Nisip în ochi

În multe rânduri încăpățânarea mea de catâr (ploconită de Mama Natură laolaltă cu alte cusururi d'oh) mi-a pus bețe-n roate și m-a târât prin fel de fel de buclucuri din care am ieșit mai mult sau mai puțin șifonată. Mi-am îndreptat cutele cum am știut mai bine, am trecut peste cum am putut și mi-am asumat rezultatele trăsăturii parte definitorii, că altă șansă nici n-aveam! Nu fără regrete, zic drept, dar asta conteză mai puțin atunci când doar iei act de o evidență și nu faci nimic-nimic în sensul remedierii…

Așa am pățit cu permisul auto, ăl pe care m-am încăpățânat să nu-l posed. Motive am găsit pentru Nu-mi trebuie! de fiecare dată când mi s-a insinuat sau am fost îndemnată de-a dreptul explicit să mi-l doresc… Nu mai număr ocaziile, că le-am pierdut șirul și nici măcar plasarea mea pe locul șoferului cu mânuțele pe volan (probabil în ideea de a-mi inocula microbul dragului de condus confused) n-a dat roade. Să mai spun că la un moment dat am avut un coleg care era profesor de legislație la o Școală auto, chestie care din start mi-ar fi retezat orice intenție de absență de la cursuri? La ce bun, că nici asta n-a fost de folos?!

În fine… preambulul fiind făcut, vă puteți acum imagina uimirea mea când am aflat că minunăția aia de Maserati Alb fusese parcată regulamentar chiar de mine în curtea Service-ului. Mi-am înghițit parte din comentarii, de-am adunat ditamai nodul în gât când am scos la îndemn din buzunarul de la piept bucata de plastic cu pretenție de permis auto. Hai, că n-are cum să fie al meu! s-a spart în bucăți mici-fărâme din cauza a două chestii – poza era a mea și CNP-ul corect pe deasupra! surprise

Mdea… se strânsese lumea roată în jurul mașinii și mă priveau care mai de care cu fel de fel de zâmbete. Stânjenitor, nu? Dar – colac peste pupăză! – cel mai bizar zâmbea Instructorul. Pe ecusonul lui scria Carlo. L-am catalogat drept vampir după caninii un picuț cam lungi (brrr!) și tona de informații pe care mi-o turna în urechi. Mă tooot învârtea printre fel de fel de termeni – chinezisme curate pentru mine, clar! – și-mi povestea de bujii, bucșe, căblăraie, pistoane, cilindri… Mi-am tras sufletul abia când m-a rugat să-mi las pletele libere și să-i împrumut ariciul de păr – ajunsesem la capitolul greutate și-mi spunea că-i interzis să duc mașina pe plajă! Păi… Nici un Păi! Uite clar urme de nisip! Te-au văzut toți cei de-aici cum ai parcat chiar lângă digul de la Hotel Parc! Mașina asta e capricioasă ca și tine, Bursucelule, iar eu nu mi-aș forța norocul cu ea pe nisip!

Toți clătinau din cap a aprobare, numai mie nu-mi venea a crede… Ei, asta-i prea de tot! Visez, asta trebuie să fie…

Visezi? Ia-ți înapoi ariciul de păr, că-ți udă marea părul și-ți strică buclele! Nu sta prea mult în apă, că acuș apune soarele și răcești! Mai mult n-am mai auzit din cauza zgomotului de valuri și-a unei sirene parcă de vapor. Din depărtare am mai deslușit un Ia-ți permisul, fatăăăă, că eu trebuie să plec! Și-am întins mâna în așteptarea lui…

… probabil mi-a amorțit mâna în așteptare. Ăsta a fost primul rezultat al evaluării. Și probabil să fi intrat în pat direct din mare, că doar nu m-or fi trecut toate apele prin somn. Oi fi stat prea mult în apă, ignorând îndemnul Instructorului, că în loc de bună dimineața! am scos un hapciu! de toată frumusețea…

Cert e că sigur am visat – că soarele nu-i apus și marea e la sute de kilometri distanță. Albul mașinii, adunat la cel din pletele Instructorului s-a combinat cu roșul din obrajii mei și-a lăsat în loc roz. Mai fericesc ziua cu un hapciu! și-mi zic râzând Maserati nu-mi iau, dar permisul cu siguranță da! Păzea, Autostradă, că vine Bursucel! laughing

P.S. Am hotărât – canalizez încăpățânarea rămasă în urarea de zi frumoasă! Și-i torn din belșug peste cu verde și galben auriu. good luck happy

P.P.S. Ptiu-ptiu! să n-o deochi, că bine îi mai stă așa! big hug

24 thoughts on “Nisip în ochi

      1. Mugur

        Totuși, cu un ceai fierbinte, de iarnă poate, vei scăpa mai ușor de uriciosul „ hapciu ! Măcar pe mâine să nu-l mai ai, dacă azi te-ai hotărât să-l ții alături de tine!😉

        Apreciază

        Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Asta fac acum – valuri în ditamai cana de ceai, poate îl tentează pe hapciu să plece întins pe apa sâmbetei, c-altminteri de mare și de soare se-alege praful, Potecuță! Că prea-mi pare că a prins drag de mine zăpăcitul ăsta de hapciu!😆

      Apreciază

      Răspunde
  1. OrhiKamyDeea

    Noroc, Bursucel! Eu cred ca tu dormi cu picioarele in ocean, de tot hapciu-esti. Sau esti alergica la clima oceanica ce iti inunda patul peste noapte?!
    Mai ai grija la ce marca auto nu-ti doresti, ca poate iti rasare in poarta si sa vezi atunci necazul legat de inexistenta unui loc de parcare pe masura 😀

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mulțumesc, Kamy, mulțumesc! Și eu, și hapciu!😉
      Mă gândesc că mai bine-mi era cu picioarele-n ocean decât cu spatele-n curent, dar parcă poți s-alegi mereu?!🙄
      Pfiuu, nu cobi! Zi Doamne, ferește-l pe Bursucel de Maserati în poartă! că numai grija lui n-o mai aveam de purtat acum!😆

      Apreciază

      Răspunde
  2. Irina

    Și eu am tot primit îndemnuri, dar nu cred să fie vreo șansă, vreodată. Am o teamă de șofat de nu pot s-o descriu în cuvinte🙂 . M-am visat de câteva ori conducând o mașină în mare viteză, de fiecare dată disperată că nu știam să o opresc😆 . Cât despre răceală, mă chinuie o tuse de am făcut febră musculară😦 . Însănătoșire grabnică!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Hmmm… mi-s lup moralist acum, dar tot zic! Ia-ți inima-n dinți și mergi la școală totuși! Dispare și spaima de șofat și înveți și cum se pune frâna!😉
      Cât despre tuse… ceai de coajă de nucă cu un pic de miere de albine ai încercat? Că de ceapă coaptă parcă nu-mi vine a spune…😐

      Apreciază

      Răspunde
  3. Mélanie

    conduc de zeci de ani, n-am avut nici-un fel de „acrosaj”… pen’ca-i util si indispensabil(mai ales în America de Nord!), nu c-as fi „ahtiata” dupa volan…🙂
    * * *
    „hapciu” de natura alergica de la polen si praf?… sanatate deplina, drive safely and quick recovery…🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Hapciu ăsta mai repede-l bănuiesc rezultat al obiceiului de a sta cu ferestrele deschise cât pot de mult. A fost cam rece zilele astea, dar nu m-a convins vremea să renunț nici la aer curat, nici la vânturat pe-afară… Trece! happy

      Întorc și eu urarea de sănătate, Melanie, că-i de folos întotdeauna! big hug

      Apreciază

      Răspunde
  4. racoltapetru6

    Sănătate și noroc, Bursucel! Da’ te ții de păcăleli și la o săptămână după 1 aprile! Și ai fost atât de convingătoare încât era cât pe ce să cred că dai de băut ca să stropești permisul, mașina și pe Carlo… Ce ți-e și cu visele astea!🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. ovi

    pentru o plimbare cu maserati… ma fac instructor la scoala de soferi… si nu trebuie neaprat sa fie alb… poate fi si rosu… ce zici??? hai accepta de la vis… si realitatea cu maserati… ca prea frumos ai descris, ca sa lasi sa lipseasca ceva…

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s