Jurnalul unei femei simple – 14

40 răspunsuri

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 23.01.2014 ora 00:45

Afară … cred că a plouat… sau ceva de genul – rece, asfalt ud… dar asta nu pune piedică ălor doi sau trei cheflii care zici că-s loviți de limbarniță acută! Cred că suferă pe deasupra și de boala superstiției – că altminteri somnul meu ar fi avut câștig de cauză în fața cioburilor care se pare că în accepția lor alungă ghinionul. Mdea… singurul dram de noroc rămas după ce mi-au stricat bunătate de odihnă e că m-au trezit la vreme să închid fereastra. Să le spun Mulțumesc! … să nu le spun?! 🙄

Mă gândesc … la bife. Bifăm, nu? O situație raportată la vreme, un job ochit, râvnit și în fine căpătat, un țel atins… Se pare că viața ni-i cam plină de bife… Bifăm chiar și ghinioanele în speranța că ne vor ocoli apoi. Hmmm… câte creioane tocim bifând de-a lungul vieții? Mă gândesc la faptul că de-o bună vreme bifez nesomnul cu succes… Și nu-i a bună! 👿

Din locurile de unde învățăm … Nu mă pot hotărî… merg întâi să-mi fac o cafea, deși… da, cafeaua ar fi ultimul lucru care mi-ar trebui acum! De câteva zile am învățat un lucru – orice bucurie se poate transforma în timp în dezamăgire. Depinde doar de unghiul din care privești vestea. De cât de… comod te-ai așezat. Și de cum știi să gestionezi situația. Și de doza de haz de necaz pe care o poți pune la bătaie. O pală fină de ironie îmi trage un bobârnac zdravăn peste nas și-mi spune că deja bat câmpii. Posibil fără eleganță, dar sigur pe lângă subiect! 😳

Sunt recunoscătoare pentru … că am ațipit mai devreme cam vreo 20 minuțele. Încă mai văd partea plină a paharului și asta-i de bine! Aș fi fost și mai recunoscătoare pentru 8 ore consecutive de somn. Bunule, fă bine de scoate dopurile de ceară din urechiușe și-auzi-mă! praying

Din bucătărie … nu vă pot da detalii la ora asta, poate data viitoare o să vă povestesc despre o salată verde cu sfeclă roșie tăiată julien, cu ardei roșu, castravete și brânză de capră. … don't tell anyone

Cu ce sunt îmbrăcată … cu praf de somn… aștept să-și facă efectul, că-i amestecat cu răbdare verde! good luck

Citesc … ce scriu alții, că eu mi-s cam deficitară la capitolul cuvinte. Ori le-a păpat pisica aia de-o văd de ceva timp așteptându-mă seara să vin acasă, ori le-a suflat vântul. Nu prea mai citesc și iau notă de asta… Mai multe note și mă pun pe solfegiat… winking

Ceea ce aștept (sper) … cumva în van aștept să-mi clarific diferendul cu ANAF-ul. Ei, da, mi-e clar că mă va jupui de-un rând de piele pentru veniturile obținute în 2011 în Norvegia. Am așa o siguranță legată de povestea asta… ehe! Adică pentru 3 luni de muncă acolo (adunate cu indulgență de mine) o să mă taxeze statul român fără pic de scrupule. Deh, prea m-am bucurat că n-am lucrat la negru, o să-mi iasă pe nas acum toată fericirea! Nu-mi arde de plâns, așa că o să râd de mine cu lacrimi! Cam așa… ROFL

Ce mai meșteresc … deocamdată nimic. N-am starea necesară, daaaar… Îl mai țineți voi minte pe bărbatul din viața mea de-mi stabilea seară de seară sarcinile în bucătărie?! Exact! Mihăiță și-a numărat pe degete colegele de clasă și așa am aflat aseară că am o nouă sarcină – 19 mărțișoare pe care o să le ofere plin de el. Că doar nu-i de colo să mă pună pe meșterit, nu? Promit să le pun la grămadă și să le imortalizez pentru posteritate… 😉

Ascult … un playlist de vreo 2 giga de muzică destinată odată demult unui restaurant… Să toooot asculți! Cert e că e faină și spun Mulțumesc! 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … cafeaua pe care numai ce am terminat-o. Soarele, nisipul și marea… Da, bine, am scris deja 4 chestii, dar la ora asta mi-s îngăduitoare cu mine… Acum aș prefera să mai și dorm, dar poți de răul limbuților de afară? Prefer să fiu precaută și să nu torn gaz pe foc, așa că mă abțin să le zic un ceva de dulce. Nu cred că ar avea efect, așa că prefer să tac… no talking

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … vine blonda de soră-mea – asta face cât un car de planuri! party

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Să vă fie aproape Zâmbetul azi – ar mai fi doar 2 zile distanță de Răgaz… 🙂

40 de gânduri despre „Jurnalul unei femei simple – 14”

  1. Drugwash

    Of, viaţa ta… că de-a mea m-am săturat să mă vait! 😆

    Ascult Anotimpurile şi nu ştiu de ce mi se pare că vioara întîi sună fals uneori… să fie player-ul, dispunerea difuzoarelor, creierul meu ori o vibraţie temporală? Cert e că tu ţi-ai dat cu praf de somn iar eu mi-am făcut somnul praf. 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Posibil să fie solitudinea, Dragoș… Ea să fie de vină pentru distorsionarea sunetului viorii întâi. 😉
      Și să știi… am rezerva de praf de somn – de ai nevoie, poți să ceri! – doar că nu mai pricep – ori mi-s imună la el, ori îi expirat… 🙄

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. Drugwash

        Nah, cred că distorsiunea era din hardware.
        M-a salvat amicul acela cu computerul lui, defect şi înainte şi după. Mi-a dat cu zvon de „deşteptarea!” după doar patru ore de somn dar a adus şi sirop de nani cu cifră octanică ridicată, aşa că după ce-am rezolvat toate cele, am picat ca tubu’ de oxigen şi-am dormit 14 ore ca pruncu’ fără griji. 😀

        Apreciază

        Răspunde ↓
  3. 9

    De un singur lucru nu mă plâng, deocamdată, somnul. 🙂 Nu sufăr de insomnii, măcar atât…
    Mărţişoare???? Păi până atunci mai sunt…inimioarele din februarie. 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Dau skip la inimioare de data asta – la vârsta lui, Mihăiță încă nu are nevoie de așa ceva! 🙂

      P.S. La modul frumos, te invidiez pentru lipsa insomniei. Eu încă mă rog la Bunul, dar se face că nu mă aude și pace! 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓
  5. Ana

    Aia cu unghiul de privit in perspectiva vestii bune ce devine dezamagire , mi-am insusit-o ca pe o a doua mea natura…mai bine m-am obisnuit cu ea si a devenit ceva ce face parte din mine , decat sa o las sa imi dea suturi in cur de fiecare data.Cel putin nu ma mai ia prin surprindere.
    Deci , te apuci de martisorit? Super! Mi-am amintit de vremea cand numaram firfiricii de prin buzunare , pentru paine si m-am dus si am strans scoici si alte scoicute , am dat iama intre nasturi si margelute , am gasit niste lipici de la 1900 toamna si niste hartie uitata prin dulapuri , de aia A4 si m-am pus pe facut martzaguse. In ideea sa le vand.Evident ca la munca si efortul depus de mine sa le construiesc , as fi cerut Luna cu Soarele ca pret 😆 , insa am vandut numai 3 bucati din vreo 20 cate facusem si am castigat 3 lei , la vremea aia erau bani multi si pe aia mi-i i-a dat varul meu , de mila dezamagirii mele , ca nimeni nu vroia martisoarele mele originale si unicate , ca pe piata era altele superbe 😀 si mult mai ieftine decat 1 leu cat ceream eu 😛 😀
    Iti doresc spor la treaba si sa ne spui reactia fetelor dupa ce au primit martagusele! 🙂
    Sa ai o zi faina si iti doresc somn linistit diseara! 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      În căutarea somnului liniștit, am ajuns și-aici… Iar,,, 😐
      He he… ce zici tu mi-amintește de primele mărțișoare croșetate – am pornit cu gândul că fac unul pentru colega mea, că tare mai suferea după așa ceva! Apoi unul pentru mama, pentru sblonda de soră-mea, apoi fiică-mea că, deh, nu se făcea să o las pe alături.. apoi fetele de la restaurant, cele de la cofetărie… Vai de steaua și inițiativa mea! 😆

      Apreciază

      Răspunde ↓
  6. racoltapetru6

    Salata aia cu brânză de capră trebuie să fie delicioasă! De la o vreme toată lumea e chitită pe astfel de brânză, de nu mai răzbesc caprele să satisfacă toată cererea. Eu o combin cu mămăligă și slănină afumată! 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓

  12. Pingback: Jurnalul unui băiat cuminte 9-Drumul cafelei | Incercari

Grăiește, nu-i bai!