Un altfel de Jurnal

Unul din lucrurile pe care mi le-aș putea reproșa ar fi faptul că nu mai știu să mă trezesc dimineața decât pentru a fi la vreme la birou… Îmi lipsește liniștea aceea spartă de triluri vesele ce răzbat parcă de nicăieri… Îmi lipsește zâmbetul începutului, acela care apare din senin ca un curcubeu… N-am mai văzut un curcubeu de nu mai știu când…

Am încercat să alung gândurile astea pe la 15,30 cu stropi de apă rece, în așteptarea apei clocotite pentru cafeaua de bună dimineța! Apoi am încercat să le înăbușesc în aburii de cafea proaspăt făcută… Apoi mi-am zis că poate au poftă de ducă dacă voi privi pe fereastră… Ignorând semnele civilizației, peisajul e chiar adorabil – liziera de alb și verde tivește cortina de azuriu infinit. Pentru desăvârșire, aș șterge cu guma stâlpul acela vopsit în bronz-argintiu, tivit în capăt cu 3 dungi roșii intercalate cu 2 albe! N-am gumă însă, așa că las la locu-i însemnul progresului tehnic

Dorința mi-e topită în vânzoleala de pe alee. E un exod al trolerelor cenușii. Aștept unul roșu și-mi spun că e posibil să nu apară. Asta ca să-mi piară eventuala dezamăgire. Alung așteptarea în huruitul rolelor de-un negru colbuit și-mi clătesc privirea cu veșminte colorate. Miroase a Primăvară…

Ar trebui să gătesc e gândul care mă aduce cu picioarele pe pământ… Simplu și de post. Necondimentat… Aleg de data asta un orez brun și ciuperci. Arunc pe ascuns în apa în care fierbe orezul o ceapă mică-mică și sper din tot sufletul ca Ale să nu se prindă că a existat acolo. Nu-i place ceapa… Privesc cu jind la borcănelul de la Ikea în care doarme cumințel Curry. Îl las visând la vremea când se va însoți cu orezul. Poate data viitoare. Nici curry nu-i place Alexandrei… Aleg Pătrunjelul. Ar fi păcat să se îngălbenească de așteptare… Sotez ciupercile, le amestec cu orezul, presar pătrunjelul et voila! E gata… Îmi zic că aș putea scrie Jurnalul, ca o femeie simplă ce mi-s și mă întorc lângă Fereastră…

I wake up  in the morning and I wonder… o ultimă frântură culeasă din zgomot de fond ce însoțește trecerea unei mașini roșii. Hmmm… nu știu melodia, dar nu-i sfărșitul lumii asta! Găsesc răbdare pentru căutare cu un Dear Google, please search…

Găsesc răbdare și pentru ascultare…

… și scriu. Firește, nu fila de Jurnal de femeie simplă, dar mă consolez cu ideea că totuși e tot un fel de Jurnal…

59 thoughts on “Un altfel de Jurnal

    1. Bursucel Autor articol

      Nici nu se pune problema permisiunii mele, Ileana. Sunt sigură că, deși suntem distincți, uneori trăirile ne pot fi asemănănătoare. happy
      Da, melodia mi-a atras și mie atenția… și de data asta am fost chiar norocoasă, fiindcă am găsit-o după frântura reținută de cum am tastat enter. Poate unde eram convinsă că iar am de scotocit până să găsesc ceea ce caut. winking

      Apreciază

      Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Pfiuuu… iar mi-o ia gândul pe arătură și se duce hăăăăt departe, fix cu nasul în niște coșulețe din ciuperci umplute cu un amestec picant! Doamne, iartă-mă, că-i în toiul postului și le-oi face poftă și altora… blushing

          Apreciază

          Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Aaaa, apăi acum mai vii de-acasă, că la mine-i Coffee Time în toi! Nu-i cu Jacobs, e cu DonCafe… dar au numitor comun verdele și proporția…😉

              Apreciază

  1. Drugwash

    Dacă-mi pui altceva în orez în afară de părţi anatomice de găină sau – alternativ – Delikat/Vegeta, ai rupt-o-n fericire cu mine. N-am multe tabuuri culinare, da’ alea pe care le am sînt sfinte. Şi-apoi roagă-te să nu te citească Ale, că altfel… alelei, ce ţi-o mai iei!

    Da’ ce melancolică mi-eşti, primăvara asta…!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Măi, nu-mi place neam să gătesc mâncare de spital… Și dacă mă citește, gândesc că poate scap de gătit când n-am musai chef, mai știi?! hee hee

      Da, da, am observat și eu – primăvara asta e cam melancolică! winking

      Apreciază

      Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              … sau mai bine-o las acolo, că mi-a prins de numa-numa! Vorba unul amic – cum prinzi o virgulă, cum te foloșești de ea mai dihai decât un avocat! laughing

              Apreciază

  2. Mugur

    Ți-aș da un răspuns la trezirea de dimineață, dar mi-e că dimineața ne apucă discutând subiectul!
    Așa că renunț, dar mă îndrept către bucătăria de unde ne-ai tot alungat în ultimele lunu! Măcar ai gătit. Văd eu dacă-i bun sau nu orezul tău cu ciuperci!😉
    În timp ce-mi beam cafeaua și ascultam melodia propusă de tine (frumoasă!), mă întrebam: „15.30 ?” Ai cam depășit puțintel ora ta de sâmbătă sau duminică, aceea de „12”.
    Și mai este ceva: mereu încerc să-mi vizualizez priveliștea la care toooot privești matale dimineața, la trezire. Niciodată nu reușesc să văd totul, așa cum povestești tu. Oare cum arată semnele civilizației ? Sau stâlpul acela dungat în alb-roș?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      semnele civilizației… am preferat metafora în locul gunoaielor… am curățat măcar virtual iarba de semnele trecerii celor trimiși de-acasă înainte de împlinirea ălor 7 ani elementari.
      Orezul meu cu ciuperci a fost delicios, așa să știi… dacă știam că vii în inspecție puneam deoparte o mostră. Așa… tre să mă crezi pe cuvânt, nu-i cu putință altcum! Și-ar fi fost și mai și dacă mă făceam că-i uit preferințele Alexandrei și puneam curry. Poate dau frâu nesăbuinței data viitoare… winking

      Apreciază

      Răspunde
      1. Mugur

        Of! Am ratat de data asta să mă minunez de arta culinară a unui Bursucel! Sper ca măcar data viitoare să fiu mai pe fază!
        Cât despre semne , dacă sunt cele zise de tine mai sus, mai bine că nu le pot vedea, căci sunt sătul de ele, peste tot dau numai de … Nici nu le mai zic pe nume, așa sunt de tracasat de prezența lor!

        Apreciază

        Răspunde
            1. Mugur

              A fi cuminte nu înseamnă a fi îngeraș ! Înseamnă doar a fi cu minte!
              Of! Mereu mă încurc și nu mai știu dacă se lasa au ba spațiul acela între „cu” și „minte” . Doar ca sigur nu minte! Băiatul!😉

              Apreciază

    1. Bursucel Autor articol

      Eh… n-aș paria nici pe Jurnalul ăsta…
      Uneori îmi zic că ar trebui să mă mai disciplinez un pic, dar n-am șanse, știu prea bine. Scriu fix cum îmi trece prin minte, fără un orar prestabilit, fără o tematică anume. Mă mai cumințise Jurnalul de femeie simplă la început – dar ce pretenții poți avea de la o minune?! d'oh

      Apreciază

      Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          M-ai făcut curioasă și am recitit ce-am scris. Era gata-gata să-mi dau like, nu alta! ROFL
          Glumesc, firește! Realizez că mai repede mă duce cu gândul la stilul epistolar – probabil o să mai repet joaca asta… happy

          Apreciază

          Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Nu-mi place să mă repet, așa că n-o să fac iar orez cu ciuperci… Promit solemn, printre lătrături/urlete de câini și triluri abia ghicite de păsări. Știi că acum pot spune că mi-s trează dis-de-dimineață? party

              Apreciază

            2. Mugur

              1 Ai zis doar că data viitoare ai să te faci că uiți și vei scăpa și niște curry.
              2 Mulțam de promisiunea solemnâ!!!
              3 Zici tu că ești trează de dimineață, dar uiți ca vei cam dormi toată dimineața, de acum înainte până către ore ciudate ale amiezei, poate chiar ale după-amiezei!😉

              Apreciază

            3. Bursucel Autor articol

              1. Zis, dar data viitoare va fi clar nici mâine, nici poimâine, nici… Va fi când îmi voi dori iar orez.
              3. Nu uit… dar nu regret, zău! E concert în toată regula afară și merită să-i dau cu tifla somnului… winking

              Apreciază

  3. racoltapetru6

    Jos cu clopul pentru că ai gătit de post, mai ales că eu sunt mai păcătos în ultima vreme și postesc numai cu cugetul! Dar ciupercile cu orez sunt preferatele mele, chiar și în sarmale, în defavoarea celor cu carne. Felicitări pentru meniu și ține-o tot așa pâna la Paște, când vreau să aud cum faci mielul!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      La cât de utilată-i bucătăria de aici, mira-m-aș să te uimesc cu meniul de Paște. Dar nu-i mare pierdere, că și-așa mi-e milă să gătesc iepure, miel sau porumbei…
      Și pentru liniștire-ți zic – nici eu nu mi-s prea sfântă, că postesc din vreme-n vreme forțată mai mult de dorința fii-mii, c-ar fi păcat să-i fac poftă cu chestiile din farfuria mea!😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Mélanie

    ref la „ceapa”… îmi plac doar cea verde si rosie, ambele CRUDE, niciodata gatite, fierte, prajite, etc… asa c-o înteleg pe Alé…🙂 cât despre orez, any time: mai sanatos si mai putin caloric decât orice produs pe baza de grâu… stiu ei orientalii de ce-l „halesc” de 3 ori/zi, far’ sa fie bolnavi sau obezi…😀
    * * *
    sanatate, curaj si-o zi însorita – afar’ si-n suflet… o saptamâna optimista si pozitiva! à la guerre, comme à la guerre… no pasaran!😉

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, Melanie, te-mbrățișăm cu drag! Și-ți transmitem numai gânduri bune și eu, și Ale, că tare se mai bucură când aude că nu-i singurică în lupta-i împotriva cepei gătite!
      big hug rose

      Apreciază

      Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s