( …capra și varza între o și +1 … )
Fac asta deseori în clipele de răgaz… o mică revizie a stării în care mă aflu – solidă, lichidă sau gazoasă, oricare ar fi ea, intră sub lupă constant. Analiză nu tocmai convenabilă și nici confortabilă… Căci nu mă curăț de coajă, fiindcă n-ar avea rost să-mi șterpelesc singură căciula! 😉
Azi… azi mă simt ca un fum. De n-ar fi Spatele să-mi amintească despre cele lumești ar fi perfect! Ah, perfect e relativ, știu! Reformulez – ar fi perfect pentru mine. Demult nu m-am mai bucurat de starea de mă doare în spate cot dacă le sunt pe plac au ba celor din jur. Plutesc efectiv peste părerile lor și-mi văd de ale mele. Știu că nu sună tocmai fain, dar e mai sănătos așa. Nu amesteci apa cu uleiul că n-are rost. Și nici comestibil nu e rezultatul…
Ieri seară a mea colegă de birou a plecat plângând acasă. Necăjită la maxim de cei pe care încearcă să îi mulțumească zi de zi. Le zâmbește, își dă silința cât poate să le rezolve problemele, lasă capul jos chiar dacă nu e cazul și cu toate astea își ia bobârnacele. Pisici, asta mă scoate din papuci! Mdea… suportă toate cele pentru că depinde de ei financiar… Viața nu e întotdeauna norișor pentru îngerași, deh! 👿
La polul opus m-am așezat eu… Trag ca nebuna, e drept, dar nu las capul jos nici să mă tai! Poate pentru că am realizat că nu primesc nimic de pomană. Oare nu mai am stofă de angajat model al statului român?! Că de tăcut nu tac, n-am cultul șefului, nu stau cu ochii pe ceas la muncă, refuz să socializez cu jigodiile și zâmbesc doar cui merită. De ceva zile mă bate gândul ca într-o clipă de răgaz să-mi scriu și demisia, să-mi fie la îndemână la nevoie. Și nu mi-am ținut ascunsă intenția asta. Consider că așa e fair-play… E firesc să nu-i fiu dragă colegei mele, nu? Slavă Domnului că nu simt nevoia să fiu populară! Vreau doar să fac ceea ce știu eu cel mai bine fără să irosesc apa de mare pe șoricei…
Ce e important? Să fii mulțumit de stadiul în care te afli. Să-ți spui Pot să fac Alegerea Corectă! Poți încerca să împaci și capra, și varza doar dacă ale tale costuri morale tind către 0, altminteri sporești doar numărul victimelor cu un +1. La drept vorbind, dreptul fundamental la zâmbet îți aparține în întregime și-i mare păcat să renunți la el…
P.S. N-aș putea pleca la somn fără să urez celor ce-și aniversează onomastica azi toate cele bune. Un gând frumos, un cer senin cu soare blând și cei dragi să vă fie mereu alături! 🙂
La Multi Ani
vizitatorilor tai ce poarta numele de MIHAIL si GAVRIL !!!
Iar tie, doar zambet si-un weekend de vis !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
A prins urarea ta; Alioșa! 🙂
Tare plăcut ar fi ca fiecare să aibă starea asta a mea de acum de după ședința de lucru de azi…
Sfârșit de săptămână reușit și pentru tine să fie! 🙂
ApreciazăApreciază
Că bine zici! Degeaba se spune că dacă ții capul plecat, sabia nu-l taie. Mai bine te ridici și iei sabia în mâna ta! 🙂
ApreciazăApreciază
He he… întotdeauna am spus că un cuvânt răspicat spus la vremea lui face mai mult decât un pumn în plex. 😉
Umilința e bună în Biserică… în rest e musai să spui ce ai pe suflet. Nu de alta, dar e păcat să-ți pierzi respectul de sine pe altarul umilinței inutile. 🙂
ApreciazăApreciază
La multi ani si io
Daca pana luni nu te relaxezi si nu gasesti ceva logic care sa explice conflictul, corect fatza de tine este sa fugi de spitalul de nebuni in care ai intrat. Nebunia instalata nu se vindeca doar se calmeaza. Te vor costa mai mult medicamentele decat castigi Tolerantza fara motiv te transforma in prostituata intelectuala, scz. Io zic sa-i bagi in origini si sa zici ca a fost un vis urat. Exista multi mancatori se suflete iar cand te superi esti hrana lor. Cand nu le iasa jocul, plezneste un dreaq in ei. Bafta si acasa fara pareri de rau Viata in compromis unilateral este prostie
ApreciazăApreciază
Din păcate, spitalul ăla de nebuni e cam peste tot…
ApreciazăApreciază
Ai dreptate ce scrii. Dar? Unii nu sunt nebuni. Fac pe nebunii si ii inebunesc pe altii. Aici ma refer la cei care fac un management din asta. La scoala,facultate, cursuri , simpozioane toti desteptii prezinta managementul exploatarii resurselor,inclusiv umane. De cate cursuri ai auzit,pentru angajati. Io,de putzine si alea vagi.Angajatorul strateg cunoaste comportamentul angajatului. Stie ca dupa un tmp precis determinat prin grafice, angajatul incepe sa emita pretentii si devine putin rentabil( se desteapta prostul si are pareri) Lipsa de experienta si cunostere ca angajat il face vulnerabil ca lucrator. Cel care isi vinde munca este invatat in scoala doar despre informatiile pe care trebuie sa le posede despre tehnologia ce o va aplica dar cum trebuie sa traiasca ca angajat,nu. Atunci el nu isi explica ce are seful cu el….cand el credea ca urmeaza sa fie avansat, seful ii bate apropouri de dat afara. Seful teu are nevoie de un prost nou iar tu o sa devii viitorul prost nou pentru un alt sef. Prostitutie intelectuala pe centura muncii
ApreciazăApreciază
E normal. Pentru că la ora actuală piaţa muncii e o junglă. Oferta este foarte mică, cererea de locuri de muncă imensă, legislaţia proastă şi patronul în general e un dobitoc infatuat, fără constiintţă care crede că totul i se cuvine şi dacă a angajat un om are sclavi pe plantaţie cu care poate să facă ce vrea. Şi poate, pentru că sistemul îi permite!
ApreciazăApreciază
Lipsa de educatie a celui care isi vinde munca este speculata de angajator. Cand zic educatie ma refer cunoastere in domeniul muncii Daca tu ai un nivel de 10 euro pe ora si esti platit cu 1 euro inseamna ca esti nebun tu sau disperat si iti meriti soarta de dobitoc Si boul primeste mai mult daca iei in calcul cat costa fanul si padocul
ApreciazăApreciază
Se speculează Nevoia, Gheorgică! Și Lucia are dreptate – piața muncii e cumva restrânsă și din teama de a nu rămâne fără job angajatul uită că e acolo fiindcă are capacitate.
La capitolul bani sunt cumva fraieră – nu știu nici să-mi negociez munca, nici să cer mai mult. Și tocmai pentru că fac rabat aici, îmi permit să emit pretenții legate de coloana vertebrală.
ApreciazăApreciază
io am vb si de educatia muncii. Tu ai apela la o firma sa negocieze in locul tau salariul?
ApreciazăApreciază
Sincer, nu. E de preferat ca deciziile – bune sau rele – sa mi le asum eu. Măcar știu pe cine ciufulesc la o adică… 😉
ApreciazăApreciază
poi de asta la noi si peste 10 ani vor fi tot salarii mici. Pana nu dispare mentalitatea,,io ma pricep la toate,, sa tot fii patron si sa angajezi fraieri stresati
ApreciazăApreciază
Faci firmă și negociezi tu pentru mine? 🙄
Că eu recunosc – mi-s deficitară la capitolul ăsta și mi-e să nu încap pe mâna cine știe cărui negociator mai hoț decât patromul… 😳
ApreciazăApreciază
Firma iti evalueaza potentialul si impreuna stabiliti pretentiile(minim ,max)Se incheie un contract si firma iti cauta serviciu asa cum doresti si poti face fatza. Pentru asta tu platesti un comision in suma fixa dar care se retine din salariul tau in rate Firma are si o baza de date cu angajatori
ApreciazăApreciază
Sincer, nu știu ce-ar ieși din analiza lor. Cum naiba să ceară un salariu serios (din care să-și tragă și ei comisionul) pentru un angajat atipic?! Că dacă negociază la clauze obediența renunț din start, oricât de tentantă financiar ar fi oferta…
ApreciazăApreciază
Io tare-s curios ce, și pentru cine, lucri … 🙄 Dar mă gândesc că dacă s-ar fi putut spune ai fi spus tu până acum. Așa că nu insist. E clar că lucrezi sub acoperire… 😆
ApreciazăApreciază
Poi nu vezi ca lucru cu palarie. Da ce te roade ce si pe cine lucru? Sa nu spui ca vrei sa ma angajezi consultant ?
ApreciazăApreciază
Am intrat cumva să comentez pe blogul tău ? Ridică-ți puțin pălăria de pe ochi. Cred că te împiedică să vezi clar. 😈
ApreciazăApreciază
Nu pot sa vad mai sus de borul palariei brown trilby ca imi creste tensiunea ca tzie. Nu vrei sa imi cetesti blogul treaba ta . Tu pierzi nu io.Mai bine zi ca nu esti in stare sa ma angajezi consultant. Asta e. criza peste tot
ApreciazăApreciază
E blogul Bursucelului și n-am să intru în „finețuri” aici că nu-i frumos. Comentariul meu îi era adresat. Punct.
ApreciazăApreciază
Am intzeles. Ai probleme de adaptare si cu mansarda. Scz am crezut ca esti de gasca dar vad ca esti scurtcircuitat si plin de finetzuri. Daca altzii te-au bagat in seama ,io nu te bag decat in triedrul de referintza pana capeti ceva educatzie in comunicare,intelegi tu. Am vrut sa spun ca esti deosebit
ApreciazăApreciază
Plâng de ciudă ! 😈 Poate te răzgândești, totuși. Bagăăăăă-măăă și pe mineeee-n seamăăă, te rooog… Sau, nu. Mai bine, nu !
ApreciazăApreciază
Buei scz, dar devii jalnic si nu am marunti la mine!
ApreciazăApreciază
Am zis eu că sigur se întâmplă ceva azi! 😆 Ce nebunie e aiiiici! 😆
Dane, după ședința de azi îmi iubesc șeful! Am mână liberă, măi… mai că-mi vine să țopăi de bucurie! 🙂
După următoarea… mai văd eu! 😉
ApreciazăApreciază
Poate ca din exterior să pară nebunie. Io însă trebuie să mărturisesc că nu m-am simțit tocmai confortabil să mi se catalogheze în vreun fel mansarda. Mai ales că, zic eu, m-am purtat suficient de elegant.
ApreciazăApreciază
Ufff, mama ei de treabă! Nu pune la suflet și tu povestea asta. 🙂
ApreciazăApreciază
Ți-am trimis un e-mail. 😉
ApreciazăApreciază
Era să plec fără să spun
Că echilibru-i instabil.
Chiar dacă unul este bun,
Al doilea-i perisabil!
Iar dacă vrei să fie totul
În perfect echilibru,
Să-ți cumperi, dragă, un pistol
De cel mai bun calibru!
Dar vezi cum îl vei folosi,
Că alte rele vei păți!
Și nu te va scăpa de rău
Nici Creatorul!
ApreciazăApreciază
Am o ironie așa de fină, care face să pălească orice pistol – asta e ca picătura chinezească, Mugur! 😉
ApreciazăApreciază
Dincolo de vers și glumă, te văd în stare să ucizi cu privirea sau cu zâmbetul acela enigmatic, pe care-l afișezi atât de frumos! Și, dacă în cuvintele scrise pe aici nu se vede mare lucru, cred că și vorba rostită de tine poate doborâ!
ApreciazăApreciază
😳 Cam așa-i, Mugur! Cineva mi-a zis odată că mușc rău când mi-s stârnită. Dar spun cu mâna pe inimă – astea se întâmplă doar dacă mi-s în legitimă apărare. Altminteri… plastilină sunt! 😆
ApreciazăApreciază
Halal plastilină, cu-n Bursucel alături, cu dințisorii ascuțiți ca niște ace! Și cred că mai ai și gheruțe!
ApreciazăApreciază
Oho… apăi cum altfel? 😆
Aș înclina să spun că am lăbuțe de pisoi… scot gheruțele doar la nevoie, altminteri sunt numai bune lăbuțele astea de alintat copiii. Pe cuvânt de Bursucel! 😉
ApreciazăApreciază
Ce-aș mai putea spune? Mă retrag strategic, la distanță convenabilă si confortabilă, să nu mă ajungă nici dinți, nici gheare! Că dacă scap o vorbă negândită, ai fi în stare să mă cuifulești!
ApreciazăApreciază
Azi am stare pașnică… mi-s happy, zău! Că nu-i de colo să ieși de la o ședință de lucru ad-hoc cu zâmbetul pe buze și dorința ascunsă (că nu se dă pe față așa ceva, că se lasă cu interpretări aiurea :evil:) să-ți pupi șeful! 🙂
ApreciazăApreciază
Măi Bursucule, tu chiar că te-ai schimbat rau de tot! Cum să-ți pupi șeful? Așa ceva nu se cade, chiar dacă ți-a dat mână liberă! (am tras cu ochiul și la alte comentarii)
ApreciazăApreciază
Ufff… și condițional-optativul se pedepsește? Pot măcar să invoc circumstanțele atenuante? 🙄
ApreciazăApreciază
Hai, să zicem, dar nu stiu care? Că ești îndrăgostită de adevărat de el? Sau pui stresul în față, că ai muncit cam mult?
Hai că nu mai iau în seamă nimic, pentru ca te văd „pierdută” în fața mulțimii!
ApreciazăApreciază
Aaaa… nu-s îndrăgostită, din fericire pentru dânsul!
Circumstanțe atenuante pentru sinceritate. Că am recunoscut.Parcă așa se negociază în filme… 🙄
ApreciazăApreciază
Va trebui să cauți alte motivări, caci sinceritatea este circumstanță agravantă, în ziua de azi!
ApreciazăApreciază
Fie! Dar nu-i drept… 🙄
Auzi? Care-i pedeapsa maximă? 😕
ApreciazăApreciază
Trei articole și-o poezie, scrise in 30 de minute!
Na!
ApreciazăApreciază
Scump, zău, se mai plătește sinceritatea! Trebuie schimbată legea, că-i prea discreționară! 👿
ApreciazăApreciază
Și minima este aceiași, că mergem pe egalitate de șanse!
ApreciazăApreciază
Mi-i soooomn! 😳 Se pune? 😕
ApreciazăApreciază
Iar începi?
Și mie mi-e somn, dar mai stau 20 de secunde, ca să vad ce scrii!
ApreciazăApreciază
Nu scriu azi… am o oboseală ciudată, soră bună cu lenea… O să scriu mâine, să scap de impresia că mi-am luat norma de scris… 😳
ApreciazăApreciază
Nimic nu-i la normă. Ai ales să scrii atunci când vrei, poti și ai disponibilitate!
Să ai spor la lucru! Eu mă retrag, căci mâine am o nouă zi de muncă.
O seară plăcută!
ApreciazăApreciază
Am pus deja și eu lucrul la locul lui. Că-mi face cu ochiul perna și mie…
Noapte frumoasă, Mugur! 🙂
ApreciazăApreciază
Să fie pentru toată lumea!
ApreciazăApreciază
Subscriu fără rezerve la două lucruri : that’s a wonderful world, care e poate adevărul unic şi ultim, daaar şi la menţinerea balanţei capră-varză dar nu cu preţul conştiinţei care să usture. Îmi place atitudinea ta, Bursucel. De fapt, am dedus-o din alte posturi anterioare. Cît despre preţul pîinii cîştigate de către alţii cu lacrimi, îţi pot spune că am întîlnit şi şefi, pe care ce-i drept, nu i-am văzut plîngînd, dar care ştiu sigur că iau calmante 🙂
ApreciazăApreciază
Măi, nu cred că e simplu să fii șef, mie cel puțin nu mi-a plăcut niciodată postura asta, fiindcă-i ingrată rău…
Știu și eu șefi care iau calmante… și n-aș vrea să fiu în pielea lor…
Dar e vorba aia – decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa! Așa că dau cu dragă inimă orice doar dacă nu mi-s călcată pe coadă. 😉
ApreciazăApreciază
Ţi-am spus recent că mi-e drag de tine tare, tare, tare?
ApreciazăApreciază
😳 Să nu râzi, dar de când îmi bat capul cu verificările iar sufăr de pierderea memoriei pe termen scurt… Pe cuvânt!
Tot ce pot să zic acum e că mă bucur tare, tare, tare! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu cum mi-a scăpat postarea asta, cert este că astăzi mi-a prins tare bine. Zâmbeşte, zâmbete!:)
ApreciazăApreciază
Mă tare bucur! Și zâmbesc pentru asta, așa să știi… 🙂
ApreciazăApreciază
Da, așa, bravo! Dreptul fundamental la zâmbet trebuie înscris cu majuscule în Constituție! 🙂 Și eu mă prevalez de el, fiindcă vindecă, salvează, schimbă viața…
ApreciazăApreciază
Nu știu ce ne-am face fără zâmbet, Cătălin…
Mi-e că dacă îl trecem în Constituție, ne ardem urât de tot… parcă n-aș vrea să ajungă de poveste, așa cum sunt drepturile înscrise în cartea aia de căpătâi a drepturilor omului. Zic și eu… 😐
ApreciazăApreciază
Să tot fie vreo 13, 14 ani de, când nu fac absolut niciun efort să împac pe nimeni în afară de mine. Am apropiaţi care fac asta constant. Nu fac una sau alta pentru că vai, vorbeşte lumea. Să-i privesc cum se strofoacă astfel e de un amuzament teribil pentru mine 😳
ApreciazăApreciază