Un fel de Te iubesc oricum!

M-a trezit o poftă nebună de limonadă. Nu m-am urnit din prima – am tras un pic de timp, recunosc, dar până la urmă meciul a fost încheiat cu un 1 – 0 în favoarea poftei. Miere și lămâie, de data asta cu apă fierbinte. Fără mentă… mai am de așteptat până-i dau frunzulițele în glastră. Ei, nu-i bai! Asta să-mi fie paguba! Acum altul mi-i gândul – la 3 dimineața, în mijloc de săptămână, își cam râde Bunul de mine, împingându-mă la trăznăi… Dar eu tot îl iubesc și așa… poznaș, ca să nu-i zic altflel! Parcă n-aș vrea să-l stârnesc cu cârcotelile…

Mai bine-i mulțumesc pentru noua melodie pe care o fericesc cu lălăiala, fredonând-o de ceva zile bune. Obsesiv. Păcat, încă nu-i știu bine versurile… și nici n-o să apuc vreodată să-i ating perfecțiunea de una singură. Nu cred că mi-aș putea convinge colegele să mi se alăture în tentativa de a-i da măcar un contur cât de cât. Pentru că uneori lucrurile faine se fac doar în echipă…