( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )
Pentru astăzi 27.10.2013 ora 02:35
Afară … țipătul de mai devreme mă făcuse să deschid fereastra. Nu din curiozitate, ci pentru că plasarea lui pe o octavă înaltă precum Everestul m-a îngrijorat. O mână de ajutor nu strică niciodată – așa mi-am zis. Era beznă și nici o mișcare. Remarcabilă era doar Luna – ca o doamnă misterioasă ce-ți aruncă priviri pe sub borul pălăriei… De la a doua fereastră a etajului I al Căminului Poligrafie s-a mai ițit o figură scrutând întunericul… E doar tăcere acum… 😐
Mă gândesc … la Alegeri. Am aflat ieri spre seară de la fii-mea că un apropiat a intrat în belea. Belea urâtă de tot! Și-mi pare rău, mi-era drag copiluțul ăla. Păcat… Și e mai tristă povestea asta decât aceea care m-a redus la tăcere zilele trecute. Credeam că nimic nu poate fi mai deprimant decât revelația că a ta căsnicie e o detenție pe viață. Și că refugiul în muncă silnică e o binecuvântată evadare… Ce om normal și-ar încredința viața în mâinile unui gardian ce-i picură zi de zi nefericirea în suflet? Noi, oamenii, ne cam jucăm de-a viața uneori… de parcă am avea nouă vieți, nu doar una… 😕
Din locurile de unde învățăm … răzbate Lumina… E drept că pentru unii lumina asta e ca un far xenon – la faza lungă deja nu mai rezistă și trag fesul pe ochi… 😛
Sunt recunoscătoare pentru … că nu sunt obligată să spun de complezență Te iubesc! Sau să mă refugiez în muncă doar ca să scap de prezența cuiva care mă agasează… Pisici, m-au dat peste cap poveștile astea și nu-mi place! Cândva am cochetat cu ideea de a mă înscrie la Psihologie – Mulțumesc, Doamne, că m-ai oprit la vreme! (Dac-aveam emoticonul cu temenelele acum, eram recunoscătoare și pentru asta… Huh, mi-s incorigibilă :!:)
Din bucătărie … e zvon de liniște și pace. Poate azi – dacă mă potolesc cumva după ce deșert sacul aici – fac zarvă pe-acolo… Hai să dau un pic afară din casă un ceva legat de bucătărie – dacă n-am starea necesară, nu gătesc! Ar fi o irosire de timp și resurse, iar eu știu așa – și resursele, și timpul sunt limitate și e musai să fie folosite cu chibzuință. Zău! 😉
Cu ce sunt îmbrăcată … cu niște haine obișnuite… După ce termin de scris îmi iau pijamalele, mai mult nu-mi vine-a spune. Little black dress ar fi fost mai potrivită, că am dat iama în trusa de machiaj a fiică-mii mai acum vreo… 6 ore. Pur și simplu am simțit nevoia. Și sper din tot sufletul să nu fi accelerat prin asta ritmul încălzirii globale, că de fiecare dată când mă îndeletnicesc cu văcsuiala se întâmplă un Ceva! 🙄
Citesc … (citisem) despre Efectele termenului extinctiv… Curiozitatea, bat-o vina! Am vrut să văd și eu cu ce se delectează Ale a mea, de-mi tot răspunde în reluare. Recunosc – în afară de mirosul de carte proaspăt scoasă de sub tipar nimic nu se mă prinde! E ca și cum aș citi în sanscrită. Sau în mayașă. Chiar, s-o mai fi tipărit ceva despre sfârșitul lumii?
Ceea ce aștept (sper) … vești bune… în niciun caz din cele legate de adevărul cosmic! 😛
Ce mai meșteresc … un puzzle cu pauze vesele. 😉
Ascult … Pink și-al ei Perfect… 😎
Unul dintre lucrurile mele preferate … ora de aerobic. Categoric! 🙂
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ei bine, s-a cam dus sfârșitul săptămânii – e deja duminică, văd eu cum toc ziua… Bine, pot să recunosc și asta – N-am nici un plan… E capăt de țară? 😳
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
Aș fi scos de la naftalină Rațele. Și aș fi așezat sub ele frumușel o fabulă de-a lui Topârceanu. Sigur ați fi zâmbit, citind-o…
Doar că ieri am simțit nevoia să mă plimb. Să văd culori, să mă bucur de soarele pe care-l văd în timpul săptămânii doar prin fereastra biroului. Și-a fost fain! Hainele Toamnei încă nu s-au ponosit – verdele e puternic, roșul demențial, iar ocrul parcă echilibrează…
Să vă fie ziua frumoasă, îmbrăcată în culori vesele de Toamnă! 🙂
Sa-ti fie si domniei tale ziua frumoasa
Cu o Sfanta DUMITRA-n casa
Cu bucate delicioase
Si cu cantece frumoase :
Weekend placut !
Cu drag,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Ei, Alioșa, n-am mai ascultat Natalie de ceva vreme… 🙂
Mulțumesc și să-ți fie săptămâna frumoasă precum acordurile piesei lui Julio Iglesias! 🙂
ApreciazăApreciază
Buna dimineata,
o zi vesela !!!
O saptamana minunata
Si-o toamna cat mai bogata
In articole pline de culoare
Aducatoare de zambet si provocare !
Multumesc pentru comentariile facute la ultimele mele articole !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Am observat în mai multe cazuri (da’ n-am vrut să fac tărăboi că sunt băiat de treabă. 😉 Mulţumesc.) că toate „femeile simple” care ţin „Jurnalul unei femei simple”, apăi sunt orice da’ numai femei simple, nu. 👿 Fiţe ! Nici aici nu vă abţineţi, măi, de la eterna binecuvântare a cochetăriei feminine.
„Eşti gata, dragă ? Ar trebui să ieşim din casă dacă vrem să nu întârziem…”
„Două minute, să completez „Jurnalul unei femei simple”…
Şi-apare după o juma’ de oră… 😆
ApreciazăApreciază
Da… ești de treabă, nimic de zis. De mă minunez și-acum de ce – Doamne, iartă-mă pentru expresia de era s-o scriu! 😳 – te-oi fi lipit tu de premiul exclusivist Urâciosul Blogosferei? 😕 Chicotesc, că era să scriu Urâciosul Blogosferic! 😆
Revin… ba sunt femeie simplă, cu ochi, nas și restul celor trebuitoare, într-atât de simplă încât e complicat să mă înțeleagă careva… Ei asta e, îmi port crucea, nah! 😉
Și ca să vezi ce simplă și tolerantă sunt, te-ntreb așa – ce mai contează jumătate de oră, raportată la veșnicie? Eeee? Că eu cred că femeile simple s-au apucat de jurnal pe vremea când așteptau (ne)răbdătoare întoarcerea acasă a bărbatului complex. Zic și eu… 🙄
ApreciazăApreciază
Am evitat să spun, martor mi-e bunul Dumnezeu că m-am abţinut cât am putut. Dar acum, na !, m-ai provocat ! 👿
Ceea ce faci tu cu „Jurnalul” ăsta, e prevăzut în Codul Penal ca infracţiune şi îi zice „uzurpare de calităţi oficiale”. Că e „Jurnalul unei femei simple” iar tu nu eşti decât un Bursucel-tot-numai-zâmbet.
Zic şi eu … 🙄
ApreciazăApreciază
Nu mă speria, că-mi iau codița la spinare și fuuuug! Mdea… nu pot, că-i rușinoasă tare fuga asta… Apoi, eu n-am vină, mă pune Doina să scriu. 😳 Dar nu pot s-o bag la apă, e drept..,
💡 Pot să mă refugiez prin pădurea vreo 4-5 ani și scriu de-acolo. Numai bine cât să-mi pregătească apărarea Ale! Altă idee n-am acum… 🙄
ApreciazăApreciază
Hai, măăăi… Tu ai luat-o de bună ? 🙄 Te simt supărăţică şi ştii bine că nu mi-aş ierta aşa ceva.
Dă-o-n pisici de treabă, măi Bursucelule… Ufff …
ApreciazăApreciază
Neee… doar mi-s pusă pe șotii. >:D<
Cum spuneam – am scăpat de un pietroi, mai am unul, dar ăsta necesită răbdare.
Singura chestie care mă macină e că nu-i place fie-mii Bucureștiul. Și-i mereu întoarsă pe dos. Ba mai nou îi e dor de casă, de Otto al ei… cred că și de copacul lipsă din fața blocului îi e dor.
Dacă-l prind pe doru' ăsta, mă ajuți să-l ciufulesc? Te las să alegi între a-l ține sau a-l cotonogi până promite că lasă lumea în pace! 😉
ApreciazăApreciază
O zi de weekend vesela si pe placut tau! Hugs 🙂
ApreciazăApreciază
E tare faină ziua asta, Adeena! Nu știu cum e altundeva, dar azi Toamna împrăștie zâmbete și luminează privirea. 🙂
Trimit îmbrățișări înapoi, încărcate de căldură și zâmbet! 🙂
ApreciazăApreciază
„Noi, oamenii, ne cam jucăm de-a viața uneori… de parcă am avea nouă vieți, nu doar una…” O mie chiar!
Nu m-aş acomoda nici într-o mie de vieţi unui asemenea trai… Probabil că nu am nici un dram de spirit de sacrificiu, căci aş fugi înainte chiar să se întâmple, doar o bănuială şi mi-ar fi de ajuns! Decât o viaţă în doi tristă, mai bine să zâmbesc de una singură! Mă uit în jur şi încerc să pricep… Mi se spune că pentru a fi „în rândul lumii”, treci peste multe. Păi… N-am chef să fiu în rândul lumii, dacă lumea e AŞA!
O duminică plină de zâmbet, îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
E bine că ești așa – povestea ta va fi spusă cu drag și nu va isca zâmbetul de bucurie legat de acel Se poate și bine! 🙂
Să-ți păstrezi lumina asta zi de zi, că-i plină de farmec… 😎
ApreciazăApreciază
De acord, cu Dan. Complicată mai e simplitatea asta. Dar îmi place maxim, Bursu! Să nu cumva să te schimbi! >:D< O duminică însorită!
ApreciazăApreciază
Pfiuuu… Trecu Duminica Însorită fără să-ți zic Mulțumesc de urare! Chiar nu știu cum de mi-a scăpat… 😳
Să-ți fie seara frumoasă, Camelia! 🙂
ApreciazăApreciază
Si ție ziua frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ai început cam trist, ca să folosesc un eufemism, dar mă bucur că ți-ai revenit spre final și ai încheiat într-o notă mai optimistă. De la tine, Bursucel, aștept mai mult vești bune, chiar dacă sunt pline de sarcasm! 🙂
ApreciazăApreciază
De-aia am și tăcut ceva zile, Petru. Eu spun mereu că viața merită și poate fi zâmbet. Și parcă înadins aud povești triste uneori…
Înainte mă bucuram că mă pot pune în pielea altora – zilele trecute m-aș fi lepădat de darul ăsta, că prea mă punea în încurcătură.
Aseară mi-am zis că toate astea au totuși un rost – la drept vorbind mă ajută să văd și partea bună a lucrurilor. Acel Nu se face așa, că pierderile-s de luat în seamă! E cumva o fațetă mai puțin vizibilă a optimismului… 😉
ApreciazăApreciază
Uite ca avem pasiuni comune: si mie imi place aeroblic! Aer vertical nu, ca zice lumea ca umblu cu nasul pe sus… 🙂
ApreciazăApreciază
😆 Dacă-mi zici că joci și Solitaire în rețea, fac un pelerinaj la sfintele moaște… 😆
ApreciazăApreciază
Te-ai ascuns în spatele imaginii, sperând că nu te vom mai găsi? Ti-am găsit jurnalul, chiar și așa ascuns prin copacii desfrunziți! Crezi că, dacă-ti vei pune pijamalele vei scăpa de oprobiul nostru? Nu ai cum, pentru că ne-ai făcut să așteptăm o zi și mai bine, doar ca să citim ce mai faci! Ți-ai făcut plimbarea, fără să te gândești la nerăbdarea noastră, fără să-ți pese că noi așteptăm scrierile tale!
M-ai făcut să-mi ratez propriul jurnal, căci te așteptam pe tine, să-ți dau o replică adevărată. Acum este târziu, căci cititorii mei nu-mi mai caută vorbele, au plecat pe alte poteci, în căutarea frumuseții, ceea ce eu nu le mai pot oferi!
Ne arunci praf în ochi, cu luna, cu dragostea și cu „Te iubesc” spus sau nespus, cu gătitul pe care nu-l mai faci de un secol,… Ce lume crezi că te mai urmărește cu astfel de vorbe aruncate-n van? Poate doar unul ca mine, care mai crede în viața simplă, nu ca alții!
Dar, până la urmă, ce înseamnă o femeie simplă? Că simplitatea asta ne dă unora mari bătăi de cap! Poți fi zână sau regină și să fii o femeie simplă? Sau numai țărăncile cu călcâiele crăpate au dreptul la această titulatură? Că dacă este așa, nu am mai avea un astfel de jurnal, că ele nu au acces la internet, nu au calculator sau altă dihanie din aceasta electronică!
Ar fi să închei aici, dar tot mai spun ceva. M-a emoționat căldura asta tomnatică de astăzi, mi-a amintit de primăvară, mi-a adus în ochi flori crude și proaspete de păpădie,…
În fața mea am filtrul de cafea aburind, dar și un buchet de crizanteme galbene, care așteaptă de trei săptămâni să se ofilească și nu mai reușesc!
Nici muzică n-ascult, nici nu citesc, doar aștept să văd ce face vremea asta cu noi, dacă ne mai îngăduie sau nu!
Și-mi amintesc de zilele de toamnă din locul meu natal, cu grămezi de frunze adunate-n parc, cu picuri reci de ploaie, cu focurile aprinse-n ritual de sfântul Dumitru, cu bâlciul de pe crină, unde mâncam gogoși și turtă dulce, privind la cei ce se dădeau în lanțuri! Astăzi nu m-am dus la bâlci, am stat acasă și mi-am tors amintirile!
ApreciazăApreciază
Cum să zici, Mugur, că m-am ascuns? Se poate?! Păi crezi că lumea vrea să mă vadă Bursucel Trist sau Bursucel Vesel? Nu-i îndeajuns că-s acriturile de pus la borcan acum? Cine-ar mai vrea să… guste o gogonea acră? 😳
Nu mi-a venit deloc la mână să scriu, că prea eram pe gânduri. S-a insinuat iar ideea păcatului vieții irosite inutil… timp pierdut aiurea și jelit apoi tardiv. 😐
Și-i drept că nu gătesc în ultima vreme, mama ei de treabă, dar am un dinte împotriva gătitului în dormitor, zău! 👿
P.S.Mi-a rămas gândul la cafeaua aia aburindă a ta! Și la crizanteme… Și mai ai vreme să scrii replica la jurnal, că doar n-are termen fix! 😉
ApreciazăApreciază
Păi aș spune că replica ți-am cam dat-o. De cafea si crizanteme mai este timp. Le ofer cu drag! De termene și teme fixe nu mă tem, dar nu-mi plac. Poate mai vine ceva în creierașul meu și atunci oi mai scrie ceva, dar nu știu sigur! Mai vedem!
ApreciazăApreciază
🙂 Mie nu-mi plac termelele limită. Poate pentru că de-a lungul timpului a trebuit mereu să le onorez prin specificul meseriei îmbrățișate… Măcar aici să mă pot juca în voie, fără grija penalizărilor pentru prezumptiva întârziere. 😉
ApreciazăApreciază
Mă iartă pentru glumă!
Știam că nu adori termenele limită, știam că te voi scoate din amorțeală cu asemenea cuvinte!
Nici eu nu le ador.
Încerc să dau urmare „somației” tale și încerc să completez jurnalul. Cred că mai am câteva cuvinte!
ApreciazăApreciază
Offf, deja mă simt ca un executor! 😳
ApreciazăApreciază
Nu-ți face griji, se va termina totul, iar atunci vei reîncepe a deveni muză și a ne amuza pe toți!
ApreciazăApreciază
Știu că va fi așa cum spui… doar că uneori păcătuiesc prin a-mi pierde răbdarea. Nu e bine, știu…
ApreciazăApreciază
Nu-i un păcat, este omenesc! Crezi că ești singura ce-și pierde răbdarea? Crezi că eu nu pățesc așa ceva? Dar eu nu spun nimic aici, despre răbdarea mea pierdută, doar despre muzele ce mă lasă fără replică!
ApreciazăApreciază
Mama lor de muze! ;))
Nu-ș ce e cu ele de la o vreme… în viața de zi cu zi mie îmi scot în cale doar oameni care au nevoie de cuvinte frumoase și zâmbete… asta mă reduce la tăcere aici. Poate unde preiau fără voie parte din gri-ul poveștilor lor… Cert e că rezultatul se materializează în tăcere aici – parcă nu-mi mai vine a scrie despre partea asta de lume și tristețile ei…
ApreciazăApreciază
Tristețile sunt parte din viață, dar noi nu suntem nici Bacovia, nivi Topârceanu, să putem scrie cuvinte frumoase despre acestea! Suntem oameni simpli, cu gânduri simple, greu de tradus în scrieri literare! De aceea nu scriu eu literatură, că n-am talentul de a traduce sentimente si emoții în cuvinte frumoase!
ApreciazăApreciază
Ei, hai, că asta e curată modestie!
Ai curajul să mai spui asta o dată?! 😆
ApreciazăApreciază
Da, am curajul!
Nu am talentul de a traduce sentimente și emoții în cuvinte frumoase!
ApreciazăApreciază
Ești poet au ba uneori?
ApreciazăApreciază
Sunt doar vorbe! Acelea nu sunt poezii adevărate! Sunt încercări cu final anunțat. Sunt nici măcar versuri, caci n-au rima totdeauna, uneori nici măcar muzicalitate! Între mine și poezie este distanța de la pământ la stele! Nu lua în considerație un comentariu părtinitor!
ApreciazăApreciază
Am mai zis că iubesc jurnalul tău? Am mai zis. Şi ce dacă, iaca mai zic şi azi 😉
ApreciazăApreciază
Era gata-gata să nu-l mai scriu. Asta până am realizat că e soluția elegantă pentru ieșirea din impas… 😉
Ții minte povestea legată de cuvintele care nu se vor spuse uneori, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Off, da… chiar acum încerc să le conving să se lase scrise… greu… tare greu îmi e… parcă aş rupe direct din suflet…
ApreciazăApreciază
Le e frică de cenzură sau de recenzie? Fiindcă și una, și cealaltă ating sufletul… 😉
ApreciazăApreciază
Le e un dor nebun…
ApreciazăApreciază
Ia scrie-le tu, să-l mai potolească pe urâciosul ăsta de dor…
ApreciazăApreciază
încerc acum…
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru urare și la rându-mi îți doresc să te bucuri de zilele frumoase ale toamnei!
ApreciazăApreciază
Intotdeauna femeile simple sunt foarte greu de descifrat 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, da… nu că ar sta altfel treaba când e să te gândești la cele complicate… Femeile-astea… 🙄
ApreciazăApreciază
Băi, se îmbracă doamna Toamnă… n-am văzut așa ceva! Pupa-i-aș mantia ei multicoloră, care se va pierde la prima bătaie mai aprigă de vânt! 🙂
ApreciazăApreciază
E Niagara Falls Style! 😉
ApreciazăApreciază
E mai ceva ca Versace, nu? 🙂
ApreciazăApreciază