Mdea.. Devine pe zi ce trece laitmotiv cuvântul ăsta. Și tic verbal…
Am devenit dintr-o dată prea zgârcită parcă – păstrez cuvintele sub cheie mai abidir decât e păzit Aurul Trezoreriei. Dau doar din cap. Probabil și ăsta va deveni tot un tic dacă nu mă opresc la vreme. Nu mi-i dragă deloc perspectiva mea cea muțească – nici nu mă caracterizează, nici nu mă face să mă simt mai înțeleaptă. Mă deranjează zimții fermoarului tras regulamentar peste gură, dar nici perspectiva unui Moise al II-lea nu mă încântă…
Mdea… De ceva zile refuz să scriu, refuz să explic, refuz să…
Dacă mi-aș cesiona gândurile aș primi pe ele doar o clătinare de cap probabil. Prea puțin, altădată aș fi căpătat cu siguranță un potop de cuvinte din care aș fi avut ce alege. Sau culege poate… Ar fi ieșit o minunăție de polemică, numai bună pentru sarea și piperul unei cafele. Și uite-mă că zâmbesc la gândul ăsta – ultima replică mi-ar fi rămas mie pe post de trofeu…
Mdea… Mi-e dor de un schimb de idei… sau nu, mai bine ascult în liniște gândurile…
Timpul și-a cam spus cuvântul printre dinții tociți de scrâșnete forțate. Încă puțin și colții i se transformă-n câlți de cânepă… Mă amuză înverșunarea cu care se încăpățânează să mimeze mușcătura. Clatin și eu din cap a nedumerire și mă întreb zâmbind dacă și-o fi pierdut oglinda… Sau o fi spart-o-n mici fărâme, așa cum simt eu nevoia să-l sparg pe mdea ăsta?
Sau… Dacă-ți cesionez zimții aurii ai fermoarului, te prinzi să-i transformi în zâmbet? Ar fi singura soluție de parafare a Contractului cu Aburii de Cafea. Necesară și suficientă … 🙂
Mdea (mi-ai luat vorba din gură)… 🙂
ApreciazăApreciază
:lol:Să nu-mi spui că-ți pare rău că ți-am luat vorbulița asta… 😆
ApreciazăApreciază
Hai că ţi-o las cu împrumut, da’ n-o ţii mult, da? Că mai am nevoie de ea. 😛
ApreciazăApreciază
Nici n-ar rezista mult la mine, zău! Cine știe pe unde-aș rătăci așa minunăție de cuvânt! 😆
Uite, ia-ți acum vorba înapoi, până n-o șterpeli-o careva, că nu-mi caut belele cu lumânărica… 🙄
ApreciazăApreciază
Mdea…
Am luat-o. 🙂
ApreciazăApreciază
Vezi că dă iama prin blide Mdea ăsta – eu l-am ținut un picuț la regim, că prea are tendințe să ia proporții… 😉
ApreciazăApreciază
N-am grija lui; lucrurile se aşează aşa cum vor ele, întotdeauna. 😉
ApreciazăApreciază
Hmmm… deci tu-l învățasei cu nărav! 😆 Să-mi zici de se obrăznicește… 😉
ApreciazăApreciază
Sîntem prieteni vechi, îi permit. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, de-aia era așa nerăbdător să-și ia zborul de la mine? 😕 Că deja intrasem la idei… 😳
ApreciazăApreciază
Mă iubeşte, nu-mi poate sta departe mult timp. Plus că-i şi gelos. 🙄
ApreciazăApreciază
Mulțumescu-ți că l-ai primit înapoi cu brațele deschise! 😆
ApreciazăApreciază
Aşa-s eu, băiat bun şi iertător… 🙂
ApreciazăApreciază
… mai lipsește cerculețul de deasupra capului, nu alta! 😆
ApreciazăApreciază
Cum, nu l-ai văzut pînă acum?!
ApreciazăApreciază
😳 Nu-l văzusem, recunosc! 😳
Acum treci și tu cu vederea și nu comenta pe marginea scăderii acuității mele vizuale, da? 🙄
ApreciazăApreciază
Desigur, totul se datorează stresului. Doar sînt un gentleman, ce… pana mea!? 🙄 😆
ApreciazăApreciază
Da, da… Stresul îi di vină… 🙄 Mulțumesc, că mi-amintesc că pot fi și eu Lady uneori. 😆
ApreciazăApreciază
Eh, stresul ăsta… 🙄
ApreciazăApreciază
Pssst… un gentleman nu ar zice un cuvințel în plus nici de l-ai pica cu ceară! ;))
ApreciazăApreciază
N-am zis nimic, zău – oftam cu voce tare. 🙄
Gata, mă cheamă mutu’… şi dacă mă cheamă, mă duc. 😀
ApreciazăApreciază
Ufff, iar mă-ncrunt că nu am apucat să meșteresc la implementarea progrămelului…
Nu te du, măi, nu te du… >:D<
ApreciazăApreciază
Hai că pînă la urmă a mers, pe principul „mama împunge şi io trag, ce mai iişoară-mi fac”. 😀
ApreciazăApreciază
Dreptu-i… Musai să zic Săru-mâna, Mamă!
ApreciazăApreciază
Să creşti mare, fata mea! 😆
ApreciazăApreciază
Nu-ți subaprecia gândurile. Mai merită încă o șuvoaie de cuvinte. Frumoase! 🙂
ApreciazăApreciază
NU, nu le subapreciez, Petru. Doar că-mi vine să le păstrez pentru mine când se găsește câte o persoană care știe mai bine decât mine ce gândesc, care zice că mă cunoaște mai bine, care…, care… Chiar nu-mi arde a vorbi precum Moise în pustiu. 😉
ApreciazăApreciază
Poate că nu tu închizi cuvintele. Poate că ele vor să stea închise; se simt bine poate în căldura părintească a creierului. Poate…
Mă bucur mult să te citesc din nou. Îţi las o cafea şi un zâmbet mare drept mulţumire de regăsire 🙂 >:D<
ApreciazăApreciază
N-aș închide vorbele dacă n-ar merita, Morning Coffee. Doar că mintea îmi spune că nu are rost să consum timp și să articulez inutil. Unii chiar nu pricep că de la oboseală până la lehamite nu e drum lung.
Gândesc doar că uneori o dezbatere publică își are și ea rostul ei numai dacă e luată în seamă și nu trece razant pe lângă urechi. 😉
Săru-mâna de cafea și zâmbet – bucuria regăsirii e reciprocă, să știi! 🙂
ApreciazăApreciază
Dap… bine ca exista internetul. Aici vorbim muteste si transmitem doar arome… eu aduc cafea, tu pui piperul si sarea 🙂
Mi-a fost dor de tine ..
ApreciazăApreciază
Ei, Kamy, nu fug eu cu una, cu două. Și când vine vorba de cafea, mi-s prima la rând și țopăi de bucurie! 😆
Știi că-i tare plăcut să realizezi că-i este cuiva dor de tine, dar că nu-ți scoate ochii pentru asta? Mulțumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
Sti cum e si cu fuga.. e sanatoasa la un moment dat 🙂 pacat ca nu avem conditia fizica necesara nici una dintre noi doua
Iar daca nu suntem nici care genul sa fugim si atunci rezistam cu stoicism ,,intemperiilor,, ca nu e usor intre cifre, daca nu este si cafea dubla langa 😉
Cat despre scos ochii, sunt planta fara crengi, cum as putea sa scot cuiva ochii :)) mai ales prietenilor .
ApreciazăApreciază
Mdea… Încerci să te compari cu paznicul visteriei și cu nu mai știu cine! Parcă ar încăpea termen de comparație cu un contabil văicăreț,… Unde mai pui că nici nu mai vrea să vorbească, după ce ne-a asurzit cu tot felul de „supărări” și alte cele.
Mdea… Refuză să scrie și să explice! Parcă ar fi ceva de explicat. Vorbe în vânt! Se pare că a uitat cum se scrie, nu mai are tot alfabetul la ea, a mâncat câteva litere, să fie sătulă,… Cred că nici cuvinte nu mai are suficiente, de aceea nu mai scrie, nu mai comentează, nici nu mai citește,…
Mdea… Cică ar vrea un schimb de idei. Păi de unde să mai ia idei, că de la noi nu prea mai are cum, ne-am protejat gândurile și ideile, să nu la mai fure!
Doar când vorbește despre timp mai pare a avea o idee, palidă, despre îmbătrânire. Doar că timpul nu prea are dinți, are tăiș ca lama de cuțit, cu care retează orice încercare de fugă, orice experiment de lungire a anilor, sau de împuținare a lor.
Dinți de lână? Poate la fermoarul acela de care vorbește ea, de pus la gură,…
Mdea… S-a ramolit Bursucul nostru, a început să uite, a început să nu mai vrea nimic, a început…
Hai! Nu te mai ascunde în spatele vorbelor, vino alături de noi, să cântăm împreună, să ne veselim, poate om bea și o cafeluță, eu neagră-neagră, dar voi fuma si o țigară, să meargă mai bine cafeaua.
Să ai o zi bună, să uiți de ceața de afară, să-ți fie cald în suflet, iar mâine să te trezești alt om, mai voinic, mai plin de umor și de dor de viață!
ApreciazăApreciază
Mugur, te ciufulesc! 😆 Nu începe și tu ca persoana aia urâcioasă care m-a stârnit să scriu…
Mai bine dă o cafea și burzuluiește-te un pic la ăl de-a necăjit Bursucelul – unde-i solidaritatea, mama ei de treabă? 🙄
ApreciazăApreciază
Cafeaua te așteaptă, că-i gata făcută! Pe tine te mai așteptam! Dispari ca… și mai vii și cu gura mare! Păi nu din solidaritate am comentat? Și din drag de tine, dar asta nu se spune la nimeni!
ApreciazăApreciază
Ei, de-i așa, treacă! Vezi… nu știi ce m-a necăjit, că altminteri… 🙂
ApreciazăApreciază
Păi dacă spui, aflăm. Așa nu avem decât să facem presupuneri, care sigur vor fi greșite!
Dar e mai bine să uiti de toate!
ApreciazăApreciază
Încă mai gândesc dacă să pun au ba de-o dezbatere publică. Aseară îmi făcea cu ochiul ideea, dar mi-am zis să nu cumva să mă pripesc… 😉
ApreciazăApreciază
Bea cafeaua și vezi cum uiti!
De fapt, neștiind motivul, nu pot da sfat, nici de uitare și nici altceva!
ApreciazăApreciază
Văd eu cum vor evolua lucrurile… 🙂
Dacă se cântă pe același registru, pun de-o lecție de canto… Nota bene! 😉
ApreciazăApreciază
Merge și în disonanță.
ApreciazăApreciază
Poi daca zici ca nu-i bai, zic
Interesanta propunerea de cesionare a fermoarului
Din ce loc zici ca este fermoarul?
ApreciazăApreciază
Gheorgicăăă! Te-a prins fermoarul ăsta așa de tare, că ți-a scăpat locația? Cum o scoatem la capăt acum? 🙄
ApreciazăApreciază
Poi sunt derutat
Nu stiu daca il fac sa rada cu dintzii sau ma puc de remaiat la gherghef Daca fac fermoarul sa zambeasca se lasa cu platit dresuri.
Asta e! Face parte din viatza
ApreciazăApreciază
Dă cu banul, că oricare ar fi alegerea tot în derută te bagă, mama ei de viață! 🙄
ApreciazăApreciază
Poi da! Am dat cu banul si a iesit: cand il fac sa rada? 50% este rezolvat
ApreciazăApreciază
Banul ăla al tău parcă e bătut de Oracolul de la Delphi, nu alta – doar acolo aveai parte de răspunsuri 50 – 50 (ca să nu le zic altfel). 😉
ApreciazăApreciază
poi daaaaa! Vezi iti da si tzie posibilitatea sa alegi. Zambesti ori nu zambesti, aceasta-i intrebarea?
ApreciazăApreciază
Eu zâmbesc – cică-i setare by default – asta-i singura chestie făr’ de dubiu. 😉
ApreciazăApreciază
Poi atunci baga detalii ca acum am si io probleme cu frmoarul si moare lumea de curiozitate pacilea
ApreciazăApreciază
Hmmm… La temperaturi ridicate e normal să-ți facă probleme afurisitul de fermoar dacă are zimți de plastic, deh…
Dar să nu ne dâm cu presupusul aiurea – mai bine spui deslușit despre fermoar care-i e locația și cum i-s zimții… 🙄
ApreciazăApreciază
Mei sa stii ca acum vad si io ca sunt zimti de plastic
Ca locatie fix acum este aici: N 44.4309298395632
E 26.053433408459455 Peste 1/2ora daca nu il deturnezi o sa fie in cuier acasa linistit, asteptand zambitor dimineatza cand iar devine moracanos si pus pe plimbare
ApreciazăApreciază
Ce ți-i și cu schimbările astea bruște de temperatură! 😆 Bine că n-ai nimerit iar cu-ntrebarea la afurisitul ăla de Oracol… 😉
ApreciazăApreciază
Vad ca nu esti suficient de hotarata sa vezi fermoarul zambind. Io plec sa-l pun in cui cu pofta cu tot. |Sa ai o noapte linistita Bursucel, cu fermoar cu tot!
ApreciazăApreciază
Vise frumoase, Gheorgică! Și somn liniștit, fără grija zimților… 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, nu-ţi şade bine în butoi, zău aşa! Zâmbeşte, te rog, că a ieşit soarele! Stiu ce simţi şi mie mi-e ciuda pe mdea, ăsta…Aşa-i că a fost frumoasă toamna anul ăsta?
ApreciazăApreciază
Apăi nu-i butoi să-mi reziste, Camelia! 😆
Că – vorba ta – toamnă mai frumoasă decât asta numai la tine am văzut… 😉
ApreciazăApreciază
Mă molipsesc şi numai ce mi-a trecut…. Trimit zâmbete? Fără fermoar…
ApreciazăApreciază
Nu te molipsi, că-i boală grea, doar știi și tu… 😉
Fermoarul l-am desființat, că nu mi se potrivește neam… 😳
Pe Mdea mi l-a luat Dragoș înapoi numai ce, că zice el că-i aparține de drept… 😐
Mai bine zâmbărim, Potecuță, că tare bine ne mai șade așa! 🙂
ApreciazăApreciază
„Mda..”, cuvantul pe care il spui atunci cand nu mai ai cuvinte..
ApreciazăApreciază
… se pare că-i în expansiune penuria asta de cuvinte… O fi pe principiul economisirii resurselor în vederea dezvoltării durabile. 😉
ApreciazăApreciază
Hai, Bursucel, nu te neliniști. Uneori e nevoie și de o astfel de muțenie. Eu o știu, nu te teme de ea. E purificatoare în felul ei. Încearc-o în sensul acesta!
Ti pup făr’ di fermoar 😉
ApreciazăApreciază
Mă liniștește un picuț gândul ăsta – măcar purificarea sună mai alrcumva. 😉
Di fermoar s-or ales zimții, așa că-ntorc cu drag pup-ul! :*
ApreciazăApreciază
Mdea-ul e strigatul de renuntare la lupta. 🙂
Ia baga matale la text acolo si lasa prostiile.
Cu totii asteptam sa te citim, sa ne incanti cu comentariile tale si tu ii dai cu mdea `nainte. Bursucel baga-ti mintile in capul tau 🙂
Ia sa vedem cum arata o „reconfigurare traseu”
ApreciazăApreciază
Apăi, G., să-ți spun un secret – Mdea-ul ăsta a fost mai repede împăciutor, că de scriam ce-aveam de spus în zilele astea de tăcere ar fi ieșit scântei.
Chiar și așa, tot nu mi-s sigură că „traseul” nu-i și el plin de Mdea-uri pitite prin buruieni… Aștept să-și facă și grădinarul un pic de ordine, că prea bate câmpii de-o săptămână-ncoace. 😉
ApreciazăApreciază
Cand vine, leaga-l de glie sau de piciorul mesei 😆
ApreciazăApreciază
Nuuumai la lucruri de succes mă-nveți tu pe mine, G.! 😆
Cum să îngrădesc libera circulație? … ce mie nu-mi place, altuia nu-i fac! 😉
ApreciazăApreciază
” Niciodata TOAMNA ”
nu spune niciodata !
Auditie si vizionare placuta !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Frumoasă melodia, frumoase imaginile – mulțumesc, Alioșa!
🙂
ApreciazăApreciază
ultima descoperire in materie de femei
Pisalogii spun ca femeile moderne ori sunt nimfomane ori nimfo-money. Tu ce suparare ai Bursucel?
ApreciazăApreciază
Întâi tre să aflu dacă Bursucelul se încadrează în categoria femeilor moderne. Dar tare mi-e că pisălogii or să mă încadreze la alea de modă veche… Nu știu dacă asta-i supărare…
ApreciazăApreciază
Ultima descoperire in materie de femei
Pisalogii au descoperit ca femeile ori sunt nimfomane ori nimfo-money.
Bursucel tu ce problema ai?
ApreciazăApreciază
Uff, măi Gheorgică, măi… Lasă problema mea – zi mai bine ce-ai meșterit tu de te-a băgat la zdup WordPress mai devreme?
ApreciazăApreciază
Este un paracios pacilea sau zelos. Scz pentru dubla. Am uitat ca WordPress este clubul maicilor de la manastirea Fetele de la Capalna De cand cu blogheria asta tot imi intaresc convingerea ca mare parte din romani isi merita soarta. Se tzin ca pe vremea lui ceasca de shopteli si paraciuni gratis. Ce imi pare rau este,ca o sa ma intalnesc cu ei si pe lumea cealalta. O fi si acolo blogul Bursucel?
ApreciazăApreciază
Eu zic că pe Dincolo n-o fi… că din câte am citit eu cică-i așa de liniște și pace de te cuprinde plictiseala și dorința de a mai da nas în nas cu buclucul. Așa zic unii prin scrieri despre Partea Luminoasă…
În cealaltă parte, a cu smoala, nu-ș ce să zic iar, dar unii scuipă-n sân când aud de net și zic că-i lucru necurat cu el.
Tu chiar ți-ai dori să bântui pe bloguri și Dincolo?
ApreciazăApreciază
Mei sa nu te sparii,dar de multe ori am senzatia ca blogheresc cu stafiile sau cu multiplii de aceiasi persoana .De cand am patzit o rusine suflu si in iaurt. Acum un an am dat intamplator de un fost coleg si ii tot scriam. In vara primesc un mail de pe adresa lui in care sotia lui ma ruga sa trec pe la cimitirul X sa-i aprind o lumanare ca saracu are 6 saptamani de cand a dat orul popii. Iti dai seama ce senzatie nashpa am avut mai ales ca eu ii mai sriam si aiureli ca intre baietzi. Am crezut ca este o gluma sau ca are contul spart si se tzine cineva de shotii dar l-am gasit la cimitir cu o carutza de coroane peste el. Si adevarat ca net aveau doar la poarta sa poata privi paznicii la la maicile din manastiri. Oare cati din blogherii astia care nu mai scriu pacilea or clapacii pe alte lumi?
ApreciazăApreciază
Eh… se mai întâmplă, asta e… În fond nu aveai de unde ști că administrează altcineva contul respectiv. Dacă-ți mai și răspundea la ceea ce scriai, ești deja ca și absolvit de păcat… 😉
Odihnească-se în pace al tău prieten…
De restul… nu-ș ce să zic – unii poate au realizat că există viață și după/fără net/blog… alții poate au clacat și-au pornit-o spre așa-zisa Lume mai Bună – n/ai de unde ști ce și cum, lumea asta a virtualului e un miraj până la urmă… 😐
ApreciazăApreciază