Completând un sondaj de opinie – faptă lăudabilă, zău, că era pentru nobila cauză Lucrare de licență – am realizat că în ultima vreme am cam tras chiulul prin zona asta. Motivații… ehe, aș putea căuta și găsi… Aș invoca, de exemplu, încălzirea globală ➡ blocajul creierașului meu ➡ pană de idei… sau.. lipsa mâței care ar fi trebuit să fie responsabilă pentru buna mea dispoziție ➡ dor de ducă oriunde ➡ iar pană de idei. Gândesc totuși că e doar Oboseala de vină… ea-mi amestecă minunăția culorilor de curcubeu în nonculoare. Se-ncăpățânează să-mi arate că viața e gri?! 
Chiar nu știu… așa cum nu știam cum se numesc minunile astea care se încăpățânează ca și mine să stea unde nu le e locul. Printre gri, într-o încercare de a înveseli spațiul cu orice preț… Și-mi zic că măcar pentru atât și tot trebuie să le ofer un zâmbet larg, Pentru culoare… 
Bursucel's Blog 
Frumos spus. Eu acum scriu despre minuni. Dar, cum nu e loc pentru ce scriu eu aici, spun cuminte: Bursucellllll!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuminte-ai zis, de-abia te-am auzit… Noroc cu praful de minune ce-l ai pe tălpi – așa știu că sigur dau de tine și nu mă rătăcesc aiurea. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Arborii Clopotari erau peste tot la periferia pădurii ce ascundea o lume fermecată pe care nu o dorea nimeni în atenția oamenilor. Și, după cum statura Vântului nu era deloc de neglijat, perechi întregi de frunze–clopotar s-au și pornit a anunța vizita unui vechi prieten al lor. Sunetul lor nu fusese auzit prea des in ultima vreme, ceea ce a condus la o stare de melancolie dupa vremurile în care minunile erau factorul surprinzător al lumii lor. „
ApreciazăApreciază
Nu aș crede în lipsa de idei și nici în nonculoare! Dovada? Ne-ai adus din fiecare câte o mostră, atât de idei, dar ne-ai pus și ceva culoare în ochii noștri, în zâmbet, … 🙂
Bună dimineața, viață!
ApreciazăApreciază
Seara bună, Mugur! 🙂
Tre să mă crezi pe cuvânt când zic de pana de idei, zău! Nu mi s-a adunat niciun milimetru în plus la lungimea nasului, să știi…
Altminteri, mulțumesc pentru cuvintele-ți calde! 🙂
ApreciazăApreciază
De-ar fi după timp, ar fi de zis „Noapte bună, copiii!”
Dar voi lăsa pe seama oamenilor mari această dilemă.
Nu știam ca lungimea nasului să aibă legătură cu numărul ideilor! 😉
ApreciazăApreciază
Cică ar avea legătură cu afirmațiile neadevărate nasul… Iar eu, pe lângă codiță, am grijă ca de ochii din cap de năsucul meu, fix ca un Bursucel care se respectă! 😉
ApreciazăApreciază
Păi ar fi să ai nasul cât …
Nu știu exact cât, dar mare.
Și Bursuceii se respectă? 😉 Asta nu am mai auzit până acum!
ApreciazăApreciază
Muguuuurrrr! Nu grăi blestemății la adresa nasului meu ăl finuț, se poate?! 😯
Cât despre Bursucei… chiar îi indicat să se respecte, altminteri cum? 🙄
ApreciazăApreciază
Nu zic blestemății, numa’ vorbe.
Și cum, mă rog, s-ar respecta Bursuceii aceia? 😉
ApreciazăApreciază
Se-ngrijesc de scurtimea nasului lor și-l apără de numa-numa! 😆
ApreciazăApreciază
Înseamnă că și-au pus armură nasului? Iată ceva îndrăzneț! Numa’ că nu știu cum or mai face să simță mirosurile. 😉
ApreciazăApreciază
Ia nu mă mai trage de limbă, eee! Chiar crezi că mi-ar sta bine cu limba de-un cot? 😯
ApreciazăApreciază
Înseamnă că și limba trrebuie păzită?
ApreciazăApreciază
Mai au de ales, bieții de ei?! Pfiuuu, în ce lume periculoasă le e sortit Bursuceilor să viețuiască… 🙄
ApreciazăApreciază
Nu te mai văicări atâta!
Mai bun este un zâmbet! 😉
ApreciazăApreciază
Aaaa, adică întâi mă necăjești și-apoi tot tu cu cârcoteala? O să te țin minte, să știi!
ApreciazăApreciază
Dacă tot mă vei ține minte, atunci să-ți dau și motivul!
Iată-l! 🙂
Ți-aș ,mai da un motiv, dar nu știu dacă îmi iese. 😛
ApreciazăApreciază
😆 Mi-era suficient chiar și motivul anterior, pe cuvânt! 😆
ApreciazăApreciază
Adică îți era suficientă cârcoteala mea? Păi tocmai de ea voiam să uiți! 😉
ApreciazăApreciază
Sincer, mi-aș da memoria pe orice azi. Dar nu prea se poate.
ApreciazăApreciază
Să știi că memoria nu trebuie dată, nu trebuie pierdută, …
Eu aș spune să ții „cu dinții” de ea!
ApreciazăApreciază
Până și florile fragile au ambiția lor de a răzbi, chiar și în cele mai vitrege condiții. Mă bucur că le-am văzut la tine și am aflat, cu acest prilej, ce hram poartă. 🙂
ApreciazăApreciază
… de unde se vede treaba că fragilitatea poartă-n ea așa de multă putere uneori… 😉
ApreciazăApreciază
Mie îmi seamana a Călțunași floricelele astea drăgălașe. Dar nu-mi amintesc sa le fi văzut în aceste culori, așa ca probabil altfel se numesc 🙂
ApreciazăApreciază
Eu credeam că sunt Panseluțe…
Uite, Nenea Google zice că ar fi Trei frați pătați…
ApreciazăApreciază
Inițial și eu m-am dus cu gândul la panseluțe, dar am văzut frunzele și m-am răzgândit 🙂
ApreciazăApreciază
Pe de altă parte, să mă ierți pentru adăstarea în spam… acum sper să nu se mai repete altădată! 🙂
ApreciazăApreciază
E vina mea, că am schimbat… nr de la casă,nu a ta 😀
ApreciazăApreciază
Lasă, acum știm adresa… și eu, și cerberul ăsta de WordPress… 😆
ApreciazăApreciază
Soare să fie, că-şi fac ele florile drum spre el! Dar cînd norii adastă şi umbresc totul în jur, rămîne griul, incertitudinea, tristeţea, furia neputinţei. De ce-şi urăşte Soarele copiii atît de mult? Poate fiindcă şi ei între ei se urăsc fără rost…? Sau rostul nu e întru înţelegerea noastră? O, sole mio!
ApreciazăApreciază
Vine el și Soarele, numai să se știe dorit în preajmă… 😉
ApreciazăApreciază
Apoi ce aşteaptă, invitaţie specială de VIP? Soarele mîne-sa…! 😛
ApreciazăApreciază
Ei, știi tu ce știi… Se crede VIP, asta-i sigur! 😆
ApreciazăApreciază
Eh, cine-s eu să-i dărîm încrederea în sine… 😀
ApreciazăApreciază
Păi vezi cum vii tu de-acasă acum? 🙄
ApreciazăApreciază
Pe ploaia asta stau în casă, nu plec nicăieri – nici măcar spre tine. 😛 😀
ApreciazăApreciază
Stai în casă, Mahomed, vine Muntele la tine… Fraza asta (așa cred) ți se potrivește bine! 😆
ApreciazăApreciază
Purrrrrrrrrrfect! 😆
ApreciazăApreciază
Bursucel, pe ce carari pietruite mi te plimbi?
Stii, eu le spun panselute la florile pozate de tine. Si le stiu din copilarie, dar le stiu in diverse combinatii de culori. Sunt o frumusete!
ApreciazăApreciază
Stau cumințică acasă și vin flori și pietroaie la mine. 🙂
ApreciazăApreciază
Ca vin florile la tine e bine.
Dar pietroaiele?!?!?
Cine ar indrazni sa arunce cu pietre in Bursucei? Sunt specii foarte rare, in ultima perioada, si ar trebui protejate -prin lege 😉
ApreciazăApreciază
Când ne vedem la cafea, să aduci cu tine o floricică din aia să îţi spun povestea lor. Se mai numeşte mama maşteră şi ştiu şi de ce 😀 Să vezi tu atunci minune… 😉
ApreciazăApreciază
Eu sunt curioasa de poveste… cred ca o sa ma alatur la cafea, intamplator, din greseala, neasteptata, pe nepusa masa, etc. etc… 🙂
ApreciazăApreciază
Măi, când ne-om strânge toate trei, să te ții atunci! 😆
ApreciazăApreciază
Eu doar voi asculta cuminte … ca la cum povestiti tu si Potecuta … 😆
ApreciazăApreciază
Bine aşa, eu mă bucur dacă eşti şi tu…
ApreciazăApreciază
Deci … cand auzim povestea la o cafea – adusa de Bursucel ca asa a promis si eu voi veni cu prajitura cu mere, ca e preferata mea 🙂
ApreciazăApreciază
Ne adunăm şi vă spun dar trebuie poza în faţă
ApreciazăApreciază
Poza? … Bursucel aduce cafeaua, eu prajitura, tu povestea… Cine aduce poza? 😆
ApreciazăApreciază
Facem apel la populaţie
ApreciazăApreciază
Eu nu am populatie si e tare liniste si relaxare 🙂
La tine si la Bursucel, care nu doreste sa-si arate coltii 🙂 , e concentratie mare, asa ca … 😉 faceti voi apel si ma voi alatura cu un apel mai mic … 🙂
Dar ma gandesc ca de faceti apel voi s-ar putea sa nu ne ajunga sala Operei sa-i gazduim pe cei care raspund la apelul vostru 😆
Si va trebui sa faceti selectie 🙂
ApreciazăApreciază
Măi, nu-ș ce e în aer, dar fix la Selecție m-am tot gândit azi… 😯
ApreciazăApreciază
In aer e umezeala … nu ma pricep eu la fizica din cauza profei din liceu ( ca trebuie sa existe un vinovat), dar cred ca apa e un bun conductor de … ganduri 🙂
ApreciazăApreciază
Să știi… mai ales Apa de duș așa mai bulucește gândurile, ehe! 😆
ApreciazăApreciază
N-aș rupe florile astea, dar e musai să-mi zici povestea lor. 💡 Aduc cafea la schimb, e bine-așa?
ApreciazăApreciază
E perfect. Nu le rupe, o pot spune şi lângă ele 😉
ApreciazăApreciază
Panselute? 😮
ApreciazăApreciază
Da, da, neam cu panseluțele. 😉
ApreciazăApreciază
Sincer, nu stiu cum se numesc ! 😦
Dar fiind frumoase foc,
Iesind toate la un loc
dintre multe pietricele,
colorate, mititele,
sa le denumim pe ele,
” Flori de Piatra ” !!!
Aliosa.
ApreciazăApreciază
🙂 Mulțumesc, Alioșa. Frumos ai mai încolonat cuvintele! 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu iti multumesc !!! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Dacă tăceam…. această postare nu scriam | Poteci de dor
Ce-ai meșterit tu, Putecuță, de mi se tânguie acum WordPress că nu mi te-a recunoscut?! 😯
Să știi că l-am muștruluit zdravăn, de n-a știut pe unde să scoată cămașa! 😉
ApreciazăApreciază
Pe calea Potecuţei am ajuns şi pe aici. Mă bag in vorbă ca să spun că sunt aproape sigură că floricica e „viola tricolor”, pe la noi – „trei fraţi pătaţi”. Foarte bună pentru detoxifiere, cică.
ApreciazăApreciază
Bine ai sosit! 🙂
He he, se pare că foricelele astea ale mele sunt și frumoase, și temerare, dar și folositoare… 😉
ApreciazăApreciază
Suntem tari la gasit motive, zau 😆
ApreciazăApreciază
Daaa, dacă nu noi, altminteri cine?! 😆
ApreciazăApreciază
Stiu si eu ..poate Fizz?? 😯
ApreciazăApreciază