Pastila albastră

Despre sâmburii de măsline aveam până mai acum ceva vreme numai cuvinte bune de spus. N-aș putea spune de unde-am auzit prima dată că-s numai buni de înghițit, dar chicotesc și-acum la amintirea amiezei în care am căpătat drept de administrator cu drepturi depline al bolului cu măsline verzi pentru Martini. Înțeleaptă decizie și practică pe deasupra, că altminteri se bătătorea potecuță între bucătărie și sufragerie! Plus kilometrajul gazdei dat peste cap! Au suflat fetele ușurate că gazda le rămânea la dispoziție – am zâmbit și eu a mulțumire. Mai descoperisem un deliciu culinar doar, chiar dacă mai apoi au tot glumit pe seama rafinamentului gusturilor mele în domeniul băuturilor fine. Malițioși, deh!

Probabil rămânea îngropată amintirea de nu-mi strica ultima săptămână rezultatul interacțiunii mele cu un sâmbure de măslină. Și de nu-mi aminteam că petrecerea cu pricina era chiar de Florii. Pe-atunci măslinele erau rara avis. La fel și Martini… Ce vremuri! Și tot pe-atunci căpătam spaima de stomatolog… Pe-atunci era abia în fașă, acum e ditamai frica! Da, știu, nu e de laudă, dar nici de râs…

Nici o pastilă servită de cei din jur nu m-a lecuit. Și niciuna din reclamele de la TV nu m-a convins să iau de bunăvoie loc pe scaunul stomatologului. Înainte de decizia finală, în disperare de cauză am testat algocalmin, nurofen, ibuprofen, fasconal. Și dacă spun că nu-mi plac neam pastilele cred că e complet tabloul tragerii de timp în speranța că poate-mi trece și scap de supliciul scaunului de la dentist… De care știu că n-am cum să scap!

Gândurile astea mi-au trecut prin minte mai devreme când am întins mâna spre flaconul cu ketonal. Prea mă sâcâia iar durerea. Îndeajuns de tare… dar culoarea tot m-a dus cu gândul la altă pastilă albastră pe care ar lua-o alții în disperare de cauză. Eh, ce nu face omul la nevoie?! Am înghițit pastila și mi-am promis solemn că o să-mi iau inima în dinți și o să calc pragul unui cabinet stomatologic. Și n-o să mă las iar păcălită de impresia pe care o am mereu în anticameră. Mdea… acolo doar nu mai am nevoie nici de analgezic și nici de medic, acolo-mi trec toate și mi-s ca nouă de fiecare dată! Și zâmbitoare, hehe! Că nu o dată doar am răspuns la întrebarea Care vă doare? cu un nevinovat Nu știu!

În fine… e zi mare azi și parcă mi-e poftă de un Martini. În virtual o să închin un pahar în sănătatea celor ce poartă nume de flori! În real mai aștept un pic… cel mai probabil voi celebra un 1-0 în lupta cu spaima de stomatolog. Că altă variantă nu-i pentru un zâmbet de zile mari!

Sursa foto