( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )
Pentru astăzi 16.11.2013 ora 02:00
Afară … ei, da! E-o beznă de-ți bagi cu succes deștele în ochi! Asta dacă nu optezi să le bagi omenește adânc în buzunare, să grăbești pasul și s-ajungi acasă la căldurică, că-i și rece pe deasupra! În lipsa ălor trei surse de încredere – deși îmi zic că tare bine mi-ar fi prins să mă creadă lumea pe cuvânt 🙄 – am deschis fereastra să mă documentez temeinic, că nu se face să scriu în dorul lelii, să mă fac de poveste prin lume! 😳
Mă gândesc … că nu i-am mai văzut pe băieții soră-mii de peste un an… Săptămâna asta a fost mare pentru ei – cel mic și-a aniversat ziua de naștere pe 10, cel mare și-o va serba azi. Mă gândesc eu serios că mi-e dor de-o petrecere cu zăpăciții ăștia. Sau măcar de-o joacă pe covor ca-n vremurile bune. Cine m-o fi pus să vin la București?! 👿
Din locurile de unde învățăm … să zic de filme? 😕 să nu zic?! Scriu până nu mă răzgândesc – ieri mi-am băgat năsucul cel curios în Jurnalul lui Dan. Tărășenia cu filmele de la el mi se trage, nah! Adică de la pozele lui cu fete de-i fac cu ochiul – mereu două, altminteri cum? 😛 N-am putut să aleg acolo între Lisbon și van Pelt, fiindcă eu aș fi răspuns pe loc Jane! Dragul ăsta de Simon Baker l-am căpătat după ce l-am văzut pentru prima dată în Sex and death 101. Din filmul ăsta am învățat eu că nu e bine deloc să știi ce te așteaptă! Daaa… e capcană avantajul ăsta! 😉
Sunt recunoscătoare pentru … bărbatul din viața mea care mă pune de-o săptămână să-i gătesc câte ceva seară de seară! Aaaa, nu e de dat cu presupusul și nici nu e cazul să mă compătimiți c-aș fi intrat la stăpân! 😆 Asta e titulatura pe care și-a atribuit-o artistul de Mihăiță, băiatul fostei mele colege de birou. Cel cu desenele pe care le-am expus prin fiecare cameră în care mi-am mutat bagajele anul ăsta de-a trecut… Desenele sunt și acum la locul lor, iar el e mândru de asta! Și e la fel de mândru în fiecare seară când punem țara la cale și stabilim ce gătim mâine?! Mi-e drag piticul ăsta… 🙂
Din bucătărie … astă seară i-au invadat miresme de clătite pe vecini. Buneeee! Cu gem de prune… o minunăție! E drept, am cârcotit că o să îmbătrânesc lângă tigaia aia, de-i înmuiasem inima lui Mihăiță – care căsca și el de zor – și mi-a propus să isprăvim operațiunea înainte de vreme. Din asta am tras eu concluzia că băieții pot fi înțelegători când vor ei, dar mai ales când le dă târcoale Moș Ene! 🙄
Cu ce sunt îmbrăcată … nu pot să spun, că mă va obliga apoi WordPress să-mi trec blogul la privat… dar sunt îmbrăcată, pe cuvânt! 🙂
Citesc … varianta finală a unei „cărtișici” frumoase care așteaptå reeditarea. Mi-s hotărâtă să o și termin, în pofida faptului că autorul m-a cam luat din balon și mi-a zis de la obraz că nu crede că voi isprăvi de citit la vreme. Ha, la pariu că m-a necăjit înadins!
Ceea ce aștept (sper) … soare, mare, nisip, concediu… reconcilierea cu Moș Ene și cu Moș Crăciun, plus înțelegere de la Moș Nicolae… 😳
Ce mai meșteresc … referate… trebuia să scriu cuvântul cu majuscule, că sunt adevărate opere de artă lăsate în dar onorabililor cititori de la ANAF. Va fi imposibil – zic eu, ca un Bursucel pre(a)văzător ce mă aflu – să nu fie remarcată eleganța stilului în care au fost pritocite! Apăi să le citească – mie mi s-a acrit de meșterit, măcar atâta bucurie să am! 😛
Ascult … Yanni 🙂 Yanni 🙂 … Yanni 🙂
Unul dintre lucrurile mele preferate … să văd un copil zâmbindu-mi. Săptămâna asta am fost răsfățată chiar! 😉
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … n-am… cred că e singurul mod în care aș putea să mă liniștesc un picuț. Cred… Sper din tot sufletul… Așa o să pot testa un progrămel, o să vedeți voi ce minunăție e… 🙂
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
Ei, da… sunt mai multe imagini – fărâme de zâmbet sub cer de noiembrie. Pentru fiecare câte una… 🙂
Buna dimineata !
Fata mea ii gateste mancarea nazdravanului meu de nepotel EMANUEL
( http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/13/ )
si sotului ei, zi de zi, seara de seara,alte si alte feluri de mancare !!!
Italienii ” gatesc ” doar cat mananca atunci,
la micul dejun, pranz sau cina !!!
Noi gatim SARMALE sau ARDEI UMPLUTI si nu numai,
pentru 2-3 pranzuri …
Cat despre ce asculti… ( la muzica ma refer… )
uite:
Yani Yani Yani :
Auditie placuta la o cafea amara
caci aia dulce, ” face picioru’ mic ” !!!
Weekend placut !
Cu drag,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
🙂
Obiceiul ăsta era valabil și in Franța, mama lor de rafinați! 🙄
N-ar mânca de pe-o zi pe alta bucate de-ale lor, dar la sarmalele noastre de 2-3 zile dau iama! 😆
ApreciazăApreciază
PS !!!
Si fiindca videoclipul postat de tine
mi-a placut foarte mult,
l-am postat si la mine
ca sa-l am si sa-l ascult !!!
Multumesc !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ți-a plăcut, Alioșa. Sper să-ți coloreze sfărșitul ăsta de săptămână, într-atât încât să-l facă perfect! 🙂
ApreciazăApreciază
Clatitele…stiu… Le fac intr-o tigaie cat roata carului, asta sa nu ma pensionez din fata aragazului. 🙂
ApreciazăApreciază
Bună dimineața și bine te-am regăsit, Bursucel! Mă bucur că nu te-a afectat înfrângerea echipei de fotbal a României!
Nu am știut de unde vine mirosul de clătite pe care l-am simțit și în somn, azi-noapte. Deci tu erai sursa poftelor mele! 🙂
ApreciazăApreciază
Daca asculti si Yanni, clar: esti de-a mea ! Daca stiam si ne cunosteam de pe atunci, te luam la concertul din 2012: http://indiferentlianac.wordpress.com/2012/09/22/apartenenta/
🙂 zile frumoase de weekend !!!
ApreciazăApreciază
… scuze, in 2011: http://indiferentlianac.wordpress.com/2011/09/12/truth-of-touch-14-09-2011/
ApreciazăApreciază
Ei, pe-atunci eram hăăăt, la Marea Nordului… 🙂
Dar indiferent pe unde umblăm, Yanni e cu noi, asta-i clar! 😉
ApreciazăApreciază
Tare mi-e drag Bursucelul ăsta şi cuvintele lui! Mulţumesc pentru Yanni. Nu l-am mai ascultat demult.:)
ApreciazăApreciază
Nici eu nu-l mai ascultasem de multă vreme… M-a stârnit Dan cu al lui Have you even seen the rain… 🙂
E cale lungă, știu, dar așa „funcționez” eu! :lool:
ApreciazăApreciază
Bag seama ca nu-s singura! Sa zambim! Intelegi tu ce vreau sa zic ca n-am diacritice pe telefon.:)
ApreciazăApreciază
Înțeleeeg! Ho ho, ce mai zâmbesc! 🙂 Slavă Domnului, bine că suntem două! 😆
ApreciazăApreciază
Stii bancul ala cu cei doi cowboy pe care ii urmareau doi indieni, nu? La un moment dat unul dintre cowboy intreaba:
-Bai, da’ noi de ce fugim?
Celalalt raspunde:
-Pai nu vezi, bai, ca aia-s doi si noi suntem singuri? 😆
ApreciazăApreciază
😆
Mie-mi zbârnâie obsesiv-ilar prin minte de-azi-noapte întrebarea Ei, Zorro, ce-avem la cină azi? 😆
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Fatăăăă…, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu plec de-aici până nu aflu ce anume ar determina WordPress-ul să te oblige să treci blogul în privat … 😈
ApreciazăApreciază
😯 Mama ei de curiozitate, asta a omorât și pisica! 🙄
ApreciazăApreciază
Hai, măi, că am glumit… Dar eu văzusem rubrica aia ca pe o chestie dă feişăn, adecă să vă lăudaţi voi cu ce „firme” v-aţi mai înfăşurat trupurili. Ori dacă n-aveţ’ astfel de preocupări chiar nu văd de ce o mai păstraţi în „Jurnal”. De dragul formalismului ? Nu cred fiindcă aţi cere şi răspunsuri formale, nu ? Şi-atunci, unde-ar fi hazul ?
ApreciazăApreciază
Las’, că știu eu că ai glumit! 😆
Dar eu am vorbit serios… mă pătrunsese așa de tare aerul de gospodină și căldura din cameră, de-am scos de la naftalină ceva despre care aș fi putut bate câmpii cu eleganță, de-ar fi ieșit o postare de numa-numa! M-a bușit râsul când am ajuns la rubricuța aia, că mi-am aruncat un ochi critic peste… „vestimentație”! 😆
ApreciazăApreciază
No, amu’ aştept postarea ! 👿
ApreciazăApreciază
Musai ai trebui s-o parolez, că din vreme în vreme mai intră copilul Deea. 😉
Și-ar trebui să-mi iau o pușcă pentru ăi de vor avea parola apoi. Mai aștepți postarea? 🙄
ApreciazăApreciază
Ce să-ţ’ spuuuun … Că tu la plajă mergi în palton, nu ?
ApreciazăApreciază
Iarna, da… și p-asta o știai?!? 🙄
ApreciazăApreciază
N-o ştiam dar o intuiam… Uoooofff … sufletele astea de poeţi… Să stai cu ţurţurele-nfipt în fund pe un stabilopod gândindu-te la inutilitatea unui val … pornit de nicăieri şi prăbuşit, aiurea, în nisipul îngheţat al unui ţărm neospitalier… 😥
ApreciazăApreciază
Uite de-aia ajung eu rar iarna la plajă… nu găsesc neam stabilopod disponibil, mereu mi-o iau alții înainte! 👿
ApreciazăApreciază
Uite, fată, alege unul şi merg eu să scriu cu markăru’ pe el că-i proprietatea Bursucelului :
ApreciazăApreciază
Hmmm… iar mi-e dor de Tomis III… și de mare, și de nisip…
Al treilea din mijloc, da? Dar să fie markăru’ permanent și fosforescent, da? Să se vadă și noaptea că-i al Bursucelului!
Fac cinste cu apă plată (nesărată)! 😉
ApreciazăApreciază
Deal ! 😛
ApreciazăApreciază
Zi-mi si mie de ce se numesc clatitele clatite? De ce nu spalate, apretate, stoarse…? 🙂 Macar la soacra-mea, in Oltenia le zice invartite, ceea ce e mai corect.
Mai ai mult cu referaele alea? ca m-am plictisit eu de cand le tot mesteresti.Groaznic, mai bine tricotai sosete! 🙂
ApreciazăApreciază
Oh, mai am! 👿 N-ai idee câte mai sunt de scris acolo…
Șosete, zici? Adelină, măcar șosetele au utilitate practică! Unde mai pui că pe baza șosetelor poți face și jocuri de cuvinte nu tocmai ortodoxe, dar măcar haioase. Altă chestie pe care referatele n-o prea iscă…
ApreciazăApreciază
Yani e si preferatul meu…Stiai ca ieri a fost ziua lui de nastere? 😉 Vreo 50 a implinit , daca-mi amintesc eu bine… 🙂
Sa ai un weekend placut ! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu știam, Ană! 😳 De-i așa, să-i dea Domnul ani mulți și frumoși înainte, că-i merită din plin omul ăsta! 🙂
Zâmbăresc acum la gândul că nimic din ceea ce fac nu e întâmplător… 🙂
ApreciazăApreciază
Pai e foarte clar ca nimic nu este intamplator….asta am invatat ceva timp in urma , cand unele lucruri si evenimente din viata mi se asezau ca un joc de puzzle….si eu asistam neputincioasa privind si acceptand ….neputinta nu era neaparat negativa , ci….extraordinar de neintamplatoare! 😀
ApreciazăApreciază
Ei… mie-mi place de la o vreme chestia asta. Nici măcar nu mă mai întreb ce și cum va fi în ziua ce va urma… În mare parte sunt faine surprizele, iar hapurile amare îmi par firești și ele. 😉
Ce-atâta Planificare? Mulțumescu-ți, Doamne, pentru Surprizele de zi cu zi! 😆
ApreciazăApreciază
De-as putea sa fiu si eu ca tine….insa eu sunt curioasa si , daca pot spune asa , zgarman ca gaina dupa rame si uneori provoc soarta! 😀 Asa mie naturelul de scorpie… 😆
ApreciazăApreciază
Ah, de m-ai vedea în momentele de revoltă, he he! Tre să știu de ce și cum, tre să pricep musai! Și când le aflu… 🙄 … mai că-mi zic că de ședeam molcom mai scăpam de-o cută! 😆
ApreciazăApreciază
Uneori este chiar necesar! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, tot nu te-ai împăcat cu Mos Ene? Mai, da’ uricios moşneag… Ţi-am spus să-mi dai de veste că găsim noi un ac de cojocul lui. Un ceai de tei, un lapte cald cu miere ceva… Da’ cu Moş Crăciun, care e supărarea lui? N-ai fost cuminte sau ce? 😯
ApreciazăApreciază
Eh, îl îmbii cu ceiuleț, dar degeaba! Moș cârcotaș, deh! 👿
Moș Crăciun cică te evaluează după scrisorelele de le primește… eu nu prea mai am timp să-i scriu.. Dușmani mulți nu cred să am, dar ăi de-s declarați l-au întors pe Moș împotriva-mi anul trecut – sper ca anul ăsta să nu mă mai considere așa amenințare și să nu mai scrie blestemății, să-l sperie iar… 😐
ApreciazăApreciază
Phiii…deci se ţine băţos, Ene ăsta. Declară-i război total şi foloseste arma letală : un pahar de vin roşu, de ăla de vorbeam cîndva. Nu cred că mai poate avea vreo şansă, că n-o fi de fier.
Lui Moş Crăciun să pui mînuţa să-i scrii din timp: „Moşule, nu mai pune şi Matale, respectiv „botu’ ” la toate prostiile pe care le citeşti de parcă m-ai cunoaşte de-acum. Fii serios, că eşti bătrîn şi-ar trebui să fii înţelept, că poveştile despre Matale aşa susţin şi nu cred că-s baliverne”. 🙂
ApreciazăApreciază
Pfiuuu… io-l respectam pe Moșu și ziceam că nu se face să-i atrag atenția, că-i bătrân și ocupat, și… da’ o să-i scriu, să fiu sigură că are discernământul nealterat… 😉
Una-i ca și rezolvată, ba o să-i scriu un răvășel de lămurire și lui Moș Nicolae, să mă șteargă de pe lista cu nuielușele.
Vin roșu n-am… tre să rezolv asta musai?! 🙄
ApreciazăApreciază
Îmi place optimismul tău moderat, bine împănat cu simţul umorului. 🙂
M-aş mira să citească cineva referatele alea. Cred că ai putea să scrii în ele şi despre tricotaj, că totuna ar fi. 🙄
Week-end reconfortant îţi doresc! 😉
ApreciazăApreciază
Din experiența unui control fiscal temeinic, trăit pe propria/mi piele, știu că unii sunt chiar curioși peste poate și avizi de asemenea lecturări… 😆
De ce să privez omuleții de bucuria cititului? 😀
ApreciazăApreciază
Amu’ i-adevărat că unii-s masochişti – poate că părinţii nu le-au citit poveşti de noapte bună la vreme. 🙄
Repede dispăruşi de pe hartă după ce mă scoaseră din uz dragii noştri paznici ai integrităţii… oarecui. 😐
ApreciazăApreciază
Săptămâna asta m-ai bătut, că n-am timp nici de murit! Dar, dacă mă eliberez nițel, vezi tu ce te așteaptă!
ApreciazăApreciază
😆 Tre să mă sperii? 😯
ApreciazăApreciază
Nu știu. Să mă tgrezesc mai întâi, că acum dorm, după multele ore lucrate, ca să pot lucra si mâine câteva, nu știu bine câte! Așa că răspunsul meu de băiat cuminte se amână pentru altă zi.
ApreciazăApreciază
Aaaaa, hai că mi-a venit inima la loc! >;D<
ApreciazăApreciază
E lună plină și somnul fuge de mine, dar nu pot scrie, deși aș dori. Cuvintele fug și ele în lumina diafan-străvezie a nopții, lăsând în urmă doar umbre de gând ce nu se lasă adunate.
Dar, dacă-mi dai o clătită, aș putea încerca să-mi alung somnul viselor nevisate, să pot să-mi adun urmele pașilor pierduți în timp!
ApreciazăApreciază
Cu drag îți dau… că tare m-a mirat liniștea de la tine.. 😕
Astea au fost cu gem de prune – următoarele vor fi sigur cu dulceață de vișine. 😉
ApreciazăApreciază
Prefer dulceața de vișine!
Tăcerea mea vine după multele tale tăceri. Fiecare este dator cu o tăcere, două tăceri,… Iar din tăceri se pot naște muțeniile lumii!
Nimeni nu știe ce va urma.
ApreciazăApreciază
Găsesc că e firesc așa… în asta stă doar tot farmecul Surprizei! 😉
ApreciazăApreciază
Deci, tăcerile tale au fost ajustate pentru regizarea Surprizei? Iată secretul cel mare al Bursucelului!
ApreciazăApreciază
Hmmm… uite că nu m-am gândit la asta…
Nu-mi plac regizările… deja fură din farmecul Surprizei. Prefer chestiile spontane, cred că nimic nu le poate depăși în calitate. 😉
ApreciazăApreciază
Se pare că nu am ghicit.
Mă las, dară, somnului, că poate așa am să reușesc să aflu taina tăcerilor tale!
Să ai noapte cu vise frumoase!
ApreciazăApreciază
Să-ți fie și ție somnul lin, că tare-i trebuitor, se pare! 🙂
ApreciazăApreciază
Ssstttt, la treaba cu gătitul, sa nu auda cine nu trebuie sa ridice pretentii.
Cat despre zâmbetul ce ne lumineaza viata, a mea viata e stralucitoare zilnic.
Dar, hai sa lasam ANAF pentru luni ca mi se intuneca si … o sa ma pun la somn, poate ma viziteaza Mos Ene 😉
ApreciazăApreciază
😆 Păi deh, e o vorbă – nu-i prost ăla care cere… 😉
Gătesc când pot și mai ales când vreau… Apoi, nu mai pot ține tăcerea în frâu. că-i deja știut și-n lumea asta – „oo” fierte ca mine nimeni nu știe să facă! 😆
ApreciazăApreciază
Da’ omletă sau ochiuri? Mie ochiuri să-mi faci! Dar abia mâine dimineață, pe la 5, că la 5,30 trebuie să fiu plecat deja către serviciu!
ApreciazăApreciază
Ce-o fi în aerul ăsta de București? 🙄 Fie, ouă ochiuri să fie! Să ai poftă! 😉
ApreciazăApreciază
Te miră aerul?
Cred că-i parfum de iarnă pe aproape!
ApreciazăApreciază
Pe langa, ,oo, , cum or fi, stiu sa fac ,,creieri prăjiti,, ,,inima de varza fiartă, ,;)
ApreciazăApreciază
Cu creierul am o treabă, caci îmi mplac! Mai am o treabă cu inima, dar și cu Limba de vacă!!!
ApreciazăApreciază
Pfiuuu… nu mai vorbiți de mâncare, că deja mi-i foame! 😆
ApreciazăApreciază
Care-i baiul? Că-mi place inima? Sau că-mi place creierul? Îmi plac și una și alta! Și-mi place și limba! Cu lămâie multă!
ApreciazăApreciază
… și cu măsline? 🙄
ApreciazăApreciază
Multe!!!
Și ceva lămâie!
ApreciazăApreciază
Hai că merge și-un Martini la câte măsline și lămâie am trântit pe-aici! 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu-s cu maslina! Cât despre Martini, da, sunt „fan”!
ApreciazăApreciază
😆 Lasă, că mă descurc eu cu măslinele. 😉
ApreciazăApreciază
Adică să aduc eu Martini? Ei las’ că știu eu ce-i de făcut!
ApreciazăApreciază
He he… ne strângem odată toți la un Martini. ;))
ApreciazăApreciază
Ar fi o idee deosebită!
Ce ar fi dacă ne-am strânge cu toții? Ar fi un regal!
ApreciazăApreciază
Ar fi fain! Ce de fețișoare adevărate ar mai fi! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai ales!
Mătușa mea, despre care am scris pe aici, gătea limbă cu măsline! Era de nedescris!
ApreciazăApreciază