Parametrii optimi

(… sau un must have greu de atins uneori… I don't know)

A fost odată o … fătucă pe care n-o dădeai dusă de la muncă nici cu măturoiul. Ședea cumințică în birou și se lupta cu teancurile de hârtii mai abitir decât Făt-Frumos cu Balaurul ăl cu 7 capete. Și avea temeinicia Cenușăresei în alegerea boabelor de mazăre din cenușă. Plus grija de a n-o prinde miezul nopții prin birou. Aaaa, nu-i era teamă că i se va transforma taxiul în bostan, ci doar avea impresia că dacă ajunge Azi acasă nu va întârzia Mâine la întâlnirea cu munții dealurile de hârtii pe care le colinda deseori chiar și în somn. Toată lumea o cam beștelea pentru năravul ăsta, dar ea-și vedea de ale ei precum Fata Moșului. Sau ca Eliza – sora celor 11 cocori. De frumusețe, bunătate, înțelepciune mă abțin să zic, dar aveau în comun pe lângă încăpățânare și bucuria de a mânui cu sârg andrelele. Și uite-așa au trecut ani buni, cu veri și ierni, cu toamne și primăveri… și nu știu să spun drept de-mi pare bine sau rău să zic, dar într-o bună zi de iarnă, precum mama Albei-ca-Zăpada se-nțepă cu un ac cu gămălie (deh, ac simplu n-avea de unde) și se trezi privind pe fereastră… daydreaming

Nu, nu era zăpadă afară… era un soare blând ce se prelingea printre ramuri de copaci parte înfrunziți, parte desfrunziți, ce contrastau cu verdele covorului pe care încercau să-l umbrească. Pete roșiatice de soare în apus și fuior de nori. Voci vesele de copii ce se bucurau de pauză… Triluri de păsări și larmă de vrăbii gureșe… Și ciori…

Alături i se cuibăriseră Oboseala, Somnul și Melancolia. Ciorile i-au amintit de lanțul ierarhic, cel care o ținea priponită în spatele ferestrei. N-a coborât scările în semn de evadare, că nu prea se făcea… a luat în schimb camera foto, a străbătut holul cel lung, ajungând la cealaltă fereastră. Cea opusă ca punct cardinal. Și-n pauza de țigară a privit îndelung Cerul. Cu un zâmbet cuminte. Apoi l-a imortalizat. Cu tot cu Lună, Fuior de nori și Soare în prag de apus…🙂

Ia să văd eu acum… mai e cineva pe-aici care să fi pățit rușinea de a sta în birou cu ochii fixați pe fereastră? Cu target – gând de ducă afară – care-mi zic că l-ar chinui și pe cel mai stoic dintre stoicii șoareci de bibliotecă… Deeeci? Îndrăznește vreunul să ridice două degețele? Mai e careva sau rămân de una singură în povestioara asta?😳

90 thoughts on “Parametrii optimi

  1. Mugur

    De-ai ști în câte rânduri rămân cu ochii pironiți în fereastră și cu gândul la evadare…
    Nu, nu ești singură în lumea lui „trebuie”!
    Eu îmi visez uneori eliberarea de sub tiranie. Dar rămâne doar vis!

    Apreciază

    Răspunde
            1. Mugur

              Dar în visul meu aș fi singur. Vom avea fiecare bucățica noastră de vis, bucățica noastră de singurătate, dacă o dorim! Aici este farmecul visului meu!

              Apreciază

  2. Drugwash

    Din „biroul” meu am un peisaj magnific: un calcan de casă veche şi-un colţ de casă în construcţie. Cerul… poate o fişie de un centimetru-doi grosime. Greu de distins de-i dimineaţă, prînz sau seară, mai ales acum cînd ziua e atît de scurtă…

    Şi totuşi am şi eu perioade cînd rămîn cu ochii pironiţi spre un ceva nedefinit care parcă s-ar afla departe la orizont… Ce bine că-s singur, altfel – cine ştie – aş fi fost suspect de majore neetanşeităţi mentale!🙂

    Apreciază

    Răspunde
            1. Mugur

              Pe aceasta o alungăm cel mai ușor, cu un somn bun. Parcă m-aș deda și eu lui, ca-ntr-o ofertă specială, 2 în 1, odihnă și uitare. Mai știi că nu merge de data asta?

              Apreciază

            2. Bursucel Autor articol

              … ca să fiu sigură că totul decurge în parametrii optimi, deh…
              Păi se făcea să vă las de capul vostru? Ce fel de gazdă se părea apoi că sunt?🙄

              Apreciază

  3. succesulpe

    „Foarte frumos peisajul”…..
    Oare de ce mesajul real, esenta articolului piere rapid in fata unei pozede altfel frumoasa?
    Ca sa revin, pot sa iti spun ca mai cunosc suficienti dintre cei care inca mai cred in rolul lor… in lantul ierarhic.
    Acestia nu vor fi niciodata in varful lantului trofic si de pe seama lor, se vor hrani cei din varf.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Hmmm… poate pentru că poza lasă frâu liber imaginației, pe când cuvintele scrise trasează strict starea de fapt?🙂
      Revin și eu și spun că-mi place locul meu în lanțul ăsta ierarhic. Doar că uneori simt eu așa o nevoie să rup lanțul și s-o iau la sănătoasa unde văd cu ochii! dorul de ducă, deh…😉

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Posibil… deși eu mereu îmi spun că lucrurile se fac greu de înțeles atunci când te limitezi de unul singur. Dacă te amăgești pe tine însuți că fiind în mijloc de turmă ești protejat e posibil să pierzi esența lucrurilor din vedere…😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Aliosa

    Frumoasa povestioara !
    Chiar mi-a placut !

    Si EU am stat de multe ori
    In biroul unde am lucrat
    Privind pe fereastra catre nori
    Sa vad de ploaia a-ncetat .

    „Mi-e tare dor ”
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/01/13/ )
    de-acele vremuri
    De timpul cand mimam ca trageam in avioane
    De DUNAREA batrana cu-ale sale valuri
    Cand construiam poduri din pontoane ….
    ………………………………………………………………..
    O zi la fel de frumoasa ca si postarea ta !
    Aliosa.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, am și norocul să am biroul așezat lângă fereastră.🙂
      Și ghinionul să-mi fi revizuit punctul de vedere legat de priorități. Niciun job nu merită să îi faci cadou privilegiul de a te priva de bucuria contemplării Naturii la ea acasă…😉

      Apreciază

      Răspunde
  5. drstoica

    Hai că-i de bine, îmi place și mie să privesc pe fereastra ta!🙂 Să n-o închizi, să alergi la ea ori de câte ori ți se năzare, da? Ție sau aparatului tău foto🙂
    Mă bag și eu în povestioara ta, ca să fim mulți.🙂

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s