Pastila albastră

Despre sâmburii de măsline aveam până mai acum ceva vreme numai cuvinte bune de spus. N-aș putea spune de unde-am auzit prima dată că-s numai buni de înghițit, dar chicotesc și-acum la amintirea amiezei în care am căpătat drept de administrator cu drepturi depline al bolului cu măsline verzi pentru Martini. Înțeleaptă decizie și practică pe deasupra, că altminteri se bătătorea potecuță între bucătărie și sufragerie! Plus kilometrajul gazdei dat peste cap! Au suflat fetele ușurate că gazda le rămânea la dispoziție – am zâmbit și eu a mulțumire. Mai descoperisem un deliciu culinar doar, chiar dacă mai apoi au tot glumit pe seama rafinamentului gusturilor mele în domeniul băuturilor fine. Malițioși, deh! d'oh

Probabil rămânea îngropată amintirea de nu-mi strica ultima săptămână rezultatul interacțiunii mele cu un sâmbure de măslină. Și de nu-mi aminteam că petrecerea cu pricina era chiar de Florii. Pe-atunci măslinele erau rara avis. La fel și Martini… Ce vremuri! Și tot pe-atunci căpătam spaima de stomatolog… Pe-atunci era abia în fașă, acum e ditamai frica! Da, știu, nu e de laudă, dar nici de râs… straight face

Nici o pastilă servită de cei din jur nu m-a lecuit. Și niciuna din reclamele de la TV nu m-a convins să iau de bunăvoie loc pe scaunul stomatologului. Înainte de decizia finală, în disperare de cauză am testat algocalmin, nurofen, ibuprofen, fasconal. Și dacă spun că nu-mi plac neam pastilele cred că e complet tabloul tragerii de timp în speranța că poate-mi trece și scap de supliciul scaunului de la dentist… De care știu că n-am cum să scap! no talking

Gândurile astea mi-au trecut prin minte mai devreme când am întins mâna spre flaconul cu ketonal. Prea mă sâcâia iar durerea. Îndeajuns de tare… dar culoarea tot m-a dus cu gândul la altă pastilă albastră pe care ar lua-o alții în disperare de cauză. Eh, ce nu face omul la nevoie?! Am înghițit pastila și mi-am promis solemn că o să-mi iau inima în dinți și o să calc pragul unui cabinet stomatologic. Și n-o să mă las iar păcălită de impresia pe care o am mereu în anticameră. Mdea… acolo doar nu mai am nevoie nici de analgezic și nici de medic, acolo-mi trec toate și mi-s ca nouă de fiecare dată! Și zâmbitoare, hehe! Că nu o dată doar am răspuns la întrebarea Care vă doare? cu un nevinovat Nu știu! angel

În fine… e zi mare azi și parcă mi-e poftă de un Martini. În virtual o să închin un pahar în sănătatea celor ce poartă nume de flori! În real mai aștept un pic… cel mai probabil voi celebra un 1-0 în lupta cu spaima de stomatolog. Că altă variantă nu-i pentru un zâmbet de zile mari! happy

Classic_martini_by_Ken30684Sursa foto

15 thoughts on “Pastila albastră

  1. Mugur

    Am auzit eu ceva despre niște pastile albastre, dar nu credeam că …
    Culmea este că și eu am luat ketonal, dar nu-mi amintesc să fi fost albastre. Ce uituc mai pot fi și eu!😦

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      E sigur ketonal și sigur albastru. Pentru asta pot garanta.
      E drept, am mai auzit și eu ceva despre alte pastile albastre, dar nu pot vorbi în cunoștință de cauză, așa că mai bine tac. Cert e că am ratat ofertele promoționale ce-mi tot invadau Spam-ul, dar de-i nevoie cu prima ocazie iau în calcul și o documentare serioasă asupra lor.

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Din principiu nu prea-mi sunt dragi pastilele, indiferent de culoare. Uit să le iau și vai de tratamentul pe care aș fi nevoită să-l urmez! Ce ore fixe? Ce intervale regulate? Varză-l fac…
      Dacă mai adaug și episodul MemoPlus…😆

      Apreciază

      Răspunde
  2. racoltapetru6

    Și uite cum mi s-a mai spulberat o credință: aceea că femeile nu se tem de stomatolog și doar bărbații fug din sala de așteptare. Pe deasupra mie chiar îmi place să-l văd pe medic cum se chinuie să-mi scoată o măsea mai încăpățânată.
    Hai că nu vreau să mă laud!😉
    Să te ferească zâna Măseluță, Bursucel!🙂

    Apreciază

    Răspunde
  3. Drugwash

    Îmi pare rău că te încearcă suferinţa, mai ales acum de sărbători. Am şi eu un colţişor de dinte care se cere afară. De-a lungul anilor am avut de-a face cu chinurile astea în mod constant încît am ajuns să le consider inerente.

    Tare aş mai ciocni şi eu ceva dar se pare că n-am noroc. Poate doar ouăle, de Paşti… în stil Elvis Presley.

    Fă-mi-te bine, răţuşcă!

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s