Gata! Numai ce am dat cu măturoiul prin curte! În colțul ăla întunecat de-i zice Spam se-adunaseră vreo 17 chinezi – așa păreau după slovă, dar puteau la fel de bine să fie și japonezi 😕 – și-un polonez, parcă! Doamne, ce l-au mai înghesuit, sărăcuțul!
Ei, aici a mers, dar dincolo? Pisici! Pitici cu nas roșu, fes verde și ghete negre ca tuciul au întins peste zi o horă cu tropăituri și strigături pe creierașul meu, de nu mai știam cum să scap de dânșii! Ce măturoi să iau? Că nu se cade să necăjesc circumvoluțiunile cu el, deh – nu-i loc neted ca-n palmă să mă pun pe curățat! La drept vorbind, nici răgaz de-așa ceva n-aveam! Și-am așteptat să le piară cheful de zbânțuială, că dacă te pui în mintea piticilor ăștia ești mai… $#^%&* decât ei… 👿
Ce necaz pe Bursucel –
Canonește, vai de el!
Canonește la hârtii
De-o ia razna pe câmpii!
Hai, hai! – mai că-mi venea să-i pun pe fugă, dar te pui cu-mpielițații? Lasă-i că s-or potoli ei… n-am vreme de duș rece… Bag de seamă că și ei știau asta, că întorceau sensul horii – să nu amețească, probabil… 😐
Bursucel, nu te căzni,
Că degeaba ăi trudi!
Ăi munci tu în zadar,
Că le-amețesc-ăștia iar!
Prea de tot! $#^%&*! $#^%&*! … $#^%&*! 😳
Și-nc-o dată, măi băieți!
….
Aaaa! Aici mi-a venit ideea! Și le-am pus băieților Ciuleandra, că le trebuia capac! 😆
Au tropăit și țopăit, chiuit și hăulit pe minunea asta de muzică, de-au picat lați… sau așa vreau eu să cred… acum stau cuminței și tare mi-i dragă liniștea asta!
Oare azi îmi dau pace?! Că mi-i închipui căzuți prin șanț, epuizați – bieții de ei – de-atâta zbânțuială… 🙄
…
Ei, se pare că am spart tiparul Miercurii fără cuvinte de azi… Sper să nu se răzbune pe mine și să… Pssst! Mai bine tac!
Ziua asta o să ne fie frumoasă și însorită, și-așa plăcută în tăcerea ei… Și fără picior de piticei tropăitori! 🙂
De miercuri și până joi
Este mare tărăboi
Că-n miercurea fără cuvinte
Bursucelul nu-i cuminte
Că vorbește ne-ntrebat
Despre spam și măturat
ApreciazăApreciază
Ufff… De-ai ști tu ce tărăboi a fost… 😉
ApreciazăApreciază
Ei, Bursucel…mama lor de pitici! Habar nu ai câti sunt şi la mine şi câte griji îmi fac! Îmi fură somnul noapte de noapte! :)))) Hai să-i adunăm, să punem un cazan în bătătură şi să-i fierbem şi noi putin pe ei. Să vadă ce-nseamnă jocul ăsta pe creier! Cu frunzele uscate de pe alei pe care tot nu le adună nimeni, facem un rug de numa-numa!
ApreciazăApreciază
😆 Ce gânduri ai, Lucia! 😆
ApreciazăApreciază
Ziua de azi va fi chiar mai frumoasa ca ziua de ieri !
Cu drag,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
🙂 Mulțumesc, Alioșa! Frumoasă melodie… 🙂
ApreciazăApreciază
Vai de capul lor pitici,
Că-s discriminați aici,
Și dăm vina doar pe ei
Când ne bântuie idei. 🙂
ApreciazăApreciază
Săracii piticei… 👿 … din cauza lor am rămas eu fără net… 😉
ApreciazăApreciază
Trimite-i pe toţi la mine, Bursucel. Mi-am făcut club de pitici. Semnează adeziunea şi e gata treaba 😉
ApreciazăApreciază
Cred că au plecat ei singuri în semn de protest, Potecuță. Și cred că au pus în buzunar și stick-ul de net, mama lor dar! 😕
ApreciazăApreciază
Foaie verde, eu cutreier!
Fiindcă am pitici pe creier!
Bursucel, dă măturoiu’!
Să alung de-aicea roiu!
Hooop, şi aşa, şi-aşa!
ApreciazăApreciază
😆 Cameliaaa, ai găsit măturoiul? Era în colț lăsat… 😉
ApreciazăApreciază
Găsit-am! Săr-mâna! 😀
ApreciazăApreciază
Măi, blogul ăsta e mai rău decât punga cu semințe! 😆
ApreciazăApreciază
Şi nici nu îngraşă! 😉
ApreciazăApreciază
Nu vorbi de funie… 😆
Mi-ar plăcea mie să îngrașe! 😉
ApreciazăApreciază
Dereticând amarnic
La tine în ogradă,
Te-ai rușinat puternic
Și ai fugit in grabă.
Și fiidu-ți rușine
Să ne-arăți, roș, obrazul,
Nici nu mai dai pe-aice
Că-ți zicem de tot hazul!
Dar noi suntem cuminți
Și nu te-om rușina,
C-au mai pățit și alții
Ca în povestea ta!
Așa că vino iute
Că ne e dor de tine
De-a minții tale „undă”
Și de umorul tău!
ApreciazăApreciază
Pfiu… am rezistat eroic până azi fără net personal. Pe ăl de la muncă nu mi-am permis să îl folosesc pentru blog, deh… 😉
P.S. Bursuceii nu dau bir cu fugiții, Mugur! 😉
ApreciazăApreciază
Nu credeam c ă ai fi dat bir cu fugiții, pur și simplu credeam că nu mai vrei să stai la taclale cu noi, că nu mai ai dor de blog, că nu ai destule cuvinte să le mai arunci și către doritorii de haz!
Acum, că ai revenit, îți voi spune: bine ai venit, Bursucel rătăcit!
ApreciazăApreciază
Chiar că bine c-am revenit, că ieri m-am terorizat cu TV-ul… 👿
ApreciazăApreciază
Nu pot crede că un Bursucel se lasă în mâinile unui TV, să fie terorizat! Nu aveai telecomandă?
ApreciazăApreciază
Mai rău – eram singură cuc, cu un spate năzuros și fără net – combinație letală! 👿
ApreciazăApreciază
Se pare că nu a fost letală, caci ai supraviețuit!
Am să vin și pe la tine, căci am văzut că ai aus ceva nou.
ApreciazăApreciază
Eu și Bruce Willis ce mai suntem greu de stârpit! 😆
ApreciazăApreciază
Poate greu de stârnit! Că după aceea nu vă mai opriți, devenind greu de oprit!
Mă bucur de revenire. Mi-au lipsit comentariile tale!
ApreciazăApreciază
Sper să recuperez, că am așa o impresie că am pierdut multe zilele astea… 😉
ApreciazăApreciază
Definește termenul a recupera.În scris sau în citit vei recupera? Că dacă vei încerca în ambele, nu te văd prea bine!
ApreciazăApreciază
Exact… nici nu mă văd deloc bine, că văd că Muza te-a pus la treabă, nu glumă! 🙂
ApreciazăApreciază
?
ApreciazăApreciază
Nu e reproș… e chiar o constatare plăcută. 🙂
ApreciazăApreciază
Io de ce n-am dat peste postarea asta-n Reader ? Că intrai acum din blogroll cu ideea fixă de a trage Bursucelul de, și anume, urechi, îngrijorat (sincer, da ?) de o tăcere mult prea lungă. Și când colo văz amu că Bursucelul o prestat. Boooon… S-a lămurit, deci.
Dar be) Fatăăăă… Tu ești sigură că piticeii ăia sunt de sex masculin ? Că bărbații nu sunt chiar atât de stăruitori și habotnici în absolut nimic din ceea ce fac. Așe că eu cred că dacă piticii erau masculi până acum ai fi scăpat de teroarea lor. Ia think again, Bursucelule și, dacă-ți iese rezultatul între paranteze ( if you know what I mean), apăi schimbă Ciuleandra cu Dansul fetelor de la Căpâlna.
ApreciazăApreciază
Hmmm… n-am avut vreme să verific de erau travestiți, zău… Dar pe Ciuleandra se potriveau de minune strigăturile lor! 😆
ApreciazăApreciază
Bah cei aici !? Clubul celor cu pitici pa creiere? 👿
ApreciazăApreciază
Bine ai veniiiit! >:D< 😆
ApreciazăApreciază
Ati inceput fara mine. Trebuia sa ma fi numit macar in colectivul de primire daca nu in consiliul de administratie 🙂
ApreciazăApreciază
Cei din urmă vor fi Cei dintâi, ai uitat? 😉
P.S. Ar mai merge și Urma scapă turma… 😆
ApreciazăApreciază
Bine intinde palmele: An dan te, ghize mani pe,
ghize mani compa ne, an dan te! 🙂
ApreciazăApreciază
Stai să repet, că m-am încurcat din prima! 😳
An dan te, ghize mani pe,
ghize mani compa ne, an dan te!
Iaca și mânuțele – V V! Îi bine acum? 😕
ApreciazăApreciază
Asa da. Acum m-am linistit 🙂
ApreciazăApreciază
Pfiu! >:D<
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzini de „D”-uri dedicate | Hipertensiv
Măi… Doinel mi-a mai zis cineva, dar Doinițel nimeni n-a gândit că-mi poate spune. 🙂
ApreciazăApreciază