Re(ve)lație

58 răspunsuri

Prin 2007 un Cineva exasperat de cereri care se băteau cap în cap – rezonabile precum nuca în perete 🙄 – îmi trimitea via messenger un videoclip care trebuia să-mi atragă atenția asupra stării de fapt. Și chiar de eram între ciocan și nicovală – în aceeași ceață, că nu-i de colo să lucrezi cu un informatician – videoclipul ăsta tot mi-a smuls mai mult decât un zâmbet… 🙂

Ce-i drept, până anul ăsta Bunul n-a vrut neam să mă lase să văd și eu un Pom care face ciori. Până-ntr-o bună zi când n-am avut de lucru și mi-am aruncat privirea pe fereastră… 😯 Și l-am văzut de la depărtare în toată splendoarea! Plin de ciori, plin-plin de ziceai că încă un pic și-i la pământ! Și nu era doar unul… hypnotised

Bizar sentiment…

Acum îmi repet în gând că fiecare lucru își are vremea lui. Că azi va fi soare și că pot spera să nu mai văd rămurică de Pom care face ciori până la anul ce vine. Așa că – luni fiind – dau griul la o parte și pun o fărâmă de curcubeu. Să-nceapă săptămâna cu un zâmbet! 🙂

58 de gânduri despre „Re(ve)lație”

    1. Bursucel Autor post

      Să ne fie săptămâna frumoasă… măcar vremea dacă nu și vremurile. 😉
      Ciorile… e puzderie aici! dar hai să vedem partea frumoasă, lăsând superstițiile deoparte – sunt ciorile inteligente? Sunt, că așa zic cercetătorii. În consecință, să ne bucurăm că ne-nconjoară deșteptăciunea! 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. OrhiKamyDeea

        😀 unde, unde vezi tu desteptaciune in jurul meu????
        E clar… am nevoie de consult oftalmologic si repede, sa ajung si eu sa o va vad pe Desteptaciune 🙂
        Dar… crezi ca o s-o recunosc??? Sper ca nu arata ca o cioara care zboara.

        Apreciază

        Răspunde ↓
    1. Drugwash

      Amuzant faptul că în hindi, „chor” (pronunţat ‘cior’) înseamnă „hoţ”, de unde şi ţigănescul „a ciordi”. De fapt, analizînd în profunzime limba hindi (cu multele ei dialecte) ajungem la concluzia că româna nu prea ne aparţine ci e doar o colecţie de cuvinte adaptate din alte limbi.
      Crezi că sînt un duşman al limbii române? Caută un film indian de acţiune şi ascultă-l – imposibil să nu auzi cuvîntul „dushman” acolo, cu exact aceeaşi semnificaţie… 🙄

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. Dan

        Te-aș contrazice dar m-aș baza doar pe 8 zile pretrecute printre ei. Puțin pentru a avea argumente, cu destul timp în urmă pentru a mai face parte din memoria recentă, dar suficient pentru a nu-mi mai dori vreodată nici să-i aud, nici să-i văd și cu atât mai puțin să-i miros prea curând.

        Apreciază

        Răspunde ↓
        1. Drugwash

          În mod sigur n-ai şanse reale să mă contrazici (în ceea ce am spus mai sus), însă sînt curios la ce anume exact te referi. Încerc însă să apelez la logică şi să presupun (corectează-mă dacă greşesc) că în decursul activităţii marinăreşti ai avut ocazia de a vizita India.

          Eu nu am avut şi cel mai probabil nu voi avea în viaţa asta ocazia de a ajunge acolo fizic, aşa că nu am să-ţi neg experienţa personală. Cu toate astea, îndrăznesc să cred că acolo, doar acolo în patria lor, pot fi înţeleşi pe deplin în ce priveşte cultura şi civilizaţia, deşi diferă atît de mult (încă) faţă de Vest. Iar partea ruptă de patrie şi aciuată (iertată fie-mi expresia) la noi a ajuns să se „plieze” cumva pe tradiţiile autohtone, fără însă a se conforma total.

          Undeva la rahoveanu.wordpress.com vei găsi un articol interesant pe subiectul acesta, dincolo de cel al gîlcevei dintre î şi â.

          Bunicul meu dinspre tată a fost un pionier al sondelor petroliere in India şi nu am auzit poveşti urîte de la el. Iar un film recent a ajuns instantaneu – datorită contextului – printre favoritele mele, la egalitate cu „Jeux d’enfants”: e vorba despre „Pyaar impossible”, un film indian modern şi cu multe simboluri pentru cine-l analizează atent. Acolo am auzit multe cuvinte pe care le-am găsit echivalate în română şi/sau rromales. M-a pus pe gînduri.

          Apreciază

          Răspunde ↓
          1. Dan

            Imaginează-ți următorul tablou : dimineața, la prima oră, pe străzi își face apariția un camion. Genul „Bucegi”, încă în exploatare. În remorca lui se află câte doi oameni, unul pentru fiecare parte a străzii, „înarmați” cu câte un băț lung, ascuțit bine la vârf (unele am văzut chiar că aveau prevăzut un cui) Cu aceste bețe sun înțepați cei care sunt lungiți pe marginea străzii sau pe trotuare. Cei care nu reacționează la înțepătură, nu e cazul să își mai pună nimeni întrebări : sunt morți. Unul îl ia de picioare, celălalt de subsuori și îl aruncă pe platforma camionului. Niciodată nu am văzut un astfel de camion gol. Întotdeauna erau minim 8-10 corpuri hidos aruncate într-un soi de morman, ca în documentarele despre lagărele naziste. Și ar mai fi și alte lucruri ce țin de „cultura” locului dar, cum am în minte să-mi iau inima-n dinți și să pun odată și odată de o postare ce ar avea ca subiect acea săptămână de coșmar pe care am trăit-o în India, mă opresc aici.

            Apreciază

            Răspunde ↓
            1. Drugwash

              Mi-am imaginat exact ceea ce ai povestit. Şi în cultura respectivă nu pare absolut deloc ieşit din comun, ba dimpotrivă. Ce să-ţi spun: că la noi pe stradă, gunoierii nu au ridicat gunoiul de vreo lună de zile şi punguţa gri cu gunoi pe care o lăsasem atunci lîngă stîlpul de lumină (fiindcă n-am tomberon şi nici n-aş avea cu ce-l umple într-un an de zile) e acolo şi acum, ruptă de cîinii străzii? India e suprapopulată, oamenii nu au mijloace de supravieţuire şi mor pe marginea străzilor; e oripilant pentru noi, dar pentru ei e un adevăr căruia trebuie să-i facă faţă într-un mod pragmatic.

              Cu ani în urmă luam şi eu mai în glumă diferenţele culturale şi judecam totul strict din punctul de vedere al europeanului, dar între timp am învăţat că există mai multe unităţi de măsură pentru acelaşi lucru şi nu ar trebui să ne asumăm aroganţa de a presupune că sistemul nostru e unicul şi „perfectul”. Dacă avem curajul de a accepta asta, voaluri ni se vor lua de pe ochi şi vom ajunge la o înţelegere superioară a lumii înconjurătoare.

              Am un amic indian cu care nu am mai discutat de ceva vreme. După ce publici acel articol, am să-l întreb, să văd ce şi cît mai are încă susţinere în realitatea zilelor noastre. 😉

              Apreciază

            2. Dan

              Departe de mine „aroganța” de a-i atribui spațiului mioritic aprecieri gen „unicul” și „perfectul”. Sunt român, remember ? Nu francez, nu britanic, nici suedez.
              Poți studia presa indiană. E generoasă în prezentarea realității, nudă și necosmetizată.

              Apreciază

            3. Drugwash

              Marea majoritate gîndim limitat, e cumva normal dată find educaţia ce ni se oferă. Nu e anormal să considerăm că noi şi numai noi deţinem adevărul, aşa cum fac cam toate popoarele lumii, în special americanii. Măcar de-am avea dorinţa (şi posibilitatea) de aprofundare a adevărului complex, nu a celui relativ.

              Personal nu am încredere în absolut nici un fel de presă din absolut nici o zonă a lumii terestre. Prefer de departe să discut direct cu persoane fizice, locuitori ai zonelor respective, decît să iau de bune minciunile ordonate de către puterile politice aferente.

              Apreciază

            2. succesulpe

              Ma gandeam ca tu esti mai iertatoare si cu suflet nobil si mai cald si mai bun si ai mila de fiintele astea lasate de Bunul si ca tot ce iti doresti mai mult nu este este decat sa poti avea grija de niste fiinte atat de hazlii. Ce-i rau in asta? 🙄

              Apreciază

            3. Bursucel Autor post

              Apoi dreptu-i… mă uitam la Tabloul ăl în care numai ce m-ai pictat și mă regăseam de numa-numa… 😳
              Dar G., la cât de hazlii sunt caprili alea tare mi-e că or să mă cam plimbe pe arătură de n-o să mai știu pe unde să scot cămașa apoi… 🙄

              Apreciază

Grăiește, nu-i bai!