(… și Frunză Roșie… )
Scurt… Ieri mi-aș fi scris Jurnalul, dar… de la o vreme stările mele îmi blochează accesul spre taste când vine vorba de scris ceva. Lipsește nuștiuce și-atunci mai bine stau cumințică în barca mea. N-am greșit, am scris corect! Barca, nu banca…
Cred că fiecare a simțit la un moment dat hula. Ei, cam așa mă simt eu de la o vreme – într-o perpetuă legănare ce-mi induce o stare de somnolență stranie. Care somnolență mă îndeamnă să mă izolez cumva de restul lumii, că doar nu se face să picotești în văzul dânsei, darmite să mai și dormi!
De când lumea, e știut că antidotul urâcioasei stări de toropeală e cafeaua. Asta o știu și eu cel mai bine! Că doar nu o dată am folosit leacul ăsta, de ce să mă ascund pe după degete? Doar că… Exact, mereu există un doar! Licoarea tre’ să fie aromată, altminteri… 😐
Altminteri îmi caut zâmbetul altundeva… În frunza de arțar, de exemplu – ei îi datorez unul din zâmbetele de zile mari, pierdut în spațiul virtual. Mi-a prins bine, mai ales că eram necăjită din cauza secretosului de Google care-mi pitește mai nou termenii motorului de căutare. 👿
Scurt… Mi-e dor să-mi strălucească privirea citind că un cineva mi-a picat pe nepusă masă în vizită, hotărât să servească o cafea cu aromă de zâmbet … 🙂
Iacătă că mi-s sosit, pe nepusă masă, la cafeaua ta aromată! 🙂
ApreciazăApreciază
Hotărât să faci pagubă? 😯
ApreciazăApreciază
Eu așa aș zice! Că beau și multă cafea! Mai ales de-i cu aromă de zâmbet, cum zici matale!
ApreciazăApreciază
Hai să văd – câtă cafea poți să dai gata?! 😕
ApreciazăApreciază
Să începem cu un litru, asta pentru intrarea în joc! După aceea mai vedem.
ApreciazăApreciază
Sper să nu dau peste cap apometrul… 🙄
ApreciazăApreciază
Păi îl poți seta la valori mai mari, ca să nu ai probleme cu el!
Poți să-l reglezi de la început pe 3, căci s-ar putea să ating sau chiar să depășesc această valoare. Dar numai în cursul unei întregi zile!
ApreciazăApreciază
Mai bine blochez apometrul și gata. Pare mai practic…. 😉
ApreciazăApreciază
Cum zici tu! 🙂
ApreciazăApreciază
Nuuuu, nu mai continui, că mă bușește râsul… 😆
Servește tu cafea, că eu servesc o porție de somn. 😉
ApreciazăApreciază
Păi cum? Mă lași aici singur?
Așa te porți cu musafirii?
Nici nu mai vreau cafea.
ApreciazăApreciază
Uofff!
uite, pun eu cafeaua…
ApreciazăApreciază
Geaba, că fără de tine nu o mai beau!
O lăsăm pentru ceasul în care vei avea „curajul” de a sta alături de musafiri!
ApreciazăApreciază
Ufff… realizez că nu prea mi-s gazdă perfectă, nu?! 😳
ApreciazăApreciază
Nu te formaliza și tu!
ApreciazăApreciază
Nu e formalizare, e doar revelație. Dau vina pe vremuri și vreme și-mi caut scuze, dar asta mai repede mă acuză decât să mă disculpe…
ApreciazăApreciază
Dar aici nu-i vorba de acuzare sau disculpare!
Și nu văd pentru ce am căuta neapărat vinovății!
Doar bem o cafea, nu-i așa?
ApreciazăApreciază
😆 Tre să mă las de fumat, poate așa scade stocul de cenușă din dotare! 😕
ApreciazăApreciază
Păi cafeaua fără de țigară nu merge! Cum vei mai face tu cafea, cum o vei mai bea?
ApreciazăApreciază
Pfiuu, măi Mugur! Numai probleme existențiale îmi pui pe tavă, zău! 🙄
ApreciazăApreciază
Pe tavă trebuia sa stea cafeaua și un biscuit!
Dacă tu nu le-ai pus, pun și eu ce găsesc.
Probleme existențiale zici? Așa sa fie!
ApreciazăApreciază
Măi, darnic din fire mai ești, zău!
Mai bine puneam biscuiții… ultima dată parcă mă scoteam mai ieftin cu ei decât cu problemele existențiale. 😉
ApreciazăApreciază
Tare aș mai mânca câțiva biscuiți! Pe bune!
Mi-ai facut poftă, dar nu mai ies sa-mi cumpăr.
ApreciazăApreciază
Pune șorțul în brâu și treci la treabă! Știi ce buuuni sunt biscuții de casă? 💡
ApreciazăApreciază
Păi cum!
Dar cuptorul tau coace bine? Că la min e nu-i pot pune la copt!
Facem clacă la biscuiți?
ApreciazăApreciază
Eh, numai ce ai pomenit de funie – n-am cuptor… 😥
Altă problemă existențială… 🙄
ApreciazăApreciază
cum de le nimeresc eu pe toate?
Nu-i nimic, căutăm la altcineva!
Helo! Are cineva un cuptor?
ApreciazăApreciază
Nici tu n-ai?
Și eu care gândeam că salvez bunătate de dovleac de la pieire făr de rost… Ia uite ce minune ai ratat numai pentru că n-ai cuptor!
ApreciazăApreciază
Iaca!
Am eu ceva ce s-ar numi cuptor, dar acolo este stăpână soața mea! Pot eu să mă bag peste ea?
Așa că tot la vecini va deveni și dovleacul tău plăcintă sau altceva!
Mi-ai amintit de dovleac copt! Poate și cu puțin lapte?
ApreciazăApreciază
Păi… azi vă declar vecinii mei cu acte în regulă și vă ploconesc cu dovleacul. Numai să nu mă boscorodiți că vă pun la ronțăit plăcinte și-alte cele…
ApreciazăApreciază
Mii de mulțumiri!
Dar tu nu stai cu noi?
Că după aceea iar încep a zice de ospitalitate…
ApreciazăApreciază
Aaaa… eu mi-s cu trebi… nu pot, zău!
M-ar fugări în somn dosarele astea, cu tot alaiul de cifre și nu mi-ar prii nimic din ce-aș gusta în ospeție…
ApreciazăApreciază
Și dacă-ți pui mâinile la ochi crezi că scapi?
Te-oi prinde eu odată fără dosare, că vezi tu atunci!
ApreciazăApreciază
Da cu ce ți-am greșit, Mugur? Nici trifoi și nici dovleac nu-s de-ajuns a-ți fi pe plac?!
ApreciazăApreciază
Ba mi-or fi pe plac, firește, dar mai vreau, mereu mai vreau!
Ei lasă, nu ma mai lua în seamă, că nu mai termini cu mine niciodată!
ApreciazăApreciază
😆
Fii pe pace, că eu îmi văd de hârtii în continuare. 🙂
ApreciazăApreciază
Păi tocmai asta este, poate ar fi momentul să le mai lași deoparte și să mai mergi și acasă!
Of! Cum de nu-mi este rușine să mă iau de tine și să te trimit acasă?
ApreciazăApreciază
Poate pentru că pe tine nu te uită Bunul pe la birou…
Mulțumesc, așa mai realizez și eu că sar calul! 😉
ApreciazăApreciază
Înseamnă că m-ai iertat pentru greșeală?
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Apăi dacă mi-ai mulțumit, parcă mai pot să nu te iert?! 🙄
ApreciazăApreciază
Vezi unde se poate ajunge de la o cafea?
Ai grijă! Una este să-ți bei cafeaua cu cineva, alta…
ApreciazăApreciază
Îi de rău, zici? Dacă pun un pic de verde, trece oare?
ApreciazăApreciază
Speranță se numește!
Poate!
Ia să-mi dai și mie cel verde!
(mi-ai promis, sau nu-mi amintesc eu bine!)
ApreciazăApreciază
Ah, trifoiul e la pachet cu darul de zâmbărici primit de la Dragoș. Plus
Mare comoară, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Așa este!
Te rog să nu ma uiți!
ApreciazăApreciază
Trimit, nu uit! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai Bursucel, tu esti cu barca pe valuri la ora aceasta?
Dar, valurile …. de ce furtuna or fi fost provocate? Sau poate sunt din acelea de inainte de furtuna?
Daca, eu vin cu zambetul, tu dai cafeaua? 😀
ApreciazăApreciază
Poi cum altfel? Să nu-mi aud alte vorbe apoi… 🙄
ApreciazăApreciază
arrangement places combine with natural, beautiful
ApreciazăApreciază
Yes, this place is very pleasant and relaxing. 🙂
ApreciazăApreciază
Doar m-am gândit la cafeaua aia şi am zâmbit….
ApreciazăApreciază
Ei, înseamnă că am făcut totuși un ceva bun, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Tot ce faci e bun. 😉
ApreciazăApreciază
He he.. Ia uite cum m-ai făcut tu să-ți zâmbesc de printre dosare! 😉
🙂
ApreciazăApreciază
Existențiale zici? Iar tu zaci printre dosare la ora asta?
ApreciazăApreciază
Alegeri legate de circumstanțe, Mugur… 😳
💡 Pot să le spun chiar atenuante?! 😕
ApreciazăApreciază
Ia te uită ca ți s-a aprins și beculețul!
Ești tare! Meriți acele circumstanțe de care zici tu, atenuante!
ApreciazăApreciază
Beculețele astea sunt legate în paralel, de-aia nu se ard așa repede. 😉
ApreciazăApreciază
Păi nici nu trebuie sa se ardă, trebuie doar să ardă!
Să ne lumineze!
ApreciazăApreciază
Se simte până aici aroma de zâmbet pe care ai adăugat-o. Așa că, deși nu-s cafegist, musai să-mi dai și mie o ceșcuță din licoarea magică! 🙂
ApreciazăApreciază
Ție-ți dau ceai, Petru!
Tot cu drag și tot cu zâmbet. 🙂
ApreciazăApreciază
Bursucel, cred ca suntem in asentiment. De ceva timp nu imi arde de nimic. Vidul s-a instalat bine mersi in mintea mea si daca la tine cafeaua are efect de trezire la mine e pe dos. Nu pot bea cafea din motive de ….somnolenta. Indiferent cat de tare e, eu cad de somn ca eroii.
O zi frumoasa sa ai Bursucel!
Imbratisari de la o „adormita” :P!
ApreciazăApreciază
Eh, ieșim noi și din starea asta, Oană dragă! Eu așa tot sper… 🙂
Să-ți fie Lunea frumoasă și mai puțin adormită!
ApreciazăApreciază
Am veniit !
Ce avem astazi? de cafea nu te intreb, da pui la ceaun, cartofi prajiti , oua ochiuri, sarmalute cu smantana si mamaliguta, papanasi?
Avem papanasi !?? 😯
ApreciazăApreciază
G., zic drept – nu țin regim, dar nici n-am din cele de m-ai întrebat. 😳
Unde mai pui că papanașii erau parcă specialitatea ta… 🙄
ApreciazăApreciază
Nu-i bine dar hai, pune de-o cafea si te iert. 🙄
ApreciazăApreciază
Ufff, nu-mi zice și tu că nu mi-s gazdă bună, că fuuug în lume! 😳
Uite-i gata cafeaua!
ApreciazăApreciază
No, apoi vezi. Cu asa ceva treci toate examenele 🙂
ApreciazăApreciază
Slavă Bunului, că deja mă trecea gând de corigență! 😆
ApreciazăApreciază
Trecînd peste faptul că mi-e clar în sfîrşit că funcţionăm după fuse orare diferite, tu fiind nocturnă iar eu dormind pe mine de pe la ora 9 seara…mai constat încă ceva: nu e nimic în neregulă dacă nu ai nimic de spus atunci cînd te afli în faţa tastaturii. Se întîmplă natural şi altora. Daaa… fiecare cuvînt vine la timpul lui. Aş paria mai puţin pe cafea şi mai mult pe primavară dacă e să mă gîndesc la logoree. De ce cred oare că vom deveni brusc foarte vorbăreţe odată cu primii ghiocei? 🙂
ApreciazăApreciază
😆
Uite-așa o să-mi găsesc eu motive să aștept ghioceii – numai logoree cu sâmbure să fie, nu?! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel, noi aşa sîntem obişnuite. Ditai miezul pentru orice 😉
Ai rabdare numai. Acuş…Am fost prin gradină să-i caut şi să-i întreb dacă mai ţine mult tăcerea 🙂 Anul ăsta le-au luat-o lalelele înainte. Deja par că ar avea ceva de spus. Tooot fetele! 🙂
ApreciazăApreciază
Tooot să zicem? 😯 Dăm foc lumii virtuale, Krab roșcățel, nu alta! 😆
ApreciazăApreciază
Îmi imaginam. Doar atît 😆
ApreciazăApreciază
😆 Și eu doar făceam un exercițiu de imaginație… Altminteri îmi repet de fiecare dată Șezi cumințel, Bursucel! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Mi-a fost tare, tare dor de voi ! | Hipertensiv
Ba și mie mi-a fost dor de tine, Urâciosul Internetului ce ești!
Dă să te pup, că poate-așa te mai cumințești și tu…
ApreciazăApreciază
Cred că la final am rămas și fără cafea și fără zâmbet!
Unde-i cafeaua mea?
ApreciazăApreciază
Cum unde-i? 🙄 Ia uite-o!
ApreciazăApreciază
Ahaa! Ai zis UN cineva, nu O cineva, deci trebuie sa ma retrag. Mai ales ca nici nu prea sunt CINEVA. :)) Daca dai tu o cafea plusez eu cu un zambet; chiar doua, ca de maine sunt in concediu. :))
ApreciazăApreciază
Ahaaa! Așa am zis, Adelină?! 😯 Mi-au luat-o degetele pe dinainte, mama ei de treabă! 😳
Las cafeaua să curgă în valuri, nuuumai să mă spăl de păcatul de a te face să spui că tocmai TU n-ai fi CINEVA! 😳 iar…
ApreciazăApreciază