Sens

De cum am pus în practică decizia, au tăbărât gândurile pe mine, parcă hotărâte să mă ia la scuturat și puricat mai dihai decât Fiscul când controlează un neica-nimeni… Am o ușoară părere de rău, amestecată peste bucuria de a-mi fi dus la capăt o chestie de principiu… Am o nostalgie, așezată peste ușurarea de a-i fi dat câștig de cauză respectului de sine… Poate pentru că, indiferent de sfaturile citite, eu tot mă atașez de oameni și de locuri. N-aș renunța la a pune suflet în tot ceea ce fac…

Starea de azi mi-a adus aminte de gustul ușor amar pe care mi l-a lăsat divorțul. Și-atunci mi-a jucat feste Conștiința. M-am gândit la neîmplinirea pe care i-o dăruisem omului lângă care nu mai puteam concepe să trăiesc nici măcar o câtime de ziulică. Nepotrivirea de caracter mi s-a părut a fi doar un simplu paravan în spatele căruia triumfau inflexiunea și încăpățânarea mea. Și nu mi-a fost deloc plăcut să gândesc asta… Nici asigurările primite mai apoi, nici măcar faptul că peste ani am rămas buni prieteni n-au șters impresia de atunci. Poate pentru că încă nu atinsesem înțelepciunea de a prețui și accepta utilitatea răului necesar?!

Nu-mi place să repet greșeli… din fiecare întâmplare am știut să-mi trag învățămintele. Și într-o ușoară sclipire de autoconservare mi-am promis să nu-mi mai leg viața de cineva. Nu semnând contractul pe un petic de hârtie. Să n-am ce contesta. Să nu-mi mai pot reproșa nimic. În privința asta pot zâmbi ușurată…

Azi am divorțat din nou… Un altfel de divorț, e drept, dar tot în cunoștință de cauză, tot stârnit de nevoia mea de a mă respecta. Știu, mulți poate vor spune că iar a primat încăpățânarea, dar nu… de data asta cunosc valoarea răului necesar. Pentru că în timp am mai învățat un lucru – dacă dimineața nu pleci cu zâmbetul pe buze spre locul de muncă, e în zadar drumul într-acolo. E ca și cum ai fi prins într-o căsnicie fadă, de fațadă, fără iubire, fără respect…

SensSursa Foto

42 thoughts on “Sens

  1. Mirela

    Iti doresc sa-ti fie bine asa dupa cum gandesti si ai nevoie. Iar abandonarea unui loc de munca nu e o drama, mai ales daca nu-ti (mai) placea. In schimb, cauta sa inlocuiesti cu altceva ceea ce ai lasat, in caz ca asta nu s-a intamplat deja. La job ma refer, altele nu-s chiar indispensabile.🙂

    Si acum te las cu bine, ma duc sa verific daca un inel face exact umbra aia, acolo unde e si cu lumina de rigoare ! Pare logic sa fie asa, dar vreau sa ma asigur😉

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mulțumesc, Mirela, de urare și gând bun.🙂
      Îmi place munca mea, dar vreau să o pot face cu drag. Altminteri n-are niciun sens.

      P.S. Lumina face totul, mama ei de umbră, nu?!😉

      Apreciază

      Răspunde
      1. Mirela

        Dap, trebuie doar fixata sursa (becul🙂 ) deasupra inelului si exact asa e ! Adica verificat, confirmat…. minunat. Un fleac, dar cat de frumos ?🙂

        Week-end linistit sa ai, iar de luni incolo, succese nebanuite dar binevenite !🙂

        Apreciază

        Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mi-ar plăcea să cred că o să dorm. Știi, nu o dată m-am gândit și răzgândit. De ieri însă începuse să mă bântuie acel dacă drag(oste) nu e, nimic nu e…😉

      Ti pupăcesc și eu, că nu mi-aș ierta-o să n-o fac!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  2. Ileana

    Cum se face ca si eu, tot azi, am luat aceasta decizie?!🙂
    E bine sa ne mai gandim si la noi, sa luam decizii, sa fim responsabili si…timpul ne va duce undeva mai bine. Am divortat de el, de job, de ceea ce am fost eu in decursul a 5 ani🙂
    Gata, maine e o noua zi, nu va fi usor, insa timpul…😉
    O seara frumoasa Doinita!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      O fi fost ceva în aer azi, mai știi?😉

      E firesc să nu fie musai ușor, asta e clar – prinzi cumva drag de oameni, chiar dacă ei nu realizează asta. Însă e mai bine să mergi la drum alături de oameni asemeni ție, altminteri riști să te simți stingher în tovărășia lor.

      Seară liniștită și ție, Ileana!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  3. racoltapetru6

    Schimbarea unui loc de muncă e o decizie a naibii de dureroasă, că lași în urmă multe amintiri și legături. Am făcut-o și eu o singură dată și am suferit enorm.
    Îți doresc să-ți regăsești direcția și vadul cel mai bun posibil, Bursucel!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mulțumesc, Petru, mulțumesc!🙂
      Direcția mi-o știu, că mi-e tare dragă joaca asta cu cifrele. Vadul… ei, da, asta e mai greu de aflat. Dar fac eu rost de GPS!😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. M.C.

    Personal, consider ca ai facut cea mai buna alegere. Daca locul de munca nu-ti ofera nici cea mai mica multumire si bucurie, daca scade respectul tau fata de acel loc sau fata de tine insati, e cazul sa parasesti acel loc. Fara regrete. Eu nu consider asta un pas inapoi sau un sut in fund, ci o vad ca o mare realizare!

    Apreciază

    Răspunde
  5. danaiana

    Te înțeleg perfect. Și eu am făcut pasul ăsta, am deja 4 luni încheiate de când am pus punct carierei profesionale. Nu pentru că nu mai puteam sta, ci pentru că munca aceea nu mă mai reprezenta.
    Viața mea este oricum plină. Prioritatea mea acum este familia, iar în timpul liber, mă distrez cum îmi place – scriu povești, fac fotografii fără număr și înșir mărgele.Dacă vor ieși și ceva bănuți din chestia asta e ok, dacă nu, nu-i bai. Nu sunt presată să îmi găsesc un job, ba chiar fug de orice angajament care mi-ar putea fura din clipele petrecute alături de familie.
    Așa că îți doresc să trăiești și să muncești așa cum îți place!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Eh, tendința de a-mi lăsa în urmă profesia și de a face altceva a mai existat în timp. Nu știu dacă aș putea renunța vreodată la joaca mea cu cifrele – mi-e poate prea dragă și are în ea suficient de multă provocare ca să nu o pot lăsa de izbeliște.

      Știi… te-nțeleg tare bine – poate pentru că lucrul de mână mi-e tare aproape de suflet și știu cum e ca din aparent nimic să poți realiza chestii faine-faine de tot! De data asta vin eu cu urare de mărgelit cu spor, că-mi spun că nu strică…🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. danaiana

        Mulţumesc.
        Eu nu vreau să mă mai gândesc la profesie. Am muncit cu drag, aş spune chiar cu pasiune, dar vreau să încerc altceva. Mărgelitul va rămâne, mai mult ca sigur, doar o activitate recreativă. Alte proiecte mai pot să aştepte. Am fost surprinsă de câte oferte de muncă am primit. Nu sunt însă pregătită să le accept.Probabil că e o perioadă de negare care va trece.
        O duminică plăcută!

        Apreciază

        Răspunde
  6. Mélanie

    D, viata noastra de adulti e bazata pe alegeri, alternative, decizii pe care le facem/luam zilnic, de dimineata pâna seara… si pe care trebuie sa le-asumam! Cert e ca nimeni nu (va) face nimic, niciodata în locu’ nostru… à propos de ultima-ti fraza ce rezuma tot-tot: orice relatie umana ce nu „implica” respect reciproc e sortita esecului din start, idem-asisderea pentru un divort personal si/sau profesional… (înre)rupere de contract sau ca la casinou un fel de:”les jeux sont faits, rien ne va plus!”
    * * *
    Moise a învins pustiu’… sanatate, curaj si tot înainte pe baricadele vietii: à la guerre comme à la guerre!🙂 amicalement, Mélanie❤

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ai dreptate, Melanie, fără atrinutul alegerii am fi doar simple creaturi executante, numai bune de ilustrat sintagma noi muncim, nu gândim!
      Câr despre Moise… gândesc că la el motivația a primat clar în fața răbdării…

      Mulțumesc de urări. Le întorc cu mult drag. Și cu gânduri calde!🙂

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Off, Adelină! Eu zic să te încăpățânezi să reziști și să ieși la pensie. Uite-așa poate aflu și eu cum e cu pensia, dacă e comestibilă au ba… Că un lucru mi-i clar – eu cred că mai repede îmi mut căsuța pe Lună sau Marte, sau mai știu eu ce altă planetă, decât să mă conving cum e cu pensia asta…

      Nah, n-aș fi eu de n-aș face haz de necaz…😆

      Apreciază

      Răspunde
  7. krab607

    Eşti o femeie puternică, Doina…Astăzi mă adresez aşa. A putea să rupi o relaţie de „amor” cu un loc de muncă atunci cînd nu mai corespunde propriilor aşteptări este un act de curaj mai ales în timpurile astea şi mai ales dacă ai acelaşi „prost” obicei ( ca mine, de exemplu), de a te ataşa. A-ţi spune că te înţeleg, nu-mi permit pentru că n-am trăit o astfel de experienţă. Doar am cochetat cu ea. Te asigur însă de admiraţia pentru decizia ta.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Frumos mi-ai mai scris și ți-am simțit sufletul tare aproape, Krab roșcățel. Sincer, nu doresc nimănui să vrea să divorțeze – tu-i zici act de curaj… eu am văzut chestia asta ca pe un ceva necesar nu doar pentru mine, ci și pentru cealaltă parte. Pentru că dragostea cu de-a sila nu prea-și are rost în lumea mea.😉

      Apreciază

      Răspunde
      1. Oana

        Bursucel drag, poți să mă pupi cât vrei, că eu mi-s tare pupăcioasă. Așa că o să-mi placă, știu 🙂
        Mult bine… bine de tot îți doresc să-ți fie!

        Apreciază

        Răspunde
  8. Ana

    Bursucico , daca rezisti sa pastrezi zambetul ala si dupa ce ajungi la job si unii se sterg pe din dos cu el , pot spune ca esti super woman!😀
    Io ma extreriorizez , ca prea am tacut si alti mi-au luat zambetul drept hartie igienica….asa ca m-am facut o scarba de om…si e mai bine , serios!😀
    Pupacim si uram duminica placuta!
    Si , apropos : lasa trecutul unde-i e locul….hai sa privim spre zari albastre , huh?😉

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ană, n-ai idee ce bine ai zugrăvit tu tărășenia cu zâmbetul tratat drept hârtie igienică!😆
      Iar chestia cu exteriorizarea… ehe, e ceva greu de înțeles pentru unii, dar asta să ne fie nouă paguba!😉
      Cert e că nu vreau să mă transform într-o urâciune de om și nici să renunț la zâmbet. Pentru nimic în lume!
      Ti pup și eu cu drag!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  9. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

  10. Pingback: Studiu de (ne)caz | Bursucel's Blog

  11. Aliosa

    Buna ziua, Doina !
    ….” dacă dimineața nu pleci cu zâmbetul pe buze spre locul de muncă, e în zadar drumul într-acolo. E ca și cum ai fi prins într-o căsnicie fadă, de fațadă, fără iubire, fără respect…” !!! 🙂 🙂 🙂
    Excelenta remarca, mare curaj dar si determinare in gândirea si practica ta ! 🙂 Bine ai facut !! 🙂 🙂
    O poti lua de la capat caci totul depinde de vointa si vrerea ta ! 🙂
    Doar EMINESCU poate sa te judece ………….
    O Duminica Binecuvantata azi in ” Duminica Intai dupa Rusalii ” !!! 🙂 🙂 🙂
    Cu toata pretuirea,
    Aliosa.

    Apreciază

    Răspunde
  12. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s