Miercurea anapoda

( … tăcerea e de aur doar uneori 😉 … )

Aș fi tăcut, doar că tăcerea asta mă cam sugrumă… am fost poate prea cuminte și prea răbdătoare în ultima vreme și n-a folosit la nimic. Din contră… 👿

Azi o să încep prin a scrie o povestioară scurtă… mă mănâncă tare de tot degețelele să scriu despre ce se întâmplă pe-aici… 😀

Cică într-o iarnă, o vrabie zăcea pe jos aproape înghețată. Trecând pe acolo, o vacă a lăsat o balegă peste ea. Vrabia s-a dezghețat și s-a simțit atât de bine în balegă încât a început să cânte. Auzind cântecul, o pisică a scos-o din balegă și a mâncat-o. Morala:

1. Nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul.

2. Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele.

3. Dacă tot ești în rahat, mai bine taci din gură!

Acum o să mai spun doar că mă enervează atât de tare vrabia asta gureșă, că-mi aduc aminte că pe lângă Bursucel încă mai sunt și Pisoi – și-am obosit așteptând să se potolească circul –  după ce că-i vai de mămăliga ei, de-a trebuit să mă aducă alții din colț de țară să îi repar tâmpeniile, mai are și nas să se dea în stambă și să scormonească rahatul…

Acum ziceți-mi voi – s-o las să rânjească pe toanta cu pretenții de contabilă Miță-cinstită sau să-i zâmbăresc în nas și să-i dau o lecție s-o usture la buzunar? 😕

P.S. Singurul cap plecat care mi-i drag e cel al macilor din lanul ăsta de grâu…

P.P.S. Tăcută sau plină de vorbe frumoase, sper ca Miercurea asta să vă fie lipsită de vrăbii enervante. Și vă las zâmbetul de zile mari aici, că-i mai în siguranță cu voi! 🙂