Jurnalul unei femei simple – 10

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 30.11.2013 ora 03:30

Afară … -i ger… Și-a cam intrat Iarna în drepturi, ce mai?! Și-i beznă de fiecare dată când scriu eu. Ei, aș putea arunca un alb filtrat de raze aurii și-aș putea desena și un cer azuriu, pe care să-l peticesc cu norișori lăptoși pe ici pe colo… dar se face să vă aburesc eu?! Neee, că mi-s Bursucel de treabă!

Mă gândesc … că unii nimeresc pe pagina asta prin te miri ce căi… de exemplu – la prima oră din ziulica asta cineva a căutat o contabilă nebună și-a ajuns aici, firește… Am râs, m-am încruntat (mai fac și asta din vreme în vreme), m-a bucurat sau am picat serios pe gânduri de fiecare dată când am dat nas în nas cu Termenii motorului de căutare. De cât timp poți dispune uneori ca să ajungi întâmplător pe o pagină scoasă la înaintare de Google? Și de câtă… răbdare poți dispune ca să scotocești în lumea asta virtuală după și dacă nu te caut eu e pentru că vreau să o faci tu? Ciudat Interesant Neobișnuit mod de a-mi testa răbdarea – la pagina 30 m-am declarat bătută cu acte în regulă – n-am dat de cuvințel scris de Bursucel, așa că mi-am zis cu părere de rău că omulețul ce mi-a intrat în curte cu formula aia magică e binecuvântat de Bunul cu muuuultă răbdare. Sau cu mult noroc, poate… Lui i-o fi ieșit din prima? 🙄

Din locurile de unde învățăm … ar trebui să înălțăm rugi de mulțumire! Nu de alta, dar în fiecare întâmplare prin care ne e dat să trecem există un tâlc pe care de cele mai multe ori îl ignorăm. Asta am văzut azi ieri – un om nerecunoscător pentru faptul că este în viață  și supărat foc pe mormanul de fiare vechi în care i s-a transformat frumusețe de Maserati. Pisici! Mulțumește Cerului, V., că încă ai apucat minutele alea în care mi-am ieșit din papucei și am zis ce-am zis. Că eu îi mulțumesc, zău! Uite de-aia cred că mi-ai uitat cartea acasă… Lasă, băiat prost, mi-o aduci data viitoare! 😉

Sunt recunoscătoare pentru … ceea ce am și pentru ceea ce sunt. Sunt lucruri pe care nu mi le-aș dori… sau care m-ar face poate prea comodă și prea plină de mine. Sunt recunoscătoare pentru scepticism și naivitate – le am pe amândouă în aceeași măsură. Sunt recunoscătoare pentru că am puterea să spun am greșit nu doar în gând. Și pentru că pot să zâmbesc când spun asta… 🙂

Din bucătărie … nee, nu-i fluierat a pagubă! N-am gătit, dar am fost invitată la o cină târzie – cartofi la cuptor a la C. – de post, dar buuuuni de te lingi pe degete! Gătește fain vecinul nostru! Și mai e și deștept pe deasupra… Dacă-și păstrează obiceiul cred că va trebui să înlocuiesc secțiunea asta de jurnal… mă gândesc că ar merge mai repede am căpătat un kilogram în plus de la… Știu că șanse de îngrășare nu prea am, dar asta e ora viselor doar! 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … nu prea conteză, zău! Important e că sunt îmbrăcată, da? 😛

Citesc … despre prea-trâmbițata rescriere, renumerotare a Codului Fiscal – cea mai cea abureală după Constituție. Abureală, da! Pentru că în ambele cauți drepturile strivite de obligații… cu lupa de le cauți, tot nu le găsești… 👿

Ceea ce aștept (sper) … Patul lui Procust, editura Junimea… anul nu-l știu, nu încă! Cartea asta e plimbată – în vară a văzut marea – avea șezlongul ei, pare-se… Apoi a vizitat Germania, Franța, s-a plimbat prin Amsterdam, a zburat spre State și se odihnește cumințică în Canada, zice-se. E norocoasă, asta-i clar! A scăpat nevătămată dintr-un accident, pe motiv de uitată acasă… Eu am răbdare pusă deoparte special pentru ea… 🙂

Ce mai meșteresc … unii, cică, rămân statornici când e vorba de  (p)referate… Așa zic unii și eu pot confirma asta cu mâna pe inimă! 😆

Ascult … Roar. Katy Perry. Ba am văzut și videoclipul, nah! Am remarcat că Licuricii din clipul cu pricina seamănă cu Fulgii de Nea, ăi de dănțuiau mai acum câteva seri… Sau invers… Nu-mi bat capul, că asta mă duce cu gândul la Cine-a fost primul – oul sau găina?! Chiar așa – știe careva răspunsul corect la întrebarea asta??? 😕

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pun întrebări. De ce? e la el acasă… Și iar mă gândesc – îmi închipui că ăl de-a inventat Vreau să știu! seamănă măcar un picuț cu mine… măcar la înălțime… 😐

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … surprizăăăă! Buuun – mă bate gândul să mă tund și să-mi lăcuiesc unghiile cu verde. Dacă găsiți de cuviință că m-a bătut gândul prea tare, nu-i cu supărare – nu vă sfiiți s-o spuneți verde în față… 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

He he, iar m-a prins dimineața, dar nu e bai. Toate au un rost doar… 🙂

La mulți ani, sărbătoriților, oriunde v-ați afla!