( … adjuvant doar zâmbetul blazat… )
Stai în fața ferestrei – peisaj dezolant în alb, gri și negru… Atâtea culori împinse până la dezicerea de ele, până la absurda banalizare în nonculori…
De pe umărul drept pata albă cu aripi cuminte-așezate pe lângă silueta-i firavă îți susură abia șoptit Nu renunța așa ușor! E ca o Fata-Morgana gândul tău. Și-apoi, ce poate fi mai rău decât regretul tardiv?
Îndrăznește odată! răzbate cu putere din stânga vocea conturului puternic-negru, cu antene răzlețite. Privește Copacul – e plin ochi, ai de unde alege, ce-atâta ezitare?!
Iar tu ești la mijloc, nu? Strângi involuntar în palmă Vrabia cea gri și mică până când biata nu mai poate face altceva în apărarea-i decât să te piște cu cioc speriat și minuscul. Se zbate să scape din strânsoare și… Și-o scapi din mână. Rămăi cu ochii la Copac, privind cu fascinație ciocul puternic și penajul lucios al Ciorii…
Dai vrabia din mână pe cioara de pe gard din copac? 😕
Bursucel's Blog 
În alb și negru-ți e vorbirea,
În gri te strădui între ele
Să afli un răspuns, de este
Mai bine vrabie sau cioară?
Eu cred că mult mai bine este
Să-ți vezi doar albul din zăpezi,
Să-ți crezi doar binele ce-ți vezi
În fața ochilor deschiși!
ApreciazăApreciază
Ei, Mugur, de data asta încerc să ajut un prieten aflat la ananghie… Prea e tentat să dea Tot pe Nimic…
ApreciazăApreciază
Înseamnă că este grea dilema asta!
Mai mult gând nu i-ar strica!
Dar, cum nu știu despre ce poate fi vorba, nu mă lua în seamă!
ApreciazăApreciază
Uneori e dificil să rămâi în limitele rezonabilului, mai ales când ești în mijlocul evenimentului, nu? 🙂
Cred că atunci e bună o mână de ajutor din partea cuiva căruia chiar îi pasă de pana de gândire ce te încearcă… 😉
ApreciazăApreciază
Cred că ai dreptate. Prietenii, la nevoie sunt de văzut și de căutat! Dar mai bine să vină ei singuri, căci uneori nu ne dăm seama că ne este greu să gândim corect!
ApreciazăApreciază
E vorba de prevalarea subiectivismului… E omenesc la drept vorbind, dar în același timp prea puțin practică gândirea…
ApreciazăApreciază
Subiectivismul nu poate fi eliminat din gândirea nimănui!
ApreciazăApreciază
Așa-i, Mugur, e greu uneori să stai strâmb și să judeci drept…
ApreciazăApreciază
Oare n-ar fi bine să nu mai judecăm?:-)
ApreciazăApreciază
Doinita, nu ne putem ajuta semenii împotriva vointei lor de-a fi sau de-a se lasa ajutati, încurjati, sustinuti… nimeni nu (va) face nimic în locu’ nimanui(nostru) niciodata… bon courage & bonne chance! sanatate si gânduri amicale însorite, Mélanie
ApreciazăApreciază
E drept, Melanie, nu le putem trasa ce au de făcut sau ce decizii au de luat… doar le stimulăm un pic imaginația. 😉
Toate cele bune și ție! Cu drag.
ApreciazăApreciază
although black and white, but still beautiful
ApreciazăApreciază
It’s part of Nature… she’s always beautiful. 🙂
For a good day
ApreciazăApreciază
Eu le-as da drumul la amandoua: una ma ciocneste semn ca vrea sa plece, cealalta-i cioara ce vrea ca sa zboare. Sa fie libere in vazduhul cu nonculoare …
Bursucel, dar ce ai patit in miez de noapte de vezi lucrurile in alb si negru? Pune repede de le amesteca si o sa vezi si calea de mijloc, griul compromisului 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, iar mi-ai citit în suflet? 🙄 Îl rog pe prietenul tău să mă lase să „fur” şi eu din gândurile astea ale tale îndreptate către el…
ApreciazăApreciază
Potecuță, Prietenul ăsta ar fi mai mult decât darnic și ar da oricui gândurile astea cu ăl mai mare drag.
ApreciazăApreciază
N-aș da vrabia nici pe un struț, dacă nu e bine legat de gard cu hamuri solide din piele. Că prea des m-am fript și cred că m-am învățat minte! 😉
ApreciazăApreciază
Uite un argument Pro! 😉
Mulțumesc, Petru!
ApreciazăApreciază
De câte ori nu am dat vrabia din mână pe cioara de pe gard, sperând că cioara se va transforma în altceva…Totuși, niciodată nu se întâmplă așa….
ApreciazăApreciază
🙂 Se pare că Speranța asta vine mereu la pachet cu Cioara… Și – paradoxal – e așa de luminoasă, de zici că-i mândru soare, nu alta! 😉
ApreciazăApreciază