Nota discordantă

(… închideri vs deschideri ➡ …)

De-atâtea fețe triste și preocupate câte sunt în jurul meu de când cu schimbarea conducerii nu mai am starea de citit… am intrat acum câteva zile prin câteva curți virtuale și am realizat că-mi fug cuvintele de sub ochi, că gândul mi-e tot la ce se întâmplă prin școală. 👿

Mi-e evident că-s notă discordată în peisaj – n-am nici capul plecat – că nu-mi stă în fire să perii și nici nu tac, pentru că ar semăna cu un acord tacit referitor la ce se întâmplă și nu prea e cazul.  Azi i-am explicat femeii de serviciu de i-a spălat autoturismul personal al noii directoare că locul ăsta nu e o moșie a celor de la conducere. că salariul nu și-l primește din buzunarul personal al noii numite, așa cum nu-l primea nici din buzunarul celei debarcate la 1 septembrie. Că nimeni nu se naște și nu moare director sau mai știu eu în ce altă funcție. M-a amuzat când a lăsat să se înțeleagă că a făcut cu plăcere munca aia de nu-i era trecută în fișa postului… Eh, m-a amuzat e un fel de-a spune… sunt conștientă că femeia asta vrea să fie bine văzută. Ce nu știe sau nu vrea să realizeze e că va fi văzută doar ca o simplă slugă, dispusă să facă orice doar să-și păstreze locul. Mă-ntreb de i-l râvnește careva?! 😀

În fine, toate chestiile astea urâte de se întâmplă mai nou pe la școală, neliniștea celor din jur îmi fură din concentrare. Și se interpun peste excel-urile mele colorate de început de lună… Așa că să nu vă speriați că nu mai trec pe la voi – trece nebunia închiderilor, a inventarierilor și-a altor invenții contabilicești și gata – internetul să mă țină, că nu s-a inventat încă gardul îndeajuns de înalt pentru mine! 😉

P.S. Azi am umplut butoiul ochi cu zâmbete, spre nedumerirea colegilor… nu le-am mai zis că toată ziua mi-a zbârnâit în minte Pure Morning și A friend in need is a friend indeed! 🙂

Mai spun doar Să vă fie vinerea pură și zâmbitoare! 🙂 …