( … pe jumătate – mea culpa! 😳 … )
Plouă… răpăială sacadată și enervantă ce-mi amintește fără drept de apel de Bacovia și-al lui Plouă stupid… Slavă Domnului că gândul mi se oprește aici și nu are pic de intenții suicide, ba din contră! E pus pe șotii și-mi dă ghes să mă privesc în oglindă. Iar eu mă-ndrept într-acolo, fix cât să mai scap un pic de zgomotul iscat de stropii de ploaie ce sărută enervant pervazul ferestrei mele.
Poc-poc-poc-poc-poc!
🙄 Da… știu – aș putea închide fereastra, dar aș pierde aerul curat… și rece – probabil aliat cu Ploaia, Vântul șuieră și mătură în îmbrățișări același Pervaz… mi-am promis că după ce se potolește vremea o să-l bucur cu căldura unui petic de bumbac cu-adevărat iubitor. Merită din plin, pentru că e cumva victima ultimei mele isprăvi. 🙂
Ei, hai să vă spun de ce plouă… 😳 Krab roșcățel, te căutasem să-ți spun că mi-am colorat părul! De sâmbătă aveam gândul ăsta de schimbare, doar că n-am prea avut vreme. Duminică însă, din momentul în care am zis O fac! s-a pus vremea pe plâns. Am zis că-i glumă, că se potolește… Hai, că-i toană! Dar văd eu bine că mă pedepsește în regulă… și nu numai pe mine! Acum sper să nu vină Potopul, mama ei de Ploaie rece și udă, și urâtă pe deasupra!
Și ca să fie trebușoara ca la carte, Ploaia e omniprezentă – uite-așa-mi trebuie, c-am intrat într-o curte unde am văzut la loc de cinste poza unor gogoși – numai poza rămăsese din dânsele… Dau să fug iute, dar Gândul zice Nuuu, întoarce-te imediat de citește! Ai iscat Ploaia, suportă consecințele! Am suportat cu stoicism, că măcar am văzut copii frumoși… și-un dovleac colorat – și gogoși… o minunăție, ce mai! 😎
Acum eu zic așa – dați voi iama în butoiul cu zâmbete, eu zic Mea culpa! până mi se șterge vina și poate-poate s-o sparge-n mici fărăme ghinionul și se oprește vremea asta plângăcioasă, că-i prea de tot – și ploaie, și lipsă de gogoși, și marți pe deasupra!
Update – Marți 01.10.2013 orele 22:37 – că e musai! Asta-i nuanța de Roșcat-Bursucel! 🙂
… luminat de blitz, că soare nu-i… 😳
Să nu te temi de ziua de marţi. E doar o poveste 🙂 Urmează indemnul lui Marte şi fii luptătoarea acestei zile.
Cît despre supărarea ploii, n-o lua în seamă şi las-o să fie. Aşa e ea toamna, mai sensibilă. Plînge mai des.
Vrei să-ţi spun secretul? Îţi invidiază roşul pletelor. Ar fi vrut şi ea puţină culoare, ar fi dorit să nu mai fie atît de incoloră 🙂
ApreciazăApreciază
Daaa, cred că-i invidioasă și pe plete, și pe zâmbetul meu… 😉
ApreciazăApreciază
🙂 daca tot mai ploua, ma vopsesc si eu, zau asa 🙂
ApreciazăApreciază
Dă-i bătaie cu vopsitul, cât nu se prinde vremea asta plângăcioasă! 🙂
ApreciazăApreciază
@ Buna dimineata ” Bursucel ” !
Doamne, ce tare mai PLOUA
As vrea sa ies din casa
Sa cumpar de la piata niste oua
Dar nu oricum ci numai
” Daca PLOAIA s-ar opri ”
Cu drag,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Pfiuuu, să se oprească odată urâcioasa! 😉
ApreciazăApreciază
Eu cred ca vina-ti e închipuire. De vină-i Toamna şi Ploaia care singurică ne-a ţinut companie încă din vară. Poate-i place minunăţia de peisaj românesc 😉
Dar da, ploua stupid. De duminică seara până acum, nu s-a oprit nici măcar 30 de secunde aici. Norocul meu că locuiesc într-o zonă de deal. Dar asta e! Măcar să avem parte de atâtea zâmbete câte picături de ploaie au udat pământul 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, asta e Toamna, deh, cu bune și cu rele își are și ea rostul ei…
Important e să găsim un ceva frumos în ea… și-apoi zâmbetul vine de la sine. 🙂
ApreciazăApreciază
Pe aici, printre dealurile Maramureșului, am fost tratați cu blândețe de toamnă și ploaia a fost rezonabilă. Dar mă înfioară ce e prin sud.
Chiar ți-ai vopsit părul? Ce culoare? 🙂
ApreciazăApreciază
Bine că-i măcar la tine cumințică vremea, că aici urât a mai fost…
L-am vopsit, zău! Roșcat, că-i singura culoare decentă care mă prinde. Dar să nu mă-ntrebi și tu ce fel de roșcat, că să mă bați de știu să spun. E… Roșcat Bursucel! 😉
ApreciazăApreciază
Hei, neatza buna, Bursucel! Toamna asta are ceva cu amandoua..si la mine cand a vazut ca mi-am indreptat parul asa frumos, a inceput sa ploua de numa!! Ce-i de facut? 😀
ApreciazăApreciază
Cred că e musai să-i zâmbim frumos, poate-și ia și ea un picuț de soare în priviri… 🙂
ApreciazăApreciază
Eeeei, da cine-i ca tine acum cu roşu-n păr? Parcă m-aş vopsi şi eu, zău! Nu de alta dar cam trebuie …
ApreciazăApreciază
Dar chiar așa! Ce culoare alegi? 🙂
ApreciazăApreciază
Tot un roşu da mai închis puţin… Alte culori nu am curaj să încerc
ApreciazăApreciază
He he… nici eu, stai liniștită… 😉
ApreciazăApreciază
Ha haaa Bursucel ,acum ma simt vinovata ca ti-am facut pofta ,dar jur ca nici eu nu eram altfel cand am vazut fotografia gogosilor de pe autobuz,desi era 9 seara,am intrat la shopping dupa faina,lapte si toate cele ,apoi m-am gandit si la o versiune mai rapida si am gasit-o,masina de paine mi-a facut aluatul ,apoi le-am prajit 😀
ApreciazăApreciază
Ba să nu te simți deloc vinovată… ești chiar de laudă cu hărnicia ta! 🙂
ApreciazăApreciază
Rad tare Bursucel, de faza cu dovleacul ,mi-am iscat si niscaiva ganduri de la dovleacul ala ,aproape ca am fost asemuita de altcineva cu o zburatoare pe matura ,dar jur ca gandul mi-era doar la strudel cu dovleac atunci cand am postat-o 😀
ApreciazăApreciază
Îmi place dovleacul ăla – dă așa o culoare caldă paginii… 😉
Ha, ai făcut și ștrudel cu dovleac? 😯
ApreciazăApreciază
inca nu Bursucel ,dar promit ca fac,cat de curand ,azi am facut tort de cioco cu frisca dar nu am facut foto ,am avut si oaspeti si s-a evaporat ,iti dai seama ce bun a fost ? 😀
ApreciazăApreciază
Vin la Timișoara, hotărât! Nu știi nici o firmă cu actele varză, care trage nădejde să nimicească neuronii Bursucelului? 😆
ApreciazăApreciază
ha haaa dam un search Bursucel asta nu e o problema 😀
ApreciazăApreciază
Văleeeu… 😆
ApreciazăApreciază
da daaa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample 😀
ApreciazăApreciază
Știi ce e mai haios? Nu mi-am dorit Bucureștiul nici măcar în vis, dar mi-s pe poziții în orașul ăsta de-un an de zile deja… Cred că avea nevoie de culoare! 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu mă mulțumesc cu „roșu” și atât. Mie-mi spui nuanța, măi… E roșu semafor ? Roșu rac fiert ? Roșu sfeclă ? Roșu Ferrari ? Roșu Moș Crăciun ? Că nu de alta dar caut vinovați pentru ploaia asta care ține deja de tărâmul basmelor, c-o arde de trei zile și trei nopți… 👿
ApreciazăApreciază
E combinație de roșu… că-s Bursucel pretențios la așa ceva, măi…. 😳
Aici văs că s-a oprit ploaia, slavă Domnului, că deja mă prinseseră remiușcările-n colți și era grav…
Mmmm… data viitoare optez pentru un Roșu Ferrari combinat cu rac fiert – sper să mai am nas să ies în lime, că am o amintire legată de un alt roșu, care/mi transformase podoaba capilară în tablou Picasso. 😆
Ei, uite că mi-ai dat subiect de scris și ti pup, bre, pentru asta. Cu drag! 🙂
ApreciazăApreciază
N-ai intentii suicidale? Eu deja am incercat sa-mi tai venele dar era cutitul bont, streangul n-a mers ca n-am avut sapun, am bagat un cui in priza da’ nu era curent, ciuperci n-am gasit ca cica ies abia dupa ploaie si nici de-a Anna Karenina nu pot sa mai joc ca s-au suspendat trenurile pe linia asta!
Cred ca trebuie sa ma duc la coafor si sa ma vopsesc verde pentru ridicarea moralului! :))
ApreciazăApreciază
Lasă, trece nebunia și la mine, și la tine, apoi ne luăm în luptă dreaptă la table. 😆
Hehe… zici că te faci Fată Verde? ;))
ApreciazăApreciază
Aprins-ai soarele-n zâmbet!
Frumoasă nuanță ai ales! Iar dacă-mi place mie, sigur este frumoasă, că eu mi-s pretențios la așa ceva!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Mugur! 🙂
Așa-i la soare, altminteri pare tare cumințică nuanța care am combinat-o. 😉
ApreciazăApreciază
Să spun că are decența luminii pe care o primește. Și ceva ce ține de natural. Bineînțeles că se va numi „roșu-Bursucel” !!!
ApreciazăApreciază
Păi nu știam cum s-o definesc… 😆
ApreciazăApreciază
Ai găsit definiția perfectă! Și, cumva, te definește!
ApreciazăApreciază
Da, cumva e singura culoare care mi se potrivește… 🙂
ApreciazăApreciază
Trăiască roșul Bursucel!
ApreciazăApreciază
Amin! 😆
E ciudat, dar schimbarea asta mi-a adus zâmbetul de zile mari iar. Prea nu mai aveam motive pentru el.
Dar cu tine ce-i? Ce mai veste-poveste pe la tine? 🙂
ApreciazăApreciază
Trăiesc printre picături… de ploaie.
M-a apucat o letargie… ploioasă, care mă tine departe de computer. Parcă nu sunt în apele mele. Dar va trece când voi ajunge acasă!
ApreciazăApreciază
Asta voiam să zic – e dorul de casă… Mai ai un pic și revii. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu neapărat dorul de casă, cât adaptarea la o echipă ce nu este a mea, care nu va fi, poate, niciodată a mea, din care se pare că nu fac parte. Cred că știi la ce mă refer.
ApreciazăApreciază
Da, știu cum e… Azi am simțit-o pe pielea mea chiar. Nu-i deloc fain, e drept…
ApreciazăApreciază
Aș vrea să scriu, dar nu cred că pot. Nu despre asta. Nu acum.
Cred că am definit bine când am spus letargie ploioasă, printre picături de ploaie!
ApreciazăApreciază
Știu senzația… o să scrii tu când va fi vremea…. 🙂
Ideal era să ai o carte care să te bucure acum.
ApreciazăApreciază
Din păcate nu mai pot citi de ceva vreme. Am citit câte ceva (nu Cioran) despre regăsirea în tăcere a individului, iar de atunci parcă nu mai merge citit nimic!!!
De fapt, cred că se produc anumite schimbări interioare, ceea ce determină stagnări la anumite niveluri de conștiință și de conștientizare, drept pentru care nu mai merg anumite acțiuni, pe moment. Cred că, redefinirea interioară va determina schimbări de teme comportamentale precum și redefinirea tiparelor de gândire. Cel puțin asta este impresia de moment Ceva se mișcă în mine și încă nu pot defini totul.
ApreciazăApreciază
De sunt schimbîri în bine, e ok! Important e că le conștinetizezi… 🙂
ApreciazăApreciază
Încerc să fiu conștient că apar schimbări, să le determin natura, să le percep,…
Este greu să rămâi stabil în astfel de momente. Mai ales că eu mă îndrept către o nouă schimbare, cea a etapei de vârstă, care aduce noi schimbări. Dar este esențial să ramân stabil în astfel de perioade, ceea ce și încerc să fac!
ApreciazăApreciază
Se zice că vârsta ne-o dă sufletul, Mugur… Uite, eu mă simt uneori de 100, alteori copil… uneori mi-e ciudă că nu mă simt fix de 43 – parcă-mi joacă feste realitatea…
ApreciazăApreciază
Știu ce spui.Astăzi nu-mi dau vârsta reală, căci sufletul mi-e tânăr. Dar anumite schimbări nu trebuie ignorate, căci sunt reale. Dacă mă simt de 40, nu înseamnă că fizic aș avea această vârstă!
Numărul anilor mi-l spun ușor, dar abia după aceea mă gândesc la vârsta pe care o duc în spate! Nici eu nu o realizez totdeauna!
M-am încurcat în cuvinte.
ApreciazăApreciază
Hmmm… eu am priceput ce zici. 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Cred că mă voi pregăti de somn.
Să ai o noapte cu vise frumoase!
ApreciazăApreciază
Și ție asemenea, Mugur!
Și-o zi frumoasă mâine, cu oameni mai pe placul tău… 🙂
ApreciazăApreciază
Din păcate, oamenii din jur nu mi-i pot alege eu. Trebuie doar să am liniștea necesară acceptării lor așa cum sunt!
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Așa să fie! 🙂
ApreciazăApreciază