( … analiză în regim de urgență… 😉 )
Tocmai ce mi-am terminat de scris Raportul de activitate – o chestie despre care nu m-am sfiit să nu spun că e cumva inutilă și cronofagă. Dar am făcut un efort în seara asta, fix cât să-mi confirm teoria.
Ei, și dacă e așa, am decis că e cazul să-mi ițesc căpșorul dintre hârtii și să-mi plimb în continuare degețelele pe taste, de data asta pentru mine. Între timp am pus iar ouăle la fiert – nu-i de ridicat sprânceana, că de-aia m-am pus pe scris – de data asta le acord atenția cuvenită, așa că stau cu ochii pe ceas de-aici. 😉
Raportul ăsta ziceam că-l scriu benevol, fără să mă împingă nimic de la spate… e doar impulsul de a-mi analiza starea – poate așa m-oi urni să fac un ceva și pentru mine, că prea nu mai am vreme de nimic. Mă bușește râsul, zău, numai la gândul că mă simt ca prinsă într-o relație pe care nu prea mi-o mai vreau. E ca atunci când persoana de lângă tine nu-ți mai inspiră decât dorul de ducă. Cât mai departe, să poți respira în voie. Să nu te mai agaseze nici cu prezența-i și nici cu pretenții obscure… Să-nchizi ușa pe dinafară, să tragi aer în piept, să privești în jur, să zâmbești și să-ți zici Măi, viața asta poate fi chiar frumoasă când îți iei deciziile corecte! 🙂
Ok! Încă nu pot s-o fac, nu? Că ar semăna cu fuga de la locul angajamentului. Vorbeam azi la telefon cu amicul meu cel de la Piatra-Neamț și recunoșteam franc că nu mi-e bine. Am spus-o pe un ton egal, de m-a mirat și pe mine, nu doar pe el. Și mai spuneam că dacă aș pleca ar fi un picuț dovadă de lașitate. La o adică am văzut la ce mă înham și-am zis Da! însoțirii. Doar că din provocare s-a cam transformat în mezalianță cu acte în regulă. Și cu restricțiile pe care un partener urâcios și egoist ți le poate impune… Acordă-mi atenție! Acordă-mi timp! Acordă-mi exclusivitate! Acordă-mi… acordă-mi!!!! 👿
Și-am acordat, zău! I-am zis chiar și fiică-mii duminică seara Pentru cine te chinui tu, Ale, să-mi faci buclele? Că mă primesc ăștia la muncă și nedichisită… Și ghici cine și-a plimbat luni minunăție de bucle pe sub nasul Muncii până pe la 21,00? Recunosc, n-a trecut nebăgat în seamă efortul fie-mii, dar nici hârtiile n-au simțit nevoia să se împuțineze într-atât încât să plec la o oră decentă de lângă ele. Sau o fi dovadă de iubire, mai știi?! 🙄
Îmi mai acord un răgaz de-o lună, c-ar fi păcat să las neterminat ce-am început, Bursucel nerăbdător… Știu că ți-i dor de sărit garduri prin curțile virtuale. Promit să-mi fac vreme să-ți aranjez și blogroll-ul, să bați cărările mai ușor, poate așa o să fii mai fericit… O lună cer și de va merge treaba tot așa, promit să divorțez în regim de urgență. Dragoste cu de-a sila nu se face…
De nu m-oi ține de cuvânt, să rămân fără zâmbet!
🙂 Doina 🙂
În regim de urgență, se acordă una lună de vacanță bloggerului Bursucel, în vederea finalizării mezalianței!
Se scutește, în același interval, de scrieri frecvente, fără scutirea de jurnalul unei femei simple!
Nu este scutită de citirea, din când în când, a scrierilor de prin alte curți, dar nu este obligată la comentarii!
Se înaintează prezenta, spre luare la cunoștință, numitului Bursucel.
ApreciazăApreciază
Numitul Bursucel îi pe fază și a luat la cunoștință. Semnat, parafat cu zâmbet larg, plus îmbrățișat curierul.
🙂
ApreciazăApreciază
Curieru-i mulțumit de îmbrățișări! Nu știu cum o fi cu parafarea actului, că mie-mi seamănă a pecete roșie (de ceară?).
ApreciazăApreciază
Păi se face să scot limba să înroșesc parafa cam așa?! 😛
ApreciazăApreciază
Chestia cu limba se făcea la plicuri!
La parafă se pune o chestie ca un sigiliu de-ăl regal!
ApreciazăApreciază
Mă abțin, zău, cu greu să zic ceva… 😆
ApreciazăApreciază
Abținerile nu fac bine la sănătate!
Curaj!
Sau te-a speriat mezalianța?
Pune-o de o căsătorie în lege, că-i mai bine! Merge si concubinajul, dar la ăsta nu ai parte la moștenire.
ApreciazăApreciază
Pfiuuu, tu nu știi la ce mă îndemni!
Păi mă vezi pe mine înhămându-mă la ceva care nu-mi bucură inima?
ApreciazăApreciază
Hai la o cafeluță! Eu vreau neagră și fierbinte! Tu cum preferi? Cu lapte, cu frișcă, zahăr sau miere?
ApreciazăApreciază
Iau laptele și mierea… că mi s-au băgat pijamalele cu forța la înaintare.
Pfiuu, am intrat la stăpân… 👿
ApreciazăApreciază
Lapte, miere și fără cafea?
Nu te mai recunosc!
Să fiu sincer, nici eu nu am cafea în ceașcă, așa că mă iau de tine de pomană!
Mă iartă!
ApreciazăApreciază
Tre să dorm… altminteri iar plâng dimineață că nu vreau la muncă… apoi mai e și fii-mea care mă dădăcește!
Ei, hai, recunosc – are dreptate… 😉
ApreciazăApreciază
Mi-am găsit înlocuitor?
O accept, dar fără de plată, deocamdată. Ca simplu ucenic!
Și eu care spuneam că ar trebui, totuși, să beau o cafea! Dar de unul singur nu are farmec!
ApreciazăApreciază
Uite, am negociat o ultimă țigară pe seara asta. Sărisem gardul la tine în curte. 😉
ApreciazăApreciază
Văzui, dragă! Mulțam!
Vechi scrieri de demult, cu iz de mucegai.
Poate am timp astăzi să scriu ceva! Sunt și eu aglomerat cu munca!
ApreciazăApreciază
Măine sper să-i uimesc pe cei de la poartă cu ora de plecare de la birou. Că deja li se pare firesc să mă știe până târziu acolo. 😆
ApreciazăApreciază
Pleci pe la ora 14?
ApreciazăApreciază
Nee… pe la 18,00 cel târziu. Adjudecat! 😉
ApreciazăApreciază
Păi asta înseamnă devreme? Și ce spui, că s-a licitat? Dacă știam, participam și eu, dar n-ai dat anunțul licitației, așa că nu se validează!
ApreciazăApreciază
Uite, vezi? N-ai validat și iar am ajuns târziu… ăsta-i boicot în toată regula! 😆
ApreciazăApreciază
Nu-i boicot din partea mea! Eu doar te-am avertizat!
Ce-i mai ciudat este că și eu am ajuns târziu acasă! Parcă ne-am fi vorbit.
ApreciazăApreciază
Munca asta îi diabolică, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Ca sa sari mai usor parleazul, iti las o gaura in gard prin care sa iti treci buclele 😆
ApreciazăApreciază
😆 Și eu care mă bucuram că mi-au expirat buclele! Fie, dau comandă… să nu-mi aud vobe prin eter… 😆
ApreciazăApreciază
Eu vreau să ştiu aşe : cât ai scris textul te-ai mai uitat la ouă sau iar au fost artificii? 😀
ApreciazăApreciază
O fost așe: Io am pus ouăle la fiert, Ale le-a păzit să nu pună iar de party și totul a fost ok! Nu tu artificii… o fo’ cam plictisitor, dacă mă gândesc bine, nu?! 🙄
ApreciazăApreciază
Fă ce faci, Bursucel, numai fără zâmbet să nu rămâi. Ar fi o crimă împotriva umanității! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu dau eu bunătate de zâmbet cu una, cu două, fii pe pace! 😉
ApreciazăApreciază
Și dezvorțată și nedezvorțată tot un Bursucel plin de suflet rămâi. Noi, avem toată răbdarea din lume, tu să fii bine – asta-i important! :*
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Fată cu capul în nori! :*
Drept spun, o să-mi iau rezerva de răbdare de la voi, că eu simt că mi-o cam pierd pe-a mea… 😉
ApreciazăApreciază
Iar toată lumea ori te aprobă, ori îți spune doar de bine, așa că rămân din nou singurul care te ceartă, cu riscul de a-mi face un obicei din asta : NICIODATĂ, dar niciodată, măi Bursucelule, să nu pariezi sau să nu pui rămășag, să nu joci la ruletă ceea ce ai tu cel mai de preț : zâmbetul ! Sigur, vei veni acum să-mi spui că-n viața ta există lucruri mult mai importante (uite, să vezi ce băiat de treabă sunt îți ofer chiar și o variantă de răspuns : Ale. :P), dar eu nu te cunosc decât din amărâtul ăsta de spațiu virtual unde zâmbetul este Bursucel iar Bursucelul este zâmbet. Că n-ai fată de un’ să știi ce se poate întâmpla într-un termen atât de lax și generos cum este o lună de zile. Dacă, ferit-a Sfântu’, te răpesc niște extratereștri care nu și-au plătit factura și au netu’ tăiat ? Cum intri tu să faci tot ce-ai promis la schimb cu zâmbetul de pe o farfurie zburătoare izolată de mândra noastră civilizație pământeano-virtuală ? ‘ai ?
ApreciazăApreciază
Aaaa, slabe speranțe, Dane, faza cu răpitul. 😆
Sau dacă o face vreun extraterestru neghiobia asta îi sar ăilalți în cap și mă aduce frumușel înapoi, că nu le trebuie Bursucel pus pe făcut ordine prin rânduiala lor. 🙄
P.S. Știu eu de ce-am pus la bătaie zâmbetul – e chestia aia ce ține de mine și la care n-aș avea inimă să renunț. 😉
ApreciazăApreciază
Când simți că răbdarea e la ultima liniuță, intră în priza unei activități neplănuite dinainte! 🙂 Înmulțește activitățile spontane, repetă procesul de buclare cu Ale, zâmbește așa cum o faci de obicei și… să-mi spui și mie dacă se simte. 🙂
ApreciazăApreciază
Noroc că intră rar fii-mea pe pagină… aș putea spune chiar doar din întâmplare! Altminteri îi dădeai idei de repetiție… că tare-i mai place să mă chinuie cu activități dintr-astea… 😆
ApreciazăApreciază
Da’ și ție ce-ți mai place când o vezi că-i place ce-i place… 🙂
ApreciazăApreciază
Asta-i drept, dar îți spun un secret – ca să-mi facă bucle, tre să suport căldura ondulatorului. 😉
P.S. Preventiv – Să nu vii cu replica Suferă baba la frumusețe! … 😆
ApreciazăApreciază
Stai să caut o zicală cu ondulatorul, stai așa. 🙂
ApreciazăApreciază
Mira-m-aș să găsești… 😆
ApreciazăApreciază
Weekend placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc; Alioșa!
Să-ți fie și ție sfârșitul de săptămână după suflet.:)
ApreciazăApreciază