Cyclamen

(… Picasso fără de voie😳 …)

Întâi vă zic așa – lui Dan trebuie să-i mulțumiți pentru chicotelile înfundate pe care sigur le voi intui de cum mă voi întoarce cu spatele…👿 Asta în cazul în care aveți posibilitatea să vă înfrânați nevoia de a râde în hohote de… talentul meu iscat din dorința de a nu mă contrazice pe mine însămi și de a fi Unică…

Păcat că-mi scapă anul… e pitit undeva printre 2000 și 2002, cred… Cert e că pe vremea aceea apăruseră pe piață niște nuanțatoare și-mi făcea de ceva vreme cu ochiul o nuanță de cyclamen… părea taaare făinuță și-mi pusesem în minte că e musai să-mi colorez podoaba capilară cu ea! Partea asta prefer să nu o dezvolt, că mă apucă așa o analiză, de-mi vine să-mi trântesc o etichetă mai nu știu cum…🙄

Zis și făcut – când îmi pun în gând ceva, e clar că trebuie dus la bun sfârșit! Așa că sâmbătă la amiază am purces la cumpărături… Aici trebuie să fac o paranteză – când eram mică-mică și fără drept de veto, tata a decis că e cazul să-mi consolideze ceea ce mai târziu devenea una din piesele de rezistență ale unei duduițe de se respectă, adică podoaba capilară. Așa că m-a tuns zero de nu mai știu câte ori. Rezultatul a fost fain mai târziu, de nu știai cum să-mi definești culoarea părului apoi – erau fire negre tăciune puternice, fire castanii mai finuțe, iar spre tâmple și ceafă fire cu tentă de castaniu roșcat. Și gata cu paranteza… Ei, ajunsă eu în magazin, am văzut lângă nuanțatorul mult dorit și pliculețe cu decolorant. Ideea mi-a venit instant și am pus în coș cu hotărâre și așa ceva, că pe părul meu natural mi-am zis că e greu de crezut că se va vedea nuanța aceea deosebită. Eh, de-aș fi fostă blondă ca sor-mea, alta era povestea! Noroc cu stiliștii de-au inventat decolorantul…😀

Cu toate cele trebuitoare am ajuns acasă… și n-am rezistat să aștept până a doua zi. Duminica era programată pentru relaxare și contemplarea realizării mele în calitate de artist în ale pictatului. Așa că întâi am citit instrucțiunile ca un Bursucel care se respectă în ceea ce face. apoi am pus decolorantul pe păr și am așteptat cumințică să treacă timpul necesar… Dacă vreți senzații tari, îl puteți încerca, dar nu vă sfătuiesc… simți că te arde și că vremea bate pașii mărunțel pe loc… Dar a trecut și asta – am scăpat repede de surplus după timpul scurs regulamentar și mi-am privit isprava în oglindă…😯 Părul meu era un fel de paletă de galben degrade… pe la tâmple și printre nuanțe de galben-ruginiu își făcea loc un galben-pui! M-a liniștit gândul că voi fi unică totuși… așa că am trântit nuanțatorul peste blondul la care nu voi adera neam câte zilișoare oi avea!😛

Și după ce-am terminat operațiunea am dormit, că nu-i de colo să fii stilist amator! E epuizant, zău!🙄

Și-a venit a doua zi… era tot toamnă, dar însorită. Când am intrat în baie, cu ochii încă mijiți de somn, am zâmbit razelor ce-și făceau drum prin fereastră, învăluindu-mă în strălucire. Totul a fost perfect până am salutat imaginea din oglindă…😯 În bătaia luminii, părul meu concura cu o floricică de-i purta numele nuanțatorului. Și-o bătea clar, că era un degrade original!😀

Bine că nu m-ați văzut atunci… deși vă știu cu imaginația îndeajuns de bogată încât să vă puteți contura Tabloul.😳 Exact! Am tras pe mine – neinspirat, altminteri cum?! – treningul meu cel roșu la vremea aceea și-am plecat în lumea apropiată să-mi cumpăr o vopsea cuminte – acaju…➡

Dar neobservată n-am trecut! Eram magnet pentru priviri…😳 … până și diplomatul de Vali, patronul market-ului de unde mi-am procurat vopseaua salvatoare n-a rezistat ispitei și m-a întrebat cu mirare Ce ți-ai făcut la păr???😮

M-am jucat de-a Picasso – i-am răspuns – mă duc fuguța să finisez, n-am timp de vorbă…

Abia după prânz mi-am revenit… iar după o săptămână de tărăgănări, am decis că era vremea să-mi tai pletele – reușisem în elanul meu creator să-l ard gospodărește… Acum m-am lecuit și-mi gândesc originalitatea de n ori înainte să o materializez.😉

Ei, uite cum am stricat eu tradiția zilei de miercuri , ca un veritabil Ion-Anapoda ce mi-s uneori…😳

16 thoughts on “Cyclamen

  1. racoltapetru6

    Frumoasă și plină de învățăminte aventură capilară. Bine că nu ai pățit mai rău, așa cum văd că se întâmplă în multe cazuri, chiar și la cei cu experiență în acest domeniu sensibil.
    O zi bună, Bursucel!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Măi, Petru, ce să zic? Mi-am cam ars părul atunci… noroc cu ideea tatei, că altminteri te pomeneai că rămâneam cu 3 fire, fix cât să-mi fac cărarea pe-o parte…😆
      În rest, slavă Domnului că pot să fac bășcălie de mine, c-altminteri…😉
      Seară frumoasă și ție, că ziua a trecut deja.🙂

      Apreciază

      Răspunde
  2. M.C.

    Ei, poate că aş fi încercat şi eu buclucaşul decolorant (deşi nu mă atrage blondul deloc, dar deloc!), numai că au avut grijă alţii, printre care şi mama, să mă sperie suficient cât să n-o fac. Nici să nu te gândeşti mamă să-ţi arzi ditamai păru’ cu decolorant, pentru că o să plângi apoi de mila lui Aşa ca am alternat mereu între acaju şi negru, ca să nu mă plictisesc purtând o singură culoare😆 Dar şi asta o fac de numai două ori pe an, căci avea dreptate mama, la cât e de lung mi-ar fi necaz să i se întâmple ceva😀

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Știu, Potecuță, că-i sentimentul reciproc doar… apoi era firesc să râzi, că și eu am chicotit cât am scris…😆
      Eu zic Săru-mâna că mi-ai fost sinceră – îmi plac oamenii care spun adevărul. :*

      Apreciază

      Răspunde
  3. danaiana

    Toată copilăria mea m-am visat blondă. Visul mi s-a realizat acum vreo 10 ani, cînd m-am hotărât să-mi schimb cumva look-ul. Nu ţinteam atunci la ceva atât de radical, dar pe părul meu negru nu ar fi prins acea nuanţă de roşu decât cu o decolorare prealabilă. Şi aşa m-am văzut blondă şi mi-am îngropat definitiv visul copilăriei!
    Cât despre acea nuanţă de roşu aplicată, să nu crezi cumva că eu am ieşit altfel decât în degrade… Totuşi, eu am avut curajul (sau ingenuitatea) să testez opinia lumii. Soţul meu lucra atunci în provincie şi m-am dus în week-end la el. Abia când am coborât din tren cu părul roşu degrade fluturând în bătaia vântului şi i-am văzut figura am înţeles cum stau lucrurile…
    O zi frumoasă!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Un singur blond mi se potrivește… am pus odată o perucă fix cât să mă edific… doar că mi-a părut atât de ciudat contrastul sprâncenelor negre cu nuanța aia că m-am înțelepțit pe loc. :))
      He he… cred că ai fost o adevărată Divă pentru cei din provincie… și-nclin să cred că uite-așa te sorbeau din priviri😯

      Apreciază

      Răspunde
  4. theo and the blog

    Ai tras ceva… Isprava asta a ta imi aminteste de ce a patit mama odata. Folosea aceeasi vopsea (marca, nuanta) de vreo 2 ani. Putea sa faca tot ritualul acesta de vopsire si cu ochii inchisi, dar cei de la firma minune au incurcat tuburile in cutie si mama in loc de blonda s-a trezit albastra in cap.🙂 Sa o vezi draga de ea, cu baticul pe cap in Auchan dimineata la deschidere, sperand sa nu o zareasca cineva cunoscut…

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      He he… chestiile astea sunt memorabile! ;))
      Ciiine știe câți or mai fi trecut prin pățanii de genul ăsta…
      Seară frumoasă, Theo… și-ți cer scuze în numele cerberului de WordPress – zicea, dragul de el, că te-a ținut la usă fiindcă nu te cunoștea, dar că-i pare rău acum…😉

      Apreciază

      Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s