Jurnalul unei femei simple – 6

(💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 27.10.2013 ora 02:35

Afară … țipătul de mai devreme mă făcuse să deschid fereastra. Nu din curiozitate, ci pentru că plasarea lui pe o octavă înaltă precum Everestul m-a îngrijorat. O mână de ajutor nu strică niciodată – așa mi-am zis. Era beznă și nici o mișcare. Remarcabilă era doar Luna – ca o doamnă misterioasă ce-ți aruncă priviri pe sub borul pălăriei… De la a doua fereastră a etajului I al Căminului Poligrafie s-a mai ițit o figură scrutând întunericul… E doar tăcere acum…😐

Mă gândesc … la Alegeri. Am aflat ieri spre seară de la fii-mea că un apropiat a intrat în belea. Belea urâtă de tot! Și-mi pare rău, mi-era drag copiluțul ăla. Păcat… Și e mai tristă povestea asta decât aceea care m-a redus la tăcere zilele trecute. Credeam că nimic nu poate fi mai deprimant decât revelația că a ta căsnicie e o detenție pe viață. Și că refugiul în muncă silnică e o binecuvântată evadare… Ce om normal și-ar încredința viața în mâinile unui gardian ce-i picură zi de zi nefericirea în suflet? Noi, oamenii, ne cam jucăm de-a viața uneori… de parcă am avea nouă vieți, nu doar una…😕

Din locurile de unde învățăm … răzbate Lumina… E drept că pentru unii lumina asta e ca un far xenon – la faza lungă deja nu mai rezistă și trag fesul pe ochi…😛

Sunt recunoscătoare pentru … că nu sunt obligată să spun de complezență Te iubesc! Sau să mă refugiez în muncă doar ca să scap de prezența cuiva care mă agasează… Pisici, m-au dat peste cap poveștile astea și nu-mi place! Cândva am cochetat cu ideea de a mă înscrie la Psihologie – Mulțumesc, Doamne, că m-ai oprit la vreme! (Dac-aveam emoticonul cu temenelele acum, eram recunoscătoare și pentru asta… Huh, mi-s incorigibilă :!:)

Din bucătărie … e zvon de liniște și pace. Poate azi – dacă mă potolesc cumva după ce deșert sacul aici – fac zarvă pe-acolo… Hai să dau un pic afară din casă un ceva legat de bucătărie – dacă n-am starea necesară, nu gătesc! Ar fi o irosire de timp și resurse, iar eu știu așa – și resursele, și timpul sunt limitate și e musai să fie folosite cu chibzuință. Zău!😉

Cu ce sunt îmbrăcată … cu niște haine obișnuite… După ce termin de scris îmi iau pijamalele, mai mult nu-mi vine-a spune. Little black dress ar fi fost mai potrivită, că am dat iama în trusa de machiaj a fiică-mii mai acum vreo… 6 ore. Pur și simplu am simțit nevoia. Și sper din tot sufletul să nu fi accelerat prin asta ritmul încălzirii globale, că de fiecare dată când mă îndeletnicesc cu văcsuiala se întâmplă un Ceva!🙄

Citesc … (citisem) despre Efectele termenului extinctiv… Curiozitatea, bat-o vina! Am vrut să văd și eu cu ce se delectează Ale a mea, de-mi tot răspunde în reluare. Recunosc – în afară de mirosul de carte proaspăt scoasă de sub tipar nimic nu se mă prinde! E ca și cum aș citi în sanscrită. Sau în mayașă. Chiar, s-o mai fi tipărit ceva despre sfârșitul lumii?:mrgreen:

Ceea ce aștept (sper) … vești bune… în niciun caz din cele legate de adevărul cosmic!😛

Ce mai meșteresc … un puzzle cu pauze vesele.😉

Ascult … Pink și-al ei Perfect…😎

Unul dintre lucrurile mele preferate … ora de aerobic. Categoric!🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ei bine, s-a cam dus sfârșitul săptămânii – e deja duminică, văd eu cum toc ziua… Bine, pot să recunosc și asta – N-am nici un plan… E capăt de țară?😳

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Aș fi scos de la naftalină Rațele. Și aș fi așezat sub ele frumușel o fabulă de-a lui Topârceanu. Sigur ați fi zâmbit, citind-o…

Doar că ieri am simțit nevoia să mă plimb. Să văd culori, să mă bucur de soarele pe care-l văd în timpul săptămânii doar prin fereastra biroului. Și-a fost fain! Hainele Toamnei încă nu s-au ponosit – verdele e puternic, roșul demențial, iar ocrul parcă echilibrează…

Să vă fie ziua frumoasă, îmbrăcată în culori vesele de Toamnă!🙂

48 thoughts on “Jurnalul unei femei simple – 6

      1. Aliosa

        Buna dimineata,

        o zi vesela !!!
        O saptamana minunata
        Si-o toamna cat mai bogata
        In articole pline de culoare
        Aducatoare de zambet si provocare !
        Multumesc pentru comentariile facute la ultimele mele articole !
        Aliosa.

        Apreciază

        Răspunde
  1. Dan

    Am observat în mai multe cazuri (da’ n-am vrut să fac tărăboi că sunt băiat de treabă.😉 Mulţumesc.) că toate „femeile simple” care ţin „Jurnalul unei femei simple”, apăi sunt orice da’ numai femei simple, nu.👿 Fiţe ! Nici aici nu vă abţineţi, măi, de la eterna binecuvântare a cochetăriei feminine.
    „Eşti gata, dragă ? Ar trebui să ieşim din casă dacă vrem să nu întârziem…”
    „Două minute, să completez „Jurnalul unei femei simple”…
    Şi-apare după o juma’ de oră…😆

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Da… ești de treabă, nimic de zis. De mă minunez și-acum de ce – Doamne, iartă-mă pentru expresia de era s-o scriu!😳 – te-oi fi lipit tu de premiul exclusivist Urâciosul Blogosferei?😕 Chicotesc, că era să scriu Urâciosul Blogosferic!😆
      Revin… ba sunt femeie simplă, cu ochi, nas și restul celor trebuitoare, într-atât de simplă încât e complicat să mă înțeleagă careva… Ei asta e, îmi port crucea, nah!😉
      Și ca să vezi ce simplă și tolerantă sunt, te-ntreb așa – ce mai contează jumătate de oră, raportată la veșnicie? Eeee? Că eu cred că femeile simple s-au apucat de jurnal pe vremea când așteptau (ne)răbdătoare întoarcerea acasă a bărbatului complex. Zic și eu…🙄

      Apreciază

      Răspunde
      1. Dan

        Am evitat să spun, martor mi-e bunul Dumnezeu că m-am abţinut cât am putut. Dar acum, na !, m-ai provocat !👿
        Ceea ce faci tu cu „Jurnalul” ăsta, e prevăzut în Codul Penal ca infracţiune şi îi zice „uzurpare de calităţi oficiale”. Că e „Jurnalul unei femei simple” iar tu nu eşti decât un Bursucel-tot-numai-zâmbet.
        Zic şi eu …🙄

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Nu mă speria, că-mi iau codița la spinare și fuuuug! Mdea… nu pot, că-i rușinoasă tare fuga asta… Apoi, eu n-am vină, mă pune Doina să scriu.😳 Dar nu pot s-o bag la apă, e drept.., 💡 Pot să mă refugiez prin pădurea vreo 4-5 ani și scriu de-acolo. Numai bine cât să-mi pregătească apărarea Ale! Altă idee n-am acum…🙄

          Apreciază

          Răspunde
          1. Dan

            Hai, măăăi… Tu ai luat-o de bună ?🙄 Te simt supărăţică şi ştii bine că nu mi-aş ierta aşa ceva.
            Dă-o-n pisici de treabă, măi Bursucelule… Ufff …

            Apreciază

            Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Neee… doar mi-s pusă pe șotii. >:D<
              Cum spuneam – am scăpat de un pietroi, mai am unul, dar ăsta necesită răbdare.
              Singura chestie care mă macină e că nu-i place fie-mii Bucureștiul. Și-i mereu întoarsă pe dos. Ba mai nou îi e dor de casă, de Otto al ei… cred că și de copacul lipsă din fața blocului îi e dor.
              Dacă-l prind pe doru' ăsta, mă ajuți să-l ciufulesc? Te las să alegi între a-l ține sau a-l cotonogi până promite că lasă lumea în pace!😉

              Apreciază

    1. Bursucel Autor articol

      E tare faină ziua asta, Adeena! Nu știu cum e altundeva, dar azi Toamna împrăștie zâmbete și luminează privirea.🙂
      Trimit îmbrățișări înapoi, încărcate de căldură și zâmbet!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  2. GoutteDeReve

    „Noi, oamenii, ne cam jucăm de-a viața uneori… de parcă am avea nouă vieți, nu doar una…” O mie chiar!
    Nu m-aş acomoda nici într-o mie de vieţi unui asemenea trai… Probabil că nu am nici un dram de spirit de sacrificiu, căci aş fugi înainte chiar să se întâmple, doar o bănuială şi mi-ar fi de ajuns! Decât o viaţă în doi tristă, mai bine să zâmbesc de una singură! Mă uit în jur şi încerc să pricep… Mi se spune că pentru a fi „în rândul lumii”, treci peste multe. Păi… N-am chef să fiu în rândul lumii, dacă lumea e AŞA!
    O duminică plină de zâmbet, îţi doresc!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      E bine că ești așa – povestea ta va fi spusă cu drag și nu va isca zâmbetul de bucurie legat de acel Se poate și bine!🙂
      Să-ți păstrezi lumina asta zi de zi, că-i plină de farmec…😎

      Apreciază

      Răspunde
  3. racoltapetru6

    Ai început cam trist, ca să folosesc un eufemism, dar mă bucur că ți-ai revenit spre final și ai încheiat într-o notă mai optimistă. De la tine, Bursucel, aștept mai mult vești bune, chiar dacă sunt pline de sarcasm!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      De-aia am și tăcut ceva zile, Petru. Eu spun mereu că viața merită și poate fi zâmbet. Și parcă înadins aud povești triste uneori…
      Înainte mă bucuram că mă pot pune în pielea altora – zilele trecute m-aș fi lepădat de darul ăsta, că prea mă punea în încurcătură.
      Aseară mi-am zis că toate astea au totuși un rost – la drept vorbind mă ajută să văd și partea bună a lucrurilor. Acel Nu se face așa, că pierderile-s de luat în seamă! E cumva o fațetă mai puțin vizibilă a optimismului…😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Mugur

    Te-ai ascuns în spatele imaginii, sperând că nu te vom mai găsi? Ti-am găsit jurnalul, chiar și așa ascuns prin copacii desfrunziți! Crezi că, dacă-ti vei pune pijamalele vei scăpa de oprobiul nostru? Nu ai cum, pentru că ne-ai făcut să așteptăm o zi și mai bine, doar ca să citim ce mai faci! Ți-ai făcut plimbarea, fără să te gândești la nerăbdarea noastră, fără să-ți pese că noi așteptăm scrierile tale!
    M-ai făcut să-mi ratez propriul jurnal, căci te așteptam pe tine, să-ți dau o replică adevărată. Acum este târziu, căci cititorii mei nu-mi mai caută vorbele, au plecat pe alte poteci, în căutarea frumuseții, ceea ce eu nu le mai pot oferi!
    Ne arunci praf în ochi, cu luna, cu dragostea și cu „Te iubesc” spus sau nespus, cu gătitul pe care nu-l mai faci de un secol,… Ce lume crezi că te mai urmărește cu astfel de vorbe aruncate-n van? Poate doar unul ca mine, care mai crede în viața simplă, nu ca alții!
    Dar, până la urmă, ce înseamnă o femeie simplă? Că simplitatea asta ne dă unora mari bătăi de cap! Poți fi zână sau regină și să fii o femeie simplă? Sau numai țărăncile cu călcâiele crăpate au dreptul la această titulatură? Că dacă este așa, nu am mai avea un astfel de jurnal, că ele nu au acces la internet, nu au calculator sau altă dihanie din aceasta electronică!
    Ar fi să închei aici, dar tot mai spun ceva. M-a emoționat căldura asta tomnatică de astăzi, mi-a amintit de primăvară, mi-a adus în ochi flori crude și proaspete de păpădie,…
    În fața mea am filtrul de cafea aburind, dar și un buchet de crizanteme galbene, care așteaptă de trei săptămâni să se ofilească și nu mai reușesc!
    Nici muzică n-ascult, nici nu citesc, doar aștept să văd ce face vremea asta cu noi, dacă ne mai îngăduie sau nu!
    Și-mi amintesc de zilele de toamnă din locul meu natal, cu grămezi de frunze adunate-n parc, cu picuri reci de ploaie, cu focurile aprinse-n ritual de sfântul Dumitru, cu bâlciul de pe crină, unde mâncam gogoși și turtă dulce, privind la cei ce se dădeau în lanțuri! Astăzi nu m-am dus la bâlci, am stat acasă și mi-am tors amintirile!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Cum să zici, Mugur, că m-am ascuns? Se poate?! Păi crezi că lumea vrea să mă vadă Bursucel Trist sau Bursucel Vesel? Nu-i îndeajuns că-s acriturile de pus la borcan acum? Cine-ar mai vrea să… guste o gogonea acră?😳
      Nu mi-a venit deloc la mână să scriu, că prea eram pe gânduri. S-a insinuat iar ideea păcatului vieții irosite inutil… timp pierdut aiurea și jelit apoi tardiv.😐
      Și-i drept că nu gătesc în ultima vreme, mama ei de treabă, dar am un dinte împotriva gătitului în dormitor, zău!👿
      P.S.Mi-a rămas gândul la cafeaua aia aburindă a ta! Și la crizanteme… Și mai ai vreme să scrii replica la jurnal, că doar n-are termen fix!😉

      Apreciază

      Răspunde
      1. Mugur

        Păi aș spune că replica ți-am cam dat-o. De cafea si crizanteme mai este timp. Le ofer cu drag! De termene și teme fixe nu mă tem, dar nu-mi plac. Poate mai vine ceva în creierașul meu și atunci oi mai scrie ceva, dar nu știu sigur! Mai vedem!

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          🙂 Mie nu-mi plac termelele limită. Poate pentru că de-a lungul timpului a trebuit mereu să le onorez prin specificul meseriei îmbrățișate… Măcar aici să mă pot juca în voie, fără grija penalizărilor pentru prezumptiva întârziere.😉

          Apreciază

          Răspunde
          1. Mugur

            Mă iartă pentru glumă!
            Știam că nu adori termenele limită, știam că te voi scoate din amorțeală cu asemenea cuvinte!
            Nici eu nu le ador.
            Încerc să dau urmare „somației” tale și încerc să completez jurnalul. Cred că mai am câteva cuvinte!

            Apreciază

            Răspunde
            1. Mugur

              Nu-i un păcat, este omenesc! Crezi că ești singura ce-și pierde răbdarea? Crezi că eu nu pățesc așa ceva? Dar eu nu spun nimic aici, despre răbdarea mea pierdută, doar despre muzele ce mă lasă fără replică!

              Apreciază

            2. Bursucel Autor articol

              Mama lor de muze! ;))
              Nu-ș ce e cu ele de la o vreme… în viața de zi cu zi mie îmi scot în cale doar oameni care au nevoie de cuvinte frumoase și zâmbete… asta mă reduce la tăcere aici. Poate unde preiau fără voie parte din gri-ul poveștilor lor… Cert e că rezultatul se materializează în tăcere aici – parcă nu-mi mai vine a scrie despre partea asta de lume și tristețile ei…

              Apreciază

            3. Mugur

              Tristețile sunt parte din viață, dar noi nu suntem nici Bacovia, nivi Topârceanu, să putem scrie cuvinte frumoase despre acestea! Suntem oameni simpli, cu gânduri simple, greu de tradus în scrieri literare! De aceea nu scriu eu literatură, că n-am talentul de a traduce sentimente si emoții în cuvinte frumoase!

              Apreciază

            4. Mugur

              Sunt doar vorbe! Acelea nu sunt poezii adevărate! Sunt încercări cu final anunțat. Sunt nici măcar versuri, caci n-au rima totdeauna, uneori nici măcar muzicalitate! Între mine și poezie este distanța de la pământ la stele! Nu lua în considerație un comentariu părtinitor!

              Apreciază

    1. Bursucel Autor articol

      Era gata-gata să nu-l mai scriu. Asta până am realizat că e soluția elegantă pentru ieșirea din impas…😉
      Ții minte povestea legată de cuvintele care nu se vor spuse uneori, nu?🙂

      Apreciază

      Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s