Alb și verde cât cuprinzi cu ochii… pe-alocuri galben și roz…
Ar trebui să ne cheme mai des pe la sediu, chiar de-i vorba de-o ciufuleală!
Am ignorat cu bună-știință griul asfaltului și am privit cu drag Natura. E adorabil felul în care ne pedepsește, nu? Fiindcă, indiferent de inconștiența noastră, Ea tot ne oferă iar și iar motive de zâmbet. Orb de-ai fi și tot te-ar cuceri cu mireasma florilor, a ierbii crude… Ar trebui să-i mulțumesc iar Bunului – să-i spun că știu că mă iubește tocmai pentru că-mi aduce-n dar an de an bucuria de-a admira în voie Tabloul Primăverii. Mereu același, mereu altfel…
Mereu desenându-mi zâmbet în priviri…
A nins cu flori peste copaci, a pătat verdele cu alb..
Ei, la urma urmei, o convocare la sediu poate avea ceva fermecător în ea…
De-ar fi sa fiu copac, as alege sa fiu (si) Magnoliu, in floarea lui alba cu roz. Iarba proaspat taiata te face sa incepi ziua la serviciu mult mai bine, mai ales cand tot ce vezi e beton si fier. Cuvinte frumoase ne spui tu, Bursucel!
ApreciazăApreciază
Să știi că ai dreptate. De s-ar inventa un parfum cu tenta de iarbă proaspăt cosită, l-aș lua fără să stau prea mult pe gânduri. 😉
Cuvintele… sunt poate prea neîncăpătoare pentru simfonia asta de frumos de primăvară…
ApreciazăApreciază
Si totusi, atunci cand simtirea omului il face neincapator in fata minunilor, el scrie!
ApreciazăApreciază
Da… scrisul ăsta eliberează. Îmi spun uneori că scrisul e ca și mimica – are deseori același efect ca zâmbetul sau încruntarea, funcție de starea care te guvernează.
ApreciazăApreciază
Si, cum eu nu stau prea bine la capitolul expresii, prefer scrisul. Cum spui tu, Bursucel, scrisul e noua mea fat(z)a. Exersez mult, in culori de primavara, sa dau diversitate chipului meu de litera.
ApreciazăApreciază
Nu degeaba ziceau latinii repetitio est mater studiorum – chipul tău de literă e tare frumos arcuit! 🙂
ApreciazăApreciază
Pare o apreciere…
ApreciazăApreciază
E mai mult decât pare… chiar este!
ApreciazăApreciază
Mă simt mai bine. As fi vrut să îmi incep ziua astfel! Dar, la ce zi am avut eu…
ApreciazăApreciază
Ufff… punctele alea de suspensie… Rezolv mintenaș cu un adjuvant pentru o zi excelentă!
ApreciazăApreciază
Acum scriu cum mi-a fost ziua!
ApreciazăApreciază
În alb și roz te-au ciufulit la sediu!
Eu zic să le spui să te cheme în fiecare zi, pentru măcar un ceas!
ApreciazăApreciază
Apăi să știi că m-aș duce cu drag să mai iau de-acolo ba un creion, ba vreo 10 coli pentru imprimantă… Aș face referat de necesitate și pentru o radieră în perioada asta… 😆
ApreciazăApreciază
Poate și niște ace cu gămălie? că pe astea le-ai putea folosi și ca armă! Să te poți apăra de cei care nu te-ar lasa să ieși în natură!
ApreciazăApreciază
Am eu ac de cojocul ălora de-mi pun opreliști! Motivația s-o am și-i îndeajuns. 😉
ApreciazăApreciază
Ai dreptate : nu poti ignora aceasta Natura! 🙂
ApreciazăApreciază
Păi cam așa-i, că Natura îi de gen feminin și tare mi-e că-i numai foc și pară când nu-i convine ceva…
P.S. Fetele mereu primesc flori, asta am învățat de ceva vreme.
ApreciazăApreciază
Categoric…. 😀
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! 🙂 Astept sa infloreasca si pe la noi copacii…a fost mai frig pe aici.
ApreciazăApreciază
Hehehe, m-am trezit la ora 5 cu gândul la copăcelul meu din faţa blocului. Excat asta am spus privind pe geam „a nins azi noapte peste el” 😉 Gând la gând
ApreciazăApreciază
Am o curiozitate – n-ai și tu impulsul să îmbrățișezi copăcelul? Că mie mi-a trecut trăznaia asta prin dovlecel…
ApreciazăApreciază
Ba da dar mi-e teamă să nu cheme vecinii Smurdul 😀
ApreciazăApreciază
Ei, și mie-mi vine cam peste mână să atrag atenția vecinilor. Uite din cauza lor rămân copăceii neîmbrățișați…
ApreciazăApreciază
Mie mi s-a stricat imprimanta, dar natura e indestructibilă. Așa că mă bazez pe ea și pe tine, cu imaginile tale, mereu proaspete.
Să fii iubită și fericită, măcar pentru bunăciunile pe care le oferi! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa deci! Păi atunci… ia și bunăciunea asta!
Nu cred că știe să repare imprimanta, dar știu că poartă noroc…
ApreciazăApreciază
Convocarea la sediu e numai pentru angajați? 🙂
ApreciazăApreciază
… cam da… și ciufuleala așișderea!
ApreciazăApreciază
A, nu, ciufuleală nu caut. 🙂
ApreciazăApreciază
Asa Bursucel, din viata trebuie luata numai partea frumoasa a ei 😆
ApreciazăApreciază
Nici nu mă așteptam să spui altfel, G… E un îndemn înțelept!
ApreciazăApreciază
Şi la mine au înflorit corcoduşii, deja se scutură. Încep şi piersicii. Zambila e înflorită de cîteva zile, s-au trezit şi cîteva narcise galbene aduse vara trecută. Cele albe, bătrîne, de lîngă potecă, nu prea mai au viaţă, nici anul trecut n-au înflorit. Şi gutuiul japonez s-a înroşit de floare, dar tot cam firav faţă de anul trecut.
În rest, ştevie cît cuprinde, în toată grădina. Şi posibil şi cîteva lalele, aduse tot vara trecută, dar rămîne de văzut.
Foarte frumoşi copăceii tăi!
ApreciazăApreciază
Sunt adorabili, e-adevărat, dar nici grădina ta se pare că nu e de dat la o parte.
ApreciazăApreciază
Neîngrijită fiind, nu e ce-ar putea să fie. Puterile – puţine cîte au fost – m-au părăsit. Nu mai fac faţă sufleteşte.
ApreciazăApreciază
Dor tare mi s-a făcut!
N-am venit, că n-am putut!
Tot pe fugă vin şi-acum
Şi pornesc din nou la drum.
Nici o grijă, am să revin
Cu… friptură şi cu vin
In natură, sub copaci
Fiindcă Doină tare-mi placi!
ApreciazăApreciază
Vin și eu c-o-mbrățișare
Garnisită cu un zâmbet,
Iar alături, StropiDeSuflet,
Pun cu drag boboc de floare.
ApreciazăApreciază