară
Și mă topesc, mă scurg până-n nadir?
ApreciazăApreciază
Ei, dragă Modestie, te-aș fi lăsat cu drag în pace de nu-l acaparai pe Mugur, căci asta doar nu-mi place! 😛
ApreciazăApreciază
Mai lasa modestia-n pace
Să plece unde-o vrea.
Iar noi să versuim, că-mi place.
Și-apoi om mai vedea!
ApreciazăApreciază
Păi se plângea că-i alungată și de căldură sufocată, de parcă n-avea pic de vină – de-aia i-am dat răspuns de-ndată… 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, te văd eu bine
Că te iei de mine-n rime
Și n-o să-mi dai nici cafea
Să rămân cu-n gând la ea!
ApreciazăApreciază
O să-ți dau, stai liniștit, că nu-i frumos să fii prostit!
Și fiindcă mie nu imi place, nici altuia nu i-o voi face! 😉
ApreciazăApreciază
Zici că nu știi să faci rime
Nici poetă că n-ai fi
Dar cafeaua pâ-n la mine
Oare cum veni?
Pe zefir, pe vers molatic,
Pe aripi de porumbel,
Dusă-n zbor pe-un nor lunatic,
Servită de-un bursucel.
ApreciazăApreciază
Ți-o aduce Bursucelul pe o tavă din cuvinte din acelea tare fine. Crede-l, zău, că nu te minte! 😉
ApreciazăApreciază
Te crez!
Dar să-mi spui și mie cum se fac tăvile din cuvinte fine, că vreau și eu una!
ApreciazăApreciază
Mai ții tu minte că-ți ziceam că Muzele pornesc adese în lume după ace de arici? Cu ele tava ceea o poți țese! 😉
ApreciazăApreciază
Cu țepi de-arici
Tăvi nu poți țese
Fiindcă-ți iese
Un ciufulici.
ApreciazăApreciază
Cu țepii de-arici se țese, mă crede, Mugur, pe cuvânt, c-atminteri literele toate s-ar pierde singure în vânt. 🙂
ApreciazăApreciază
Dar nu-i țesut, e priponire.
Că altfel, literele-n vânt,
S-ar pierde ca o amintire.
N-aș mai avea nici un cuvânt!
Și fără de cuvânt, ce-aș face?
Și cum aș scrie „bursucel”?
N-aș comenta. Timid, aș tace,
M-aș face tare cumințel!
ApreciazăApreciază
În coada țepului de-arici se prinde ața nevăzută ce leagă litere cuminți, căci Tava nu-i cu priponire, ci-i cusută. 😉
ApreciazăApreciază
Așează versul cum se cade,
Alineat cu-alineat,
Căci altfel lumea te va crede
Nu un poet, ci literat!
Poți separa cu bara înclinată
Sau bara verticală de-i voi
Dar lasă versul să se vadă-odată
Că nu te ceartă nimeni pe la noi!
ApreciazăApreciază
Păi tocmai ăsta-i farmecul ce-mi place – sub haina textului un vers de cap își face! 😆
ApreciazăApreciază
Și-atuncea proza-i vers și versu-i proză?
Adună-le în ghiers și fă-le-o poză!
ApreciazăApreciază
Ei, hai, le-am ticluit în grabă! Eu știu prea bine că nu-i mare treabă! 😆
ApreciazăApreciază
De-i treabă mare sau mai mică
La tine versu-n vorbe îți tot pică
Și chiar așa, de vrei sau de nu vrei,
Tu titlul de „Poetă” ai să-ți iei!
Iar de vei fi mai îngăduitoare,
Mă vei lăsa să merg și la culcare
Că mâine am zi grea, de chin,
Și nu vreau armele să le înclin!
ApreciazăApreciază
Nu mi-aș ierta în veci de-aș ști că am păcătuit prin a te chinui…
ApreciazăApreciază
De m-ai chinuit sau nu,
Vei vedea acu-acu,
Că te-am pus pe-un bloguleț,
Drept ducesă. La mai mare!
ApreciazăApreciază
Ia să văd eu ce și cum! Care-i blogul? Zici acum sau pornesc în căutare pe poteci în lumea mare? 😕
ApreciazăApreciază
Nu-i prea mare căutere.
Încercări doar cu succes!
Cică gânduri negre n-are,
Doar că nu e cel ales!
ApreciazăApreciază
Am găsit și calea iute – ei, chiar nu mă așteptam!… Un ceva acolo, sincer, nici măcar nu bănuiam!
ApreciazăApreciază
Încercările-s cu gând curat
Chiar și-n vers, tot încercări s-au arătat.
De te-a supărat ceva-cumva,
Spune-mi, că repar așa ceva!
Iar de-i vrea un cuvințel să spui,
Spune-l chiar pe blogul lui
Ca să știe lumea că ai fost
Și-ai văzut ce este pe-acel post.
ApreciazăApreciază
Ți-am dat răspuns după răspuns
Dar tu tot mi-ai rămas datoare.
De Ciufulici tu auzit-ai oare?
Sau e un tip amarnic, doar de plâns?
ApreciazăApreciază
Aaaa, Ciufulici e-un tip distins și serios – o știi prea bine!.- dar eu nici azi nu știu de ce m-a necăjit pe mine… 😳
ApreciazăApreciază
Nu-i necăjirea cu folos
Dacă ți-a dat un os de ros?
ApreciazăApreciază
Eu, sincer, mi-s un Bursucel, care iubește doar verdeață… iar Ciufulici din neștiință mi-a aruncat cu osu’-n față! Îl iert, fiindcă așa e drept, iar mulțumire nu aștept. 😉
ApreciazăApreciază
Ba mulțumire eu ți-oi da
Precum ți-am dat la proza ta
Cu vers împiedicat și șters
C-așa mi-a mers!
ApreciazăApreciază
Ei lasă, toate fură-n grabă – era firesc s-o mai scrântim – și știi că toată frumusețea fu doar plăcerea să zâmbim?! 🙂
ApreciazăApreciază
De zâmbit am mai zâmbi.
Dar mă tem că ne-om acri,
De n-ajungem la serviciu
Și ne-alegem doar cu viciu.
Că de blog mai este vreme.
Poate mâine pe-nserat,
Când venim de la arat
Și ne-om odihni alene!
ApreciazăApreciază
http://ciufulici551.wordpress.com/2013/08/19/luna-plina/
ApreciazăApreciază
Cred că și pe acolo s-a așternut ceva, dacă nu cumva ai vizitat ograda!
ApreciazăApreciază
Vreau şi eu suport din ăla pe potecuţe!!! 😳
ApreciazăApreciază
Se face, fată dragă! Cu drag se face! 😉
ApreciazăApreciază
😀 😀 ai lăv iu!!!
ApreciazăApreciază
mi tuu 😆
ApreciazăApreciază
De unde știai tu că sunt pe potecuță deja? 😕
ApreciazăApreciază
Te-am simţit! 😀
ApreciazăApreciază
😆 Pfiuuu… să fug la duș? 😳
ApreciazăApreciază
Fugi! Să nu fugă duşul
ApreciazăApreciază
😆 Mă refeream la prezumtivul mod de detectare a Bursucelului. 😆
ApreciazăApreciază
Continui să mă uimești cu policalificările tale. Nu știam că te pricepi și la croșetat. Probabil că și la bucătărie ești plină de surprize culinare. Este un lucru pe care nu l-ai putea face?
ApreciazăApreciază
Oh, sunt destule lucruri pe care nu le-am făcut, Petru! Dar n-aș zice că nu pot face ceva până nu aș încerca! 😉
ApreciazăApreciază