( … sau cum am rămas cu ochii în TV… 😯 )
N-am dat bir cu fugiții! Nuuuuu! Pe cuvânt! Am pățit-o, doar… chiar urât de tot! 😳
A fost cam așa… Când am ajuns la București, prima și prima dată am zis: Net am? Că eu fără net nu stau aici! Hotărât, nu conta nici mâncarea, nici cazarea, nici volumul de muncă! Drept e că oamenii au făcut tot posibilul să-mi îndeplinească pretențiile și să mă facă să mă simt în largul meu. Adică, până la urmă puteam să aduc și o lighioană în cameră, numai să nu cârcotesc că vreau să plec… Ba au mai încercat să mă scoată și-n oraș… la club. Dar cum au văzut că nu mă dau în vânt după așa răsfăț, m-au lăsat în plata mea. Nu m-a impresionat nici TV-ul din dotarea camerei pentru care se uitau cam șui la mine vecinii (semn de boierie, deh! :mrgreen:), nici patul ăl mare de pe mijloc – că era firesc să arate camera așa! Dar mi-am frecat mânuțele în semn de bucurie – aveam Net – era ok! Iar e drept că mai târziu am descoperit că e vai de mămăliga lui, dar eu sunt tolerantă deseori – recunosc, ăsta e cusurul meu! 😛
Ei, dar nimic nu durează o veșnicie, nu?! Așa că Miercuri, cum-necum (nu mai fac săpături acum gen De ce? Cine? Cum? 👿) am rămas fără net! Asta e! mi-am zis Am cutezat, bre, să grăiesc în Miercurea fără Cuvinte… O scot eu la capăt, că nu-i sfârșit de lume! Și nu era, că nu mă puteam plânge decât de lipsa timpului…
Eh, toate bune și frumoase până sâmbătă, când mi-a plecat copilul din prea mult dor de Tulcea. Și pe la 16,00 s-a pogorât peste mine Prima Belea! Recunosc – am tras o fugă la birou cu gânduri de scăpare! Fără urmă de infatuare zic cu mâna pe inimă Îmi merge mintea, zău! Ce-mi trebuie? Net, bre, net, mai întrebi?! Cum rezolv? Abonament! Al meu de data asta! Oamenii ăștia de-și zic operatori pe la furnizorii de internet nu au habar cât de serios e Bursucelul, zău! M-au luat la întrebări ba de mutație, ba de adresă stabilă… Noduri în papură! 👿
Așa m-au enervat cu bețele în roate puse, de m-a apucat tusea aia ce-o am când mi-s stresată aiurea… 😦 Tusea asta mi-a mai pus o dată capac, de m-a trimis fără drept de veto la orizontală… A doua Belea a fost spatele – apăi așa-mi trebuie de staaau pe scaun toată ziulica! Alea 5 minute făcute ieri din birou până acasă au fost secole de pășit cu grijă, de parcă aveam în brațe ditamai stiva de cofraje de ouă! M-a privit lung Agentul de pază, mirat că răspund monosilabic și chinuit la urarea de Zi bună! A-ncercat – de data asta fără succes, nah! 😛 – Portarul să afle ce și cum mă obligă să fac pasul piticului… Portarul ăsta o să moară de curiozitate, cred… 😀
Acasă Liniște! Mult prea chinuitoare liniștea asta și prea devreme pentru somn… Spatele-mi spunea Nah, satură-te! Mai stai ore în șir pe scaun fără să te gândești la mine? Mă mai ții data viitoare în curent? Urâciosul… Nici o poziție nu-i era pe plac. Și nici nu l-a îmbunat ca data trecută Puterea Ursului. Am vrut să citesc – nu m-a lăsat. Pe scaun nu-i plăcea, la orizontală nici atât! Pisici! Am aprins TV-ul! Mdea… am făcut fix ce nu-mi place, dar am zis că nu pot sta doar eu cu mine pe muțește! Nu-i deloc ușor… 😳
Așa că ieri am fost informată cât pentru o viață întreagă – ba despre frecușurile din Coaliție, ba despre cazul lui Berbeceanu, ba despre pui, șobolani, cutremur, evaziune fiscală, salmonella, DNA, FMI, numerologie, psihologie, vrăjitoare… Ce lume, Doamne! Și ce bine-mi era mie neinformată! 😛 Singura chestie care m-a prins am găsit-o pe Animal Planet. Exact, era vorba despre pisici! 😉
Într-un final am adormit cu TV-ul… Acum nu știu dacă lui îi datorez motivarea de la trezire, dar cert e că am mers frumușel la Vodafone azi, am așteptat… cât de răbdătoare am putut eu aștepta, mi-am modificat abonamentul și mi-am luat stick-ul de net. Măcar acolo nu m-a chinuit operatorul cu întrebări despre mutații suferite… Ba a avut răbdare să despicăm firul în 444 la capitolul Vreau un net mai bun de data asta de la voi, da?!
Dintr-o belea am scăpat deci mulțumită TV-ului. Așa că de azi îl las iar să hiberneze, să nu se epuizeze, mititelul! 😉
Spatele încă face pe nebunul, așa că îl ignor stând pe scaun și scriind… Ori la bal, ori la spital! Dar mai bine la bal, că medicii-s supărați și cred că nu-i de stat pe lângă dânșii acum… 😐
Important e că mi-a revenit zâmbetul, că doar nu mor caii când vor câinii – asta-i clar! 🙂
Pfuuuaiii… 👿
Mă așteptam la o postare la sfârșitul căreia, cu lacrimi în ochi și vocea sugrumată de emoție să simt nevoia să te mângâi părintește pe creștet, să-ți încălzesc o cană cu lăptic, să te legăn pe picioare și să-ți cânt un cântec de leagăn … Ce simt acum din toate astea ? Nimic. Niente. Nada. Nicevo.
Știi, cred, că în viața de zi cu zi prestez frumoasa meserie de șef. Ei, sunt genul acela de șef căruia, dacă îi vii cu o asemenea notă explicativă ți-o face guler și te trimite să scrii alta, după dictare : „M-am îmbătat în așa hal c-am fost mahmură doo zile”. Asta ar fi mai credibilă. 👿
ApreciazăApreciază
Mai bine așa decât lăptic și legănat pe picioare… că nu-ș de ce, dar legănatul ăla mă trimite la șuturi! 😆
Un duș rece îmi prinde mai bine, asta-i clar…
Și era de preferat mahmureala căratului cofrajelor de ouă, să știi. Că eu nu mint, măi, nu mint! De câte ori să-ți spun asta?! 😯
ApreciazăApreciază
Așa, și ? Crezi că faptul că nu minți te face cea mai dorită femeie de pe mapamond ? Au contraire, mon Bursucel. De câte ori să-ți spun asta ?! 😯
ApreciazăApreciază
Relația șef – subaltern e asexuată, de câte ori să-ți spun asta?! 🙄
ApreciazăApreciază
Seriooooos ??? 😯 Atunci de ce se spune „M-a fu… șefu ? 🙄
ApreciazăApreciază
Să-l facă pe Șef de poveste… că niciodată nu-i adevărat că șefii se țin de-așa ceva, nu? 🙄
ApreciazăApreciază
Asta mă-ntreb și io… Ce-o fi vrut poetul să zică ? 🙄
ApreciazăApreciază
Împroșcarea Șefului cu noroi, asta-i clar! Cum de l-o răbda pământul pe poet, asta nu-nțeleg… 🙄
ApreciazăApreciază
Și să știi că dacă-mi erai șef, aveai de tras cu mine – ori mă credeai pe cuvânt, ori nu mă mai vedeai deloc… 👿
ApreciazăApreciază
Logic că varianta a II-a. Șefii se cred pe cuvânt doar pe ei înșiși ! 😈
ApreciazăApreciază
Uite, de-aia merg toate prost în lume… 👿
Io-s excepția care întărește regula, nah! 🙄
ApreciazăApreciază
C-o floare nu se face primăvară ! De câte ori să-ți spun asta ?! 🙄
ApreciazăApreciază
Nu se face, e drept, dar arată că se poate să vină și primăvara aia… De câte ori să repet despre Exemplul Personal? 🙄
ApreciazăApreciază
Îmi place că ne servim reciproc adevăruri definitive. Și bag seamă c-am făcut o varză de toată frumusețea în comentarii. Am vrut să le recitesc pe toate și mi s-a făcut părul creț de ce-i acolo. Așa că mă opresc, adăugând doar de final : cu net, fără net, cu cofraje de ouă sau nu, mie unuia mi-a lipsit Zâmbetul tău.
ApreciazăApreciază
He he… comentariile astea țin loc de ondulator, se pare! 😆 Utile, mama lor de comentarii! 😉
ApreciazăApreciază
Poi daca nu te informezi
Si io cand am fost la Tulcea am mers pe rds mobil
ApreciazăApreciază
Gheorgică, de ce nu te mai recunoaște WordPress ăsta? Ai schimbat pălăria? 😕
ApreciazăApreciază
Am fost scos pe tusa un timp si jur ca nu am fluierat in biserica. Cineva a vrut sa mi-o traga la palarie dar nu a avut sageata tare. Acum o sa-l gadil io
ApreciazăApreciază
😯 Cum așa? Cui i s-a pus pata pe pălăria ta? 😯
ApreciazăApreciază
E bine ca ti-a revenit ZAMBETUL !!!
In rest, nu mai conteaza …
O seara placuta !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
🙂 Seară frumoasă și ție, Alioșa… 🙂
ApreciazăApreciază
Fără comentarii! Că dacă le fac, mă dai afară și acolo am net, dar nu mă ține bateria decât vreo oră!
ApreciazăApreciază
Priceput! Și tăcerea zice muuulte, nu? 😆
P.S. Chiar așa Bau-Bau sunt?! 😳
ApreciazăApreciază
Nu ești chiar Bau-Bau, dar ce aș mai putea comenta la așa întâmplare? Să mai pun și eu gaz pe foc?
ApreciazăApreciază
Apăi numai ce am stins focul scriind… ar ieși vălvătaie doat dacă peste gaz mai arunci în treacăt chibritul nestins după ce aprinzi țigarea… 😉
ApreciazăApreciază
Ai scăpat de chibrit, că eu folosesc brichete de vreo 40 de ani, cred! Rămâne problema autoaprinderii!
ApreciazăApreciază
Așa speram și eu! 😆 Până și aragazul a ajuns să fie aprins cu bricheta mai nou. 😉
ApreciazăApreciază
Ba, al meu se aprinde „singur”, cu bricheta sa proprie, dar nu și la cuptor!
ApreciazăApreciază
Mama ei de tehnică! O să ne ferim să pocnim din degete sau să strâmbăm din nas, să nu pornim vreun incendiu! 😉
ApreciazăApreciază
Vai ce dotari rudimentare aveti! Al meu se aprinde cu focul din priviri.
ApreciazăApreciază
Păi, deh… nu-s toți așa dotați, Gheorgică! Ochii fac totul, zici? 😯
ApreciazăApreciază
Ochii te sperie, mainile si picioarele te scapa
Te pui cu privirea?
ApreciazăApreciază
Hmmm… Apăi măcar încerci să înfrunți privirea, nu? Că fuga-i rușinoasă, deh… 😉
ApreciazăApreciază
Asta inseamna ca o sa avem zilnic Bursucel online? 😯
ApreciazăApreciază
Cam așa ceva… 😉
Ar mai fi de luat în calcul cârcoteala copilului Ale la adresa Bursucelului – Tu, mami, mai stai mult pe net??? 🙄
ApreciazăApreciază
Bursucel trebuie sa se mai si odihneasca uneori. Trebuie sa-si mai odihneasca spatele si ochii si toate alea altfel devine internetdependenta.
Si intarzie si la concerte 🙂
ApreciazăApreciază
Uite, chiar de e să-mi pierd un pantof sâmbăta ce vine, tot ajung la concert! La 18,00, da? 😉
ApreciazăApreciază
Sigur. Nu le dau curent alora, pana nu vii 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, nu-mi pune vecinii în cap, că-mi dau foc la geamantan! 😆
ApreciazăApreciază
Aia nu, aia nu, bine asa! Tinem legatura 😕
ApreciazăApreciază
Bine, de data asta mă bag – la 17.55 mi-s la poarta ta, să fie curent la 18,00. Promit! 🙂
ApreciazăApreciază
bate palma! V
ApreciazăApreciază
V
ApreciazăApreciază
Când să comentez şi eu ceva, crezi că mai aveam loc?? Îţi zic atât: seară frumoasă şi liniştită! Să zâmbim, zic! 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Exact asta făceam – zâmbeam. 🙂
Ascultam din nou De ce iubim femeile… ciudate conexiuni mai fac – durerea mea de spate m-a trimis la poezia lui Cărtărescu. 🙂
Seară frumoasă și ție, Camelia! >:D<
ApreciazăApreciază
Le știe Cărtărescu ăsta, ca un băiat mare, păcat că-l citesc femeile. 🙂 Mulțumesc! Musai exerciții pentru durerea de spate, multă apă și noapte bună, că de-acum e vremea…>:D<
ApreciazăApreciază
Îi știu leacul, c-am mai pățit bucuria asta acum vreo 3 ani parcă… Trece, că nu-i după el! 😉
ApreciazăApreciază
Așa. 🙂
ApreciazăApreciază
Știam eu că nu o să ne dezamăgești! Faci ce faci, începi cu niscaiva probleme și necazuri, dar când închei îți revine zâmbetul caracteristic care ne liniștește. Bravos Bursucel zâmbăreț! 🙂
ApreciazăApreciază
😆 Apăi mai bine fac haz de necaz… La ce bun să stau îmbufnată? Nu mă ajută deloc firea la așa ceva… 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, sigur nu ne-am ciocnit pe undeva? 😀 Durerile de spate sunt prezente si la mine + ca am descoperit ca nu mai pot umbla pe tocuri mai nou, indiferent de cat de mici ar fi :)). De TV nici nu mai pomenesc. Nu vreau sa ma informez :)). Singurul post care merge la mine, asta cand deschid tembelizorul, e Discovery. Pentru mine e suficient :P.
Zi frumoasa si ai grija la spate!
Cu drag,
Oana
ApreciazăApreciază
Sigur nu ne-am ciocnit, Oana, dar cred că tare mi-ar fi plăcut să se fi întâmplat! 😉
🙂 >:D< 🙂
ApreciazăApreciază
Si mie! >:D< :*
ApreciazăApreciază
Nashpa, fetelor a inceput sa le placa sa se ciocneasca intre ele. Mei cand hotarati sa va ciocniti sa imi spuneti si mie sa ma bag si io la strivit
ApreciazăApreciază
Măi, Gheorgică, te sacrifici tu în așa hal? 😯
ApreciazăApreciază
,,in asa hal,, nu stiam ca este vb de sacrificiu Parca spuneai ceva de placerea ciocnitului. Intre doua nu te ploua si la meteo au spus ca se da liber la ploi
ApreciazăApreciază
E drept, nu te plouă, dar nici bine cică nu ți-ar fi! Așa zic unele guri (posibil rele)… O fi adevărat? … N-o fi? 😕
ApreciazăApreciază
Te pui cu moda?
ApreciazăApreciază
Eu am tupeu să mă pun, că n-o fi mai tare „moda” asta decât Bursucelul! 😛
ApreciazăApreciază
Poi si io ce sa mai intzeleg acum?
Ati vb ase de ciocneala la deruta?
ApreciazăApreciază
😳
Pfiuu… picași în pânza de păianjen?
ApreciazăApreciază
Pfuai si io! Plasa cu ochiuri mici,mici, mici. Sa te mai increzi in vb femeilor!
ApreciazăApreciază
Te-ajut să ieși din plasă? 🙂
Aaaașa! Vezi? Toate penele ți-s la locul lor! >:D<
ApreciazăApreciază
Mei tot este o reusita. Am scapat cu penele intregi. Cum as fi aratat io fara puf? Ca o bufnitza jumulita. Ms Bursucel, esti o doamna ,ce pana mea! Io ma bag la cuibar.Am fost atat de miscat incat ma simt depasit emotzional
ApreciazăApreciază
Poi… să-ți fie somnul lin și ferit de vise urâte! 🙂
Pfiuuu… m-au ajuns mustrările de conștiință din urmă! 😳
ApreciazăApreciază
Un menage-a-trois interesant: net-spate-tv. Pare că doar spatele e încă nesatisfăcut. Sau… gata și cu el? 🙂
ApreciazăApreciază
Poate ai vrut sa zici manej. Nu cred ca Bursucel este ase de cocosabila incat sa aiba nevoie de fizioterapie la L5
Cred ca te mananca pe la S5 si ai insatisfactii la C1
ApreciazăApreciază
Dar de ce să mă mănânce pe mine când e atâta mâncare pe lumea asta? 🙂
ApreciazăApreciază
Desolee… pas du tout menaje a trois… 😐
Prefer să-mi tratez spatele cu… spatele. Că prea-și dă importanță și-i musai să-l pun la punct! 😉
TV-ul e ignorat iar, că mustește manipularea în el…
Și-am rămas doar eu și Netul… mare iubire mare, deh! 😳
ApreciazăApreciază
Pacat ca n-ai net de la Romtelecom, ca-ti puneam o pila, acu ca am relatii ‘sus”. 🙂 Pacat si ca te doare spatele, lecuieste-te repede pana nu incepe greva generala ca pe urma o sa umbli prin babe dupa ventuze sau pe la satra sa te calce ursul.Iti dai seama ce stire: un bursucel a fost calcat de urs!… :))
ApreciazăApreciază
Mă feresc de pile, Adelină, ca Știi-tu-cine de tâmăie… 😉
Și de urși mă feresc și mai și – că nu mă poate liniști perspectiva de-a mă ști poster! Și nici prin gând nu-mi trece să interacționez cu Ursul… 😳
Vestea faină e că m-am lipit de Dr. Boici – e tare drăguț cu mine și nu-ș prin ce minune îmi liniștește spatele. Sper să nu intre și doctorul ăsta în grevă… 😐
ApreciazăApreciază