Azi mi-ești tare tristă, Fată!
Lacrimi stau să se prăvale
mari cât pumnul. Deci, mă iartă.
dar de azi ți-oi zice Jale.
Ochii-ți sunt precum cerneala și-s lipsiți de luminițe…
Unde-i zâmbetul acela ce-ți săpa-n obraji gropițe?
Unde ți-e umbrela care te păzea de gânduri sumbre
și-ți păstra în suflet soare vesel și ferit de umbre?
Dacă azi îți plouă-n gânduri.
Fată cu parfum de cântec,
îți închin eu aste rânduri
până-ți fac rost de-un Descântec.
P.S. Rog (frumos, din tot suflețelul meu de Bursucel) a se trata ca atare Stângăcia de mai sus. Tot ce pot să spun în apărarea-mi e că nu m-am putut abține… 
Bursucel's Blog 
Să-ți descânt, ar fi, vezi bine,
Pe potrivă pentru tine,
Dar eu spun că e mai bine
Doar în cântec să te pun!
Și de-o fi ca întristarea
Să nu-ți treacă nici așa,
Am să-ți desenez portretul
Pe-un pătrat de mucava!
ApreciazăApreciază
Ca să-i fie pe măsură Bursucelului stângaci, zic c-ar merge să îi faci mai bine-o caricatură. 😉
ApreciazăApreciază
O caricatură zici?
Pote merge și așa,
Pătratul de mucava
Doar cu scaieți și urzici!
ApreciazăApreciază
Păi și bietul Bursucel? Mai e loc și pentru el? 😯
ApreciazăApreciază
Prin scaieți și prin urzici,
Bursucelul cel zglobiu
Va avea un anteriu
Ca de preot! Ei, ce zici?
ApreciazăApreciază
Ce să zic?! 🙄 Tu ești artistul, viziunea-ți aparține, pune-i și-un potcap pe creștet și-așa poate-o fi mai bine! 😉
ApreciazăApreciază
Cu anteriu și potcap
Poți oricând să vii de hac
Celui mai tare dușman,
Cât ar fi de hoțoman! 😉
ApreciazăApreciază
Dacă scap basma curată din scaieți și din urzici, bine-ai face să le zici hoților ce îi așteaptă… 😉
ApreciazăApreciază
Hoțomanilor cei hoți
Le voi povesti, cândva,
Întreagă povestea ta
De Bursuc fără blăniță!
Iară de vor încerca
Să te fure pentru ei,
Le voi da și-o scrisorea
Pentru locul lor de veci !
ApreciazăApreciază
Pfiuuu, măi Mugur, crezi tu oare că ar face vreo-ncercare hoții să își ia-n spinare Bursucei? Mi-e a mirare! 😯
ApreciazăApreciază
De mirare poate-o fi,
Asta până într-o zi
Când or vrea din blana ta
Să-și facă o cușmărea!
Și, cu cușma pe ureche,
Ei vor fi făr’ de păreche
Cu blana de Bursucel
Fluierând încetinel!
ApreciazăApreciază
Sincer, nici nu mă gândesc, poate doar de năpârlesc! 😆
ApreciazăApreciază
Năpârlit ți-ar sta mai bine?
Iată, mă gândesc la tine,
Biet Bursucel năpârlit,
Fără gheare, zdrențuit,
Și cu dințișorii scoși,
Să nu muști, doar să miroși
Bunătatea de mâncare
Și să-ngheți chiar de-o fi soare! 😉
ApreciazăApreciază
Da’ cu ce ți-oi fi greșit? Oare crezi că-i de glumit?
P.S. Năpârlirea-i doar schimbare-n hăinuțe de sărbătoare. 😉
ApreciazăApreciază
Cu haine de sărbătoare?
Bursucel cu iia mare,
Însă fota, uite-o! n-are!
Și nici bete-n cingătoare!
ApreciazăApreciază
Echipată în ăst fel,
Poți renunța la blăniță,
La gheruțe, dințișori,
De n-oi mai fi Bursucel! 😉
ApreciazăApreciază
Apăi chiar că-i comedie – unde s-o mai fi aflat Bursucel cu pălărie și de blană lepădat? 😆
ApreciazăApreciază
Bursucel cu pălărie
Și cu bastonaș în mână,
Asta da minunăție,
De-o să meargă și pe Lună!
ApreciazăApreciază
Păşesc în vîrful picioarelor, să nu strivesc delicaţii maci. 🙂 Cum să fac să te ajut, să ştergem acel surplus de J…? 😉
ApreciazăApreciază
Ca orice stângăcie, încerc de zor s-o acopăr cu un ceva vesel. Ce-o ieși, sper să nu fie de jale… 😉
ApreciazăApreciază
Of-of, măi-măi… Ne-om fi săturat şi noi de atîta jale, nu? Hai să facem haz de necaz, după caz, de la obraz! 😀
ApreciazăApreciază
Mărite Împărat!
Nu vrei să-i vii de hac
Imperiului de jale
Cu un Bursuc pe cap?
ApreciazăApreciază
Prea-Micşorat mi-s, dară,
Deloc nu mi-s Mărit;
Cu jalea, Bursucelul,
Cum mi s-a pricopsit?
ApreciazăApreciază
Ar fi să-l întrebăm,
De va voi să spună!
Acum ori într-o lună,
Ori poate niciodat’
ApreciazăApreciază
Ceva-ceva uite, ne-a spus,
Cu preşul nu ne-a dus.
Ce zici, turnăm puţin asfalt,
Sau punem piatră de bazalt
În inima băltoacelor
Să-i fie mai uşor? 🙂
ApreciazăApreciază
Văd eu bine?!? La taifas complotați să vin în nas? 😯
ApreciazăApreciază
Ba să-ţi facem drum întins
Ne-am împins,
De băltoace de-ai uita –
Bucuria lui şi-a mea. 🙂
ApreciazăApreciază
In baltă de-om turna asfalt
Va rezulta abur înalt,
De-om zice că suntem în iad
Sau Dunării îi facem vad!
Iar de bazalt nu zic nimic
Căci pentru el eu sunt prea mic
Iar Bursucel mă va ucide
De n-oi fi eu competitiv!
ApreciazăApreciază
Colaborăm şi-o fi spre bine –
Măcar băltoace să nu fie;
Iară de nu ţi-o merge ţie,
Lasă dar pietrele pe mine. 😉
ApreciazăApreciază
Un monument vrei să-ți ridici?
Și unde pui, chiar din bazalt?
Mai bine Bursucelul pui
Pe-un piedestal înalt!
ApreciazăApreciază
Văleu, vai sufleţelul meu,
Doar nu-mi ridic mausoleu!?
Doar drumul lin voiam să-l fac
Să nu se mai propteasc-un drac
în gropile ce-ar fi să fie
Mustind a melancolie.
La piedestal mă mai gîndesc,
Căci înălţimea – socotesc –
O fi ea bună, nu zic ba,
Dar nu şi-atunci cînd o cădea. 😉
ApreciazăApreciază
Un monument vreau să-ți ridici,
Cu poloboace la subsol,
Pline cu vin, nu cu petrol,
Să-l bei, să nu mai pleci de-aici!
Iar când privești melancolia,
Să-ți vină să o-neci pe dată
În cea mai mare poloboacă,
Cea plină cu rachiu! 😉
ApreciazăApreciază
Că bine îmi mai şade mie
Cu nasu’ roş’ de trăscănit,
‘mi-ar obiceiele să-mi fie:
La vreme iac’ nu m-am oprit! 😳
Melancolia, bat-o vina,
De s-a luat dintr-o băltoacă,
N-ar trebui noi s-o uscăm
Pîn’ ce mai mult rău va să facă? 😉
ApreciazăApreciază
Bată-l vina de coniac, că ți-a cam venit de hac, (D)Răcușor. Nu m-așteptam să dau de tine în spam… 😯
ApreciazăApreciază
Se mai întîmplă. Unora nu le place „numele” meu, da’ deloc. 🙂
Să trec pe ţuicomicină, ce zici? Poate aşa nu mai ajung la coşu’ de gunoi… 🙄
ApreciazăApreciază
Ei, mulțumescu-ți de gând bun! Să vin în nas, drept să îți spun, nu-i lucrul care mi-l doresc! Mai zic o dată Mulțumesc!
Și drept dovadă pun cu drag și Zâmbetul, și un Big Hug.
ApreciazăApreciază
Să nu vorbesc dar’ cu păcat
Dar balta parcă s-a uscat
Măcar aşa, un pic, la mal,
Iar Bursucelul e „pe val”. 😉
Mă-nclin, deci, şi la mare preţ
Ţinea-voi acest huguleţ,
Şi-ntorc din sufletu-mi, cu drag,
Un alt… Big Hug! 😀
ApreciazăApreciază
Să știi… de atâta haz e dus pe copcă ăl necaz. Cât despre Jale – ce să zic?! Din dânsa n-a rămas nimic!
ApreciazăApreciază
Bună lucrare am lucrat!
(Nu-mi fie lauda cu păcat) 😀
ApreciazăApreciază
Sincer, ast-ar mai lipsi! O statuie – musai șuie! – la care Lumea s-ar hlizi! 😆
ApreciazăApreciază
O statuie – musai șuie,
Pe care lumea să suie
Simulacrul de Bursuc,
Năpârlit și zăbăuc?
ApreciazăApreciază
Eu zic c-ar fi cumințel să-l lăsați pe Bursucel să-și vadă de vânturat, nu pe soclu cocoțat! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucel nu-i de lăsat,
Nici el nu-i de vânturat,
E de pus la împăiat
Și apoi de prezentat
Într-o expoziție mare,
Într-o zi de sărbătoare!
ApreciazăApreciază
Nah, că asta da belea! O să las deoparte jalea și-o să-ți spun acum pe șleau că-n muzeu nu vreau să stau!
ApreciazăApreciază
Chiar de-i vrea sau nu vei vrea,
Nu-i de rost părerea ta!
Că-n muzeu te-or așeza
Cu toată contrarea ta! 😉
ApreciazăApreciază
Oi fi călcat din stângăcie într-o băltoacă plină ochi cu melancolie…
ApreciazăApreciază
Aşa să fie, stîngăcie,
Ori numai gînd fugar, dorinţă,
Ce împlinirea vrea să ştie
Şi se împiedică-n putinţă?
ApreciazăApreciază
De jale si de dor,
Va fi ca un fior
De bine-acoperit
Cu maci într-un covor.
Apoi, cu albe flori
Ce par de lămâiță,
Ce, pe a ta blăniță
Vor arăta superb!
ApreciazăApreciază
Bursucel! Te-ai săturat
De atâta comentat?
De mai vrei, scrie-un articol
Despre marele pericol
Ce-l prezintă comentatul,
Când afară arde satul!
ApreciazăApreciază
Iaca tac, căci văd prea bine că e varză-n comentarii. Sunt de-a valma – mai că-mi vine să pun semnul de avarii!
ApreciazăApreciază
Dacă-i varză-n comentarii
Și-i și pusă pe avarii,
Înseamnă că Bursucelul
Intră-n holdă ca purcelul
Și-ncepe a ronțăi,
Toată varza a stârpi!
ApreciazăApreciază
De-ajung la troaca porcilor, ajung de râsul curcilor!
ApreciazăApreciază
De râsul curcilor, nu-i bai,
Căci ele nu râd în alai,
Precum o fac semenii noștri
Când se-apucă de râs, ca pr..tii!
ApreciazăApreciază
Ştii cu varza ce să faci:
Să bagi carne, nu să taci! 😆
ApreciazăApreciază
Din jalea ta fără hotar,
Ai așezat într-un articol
Frumosul versului amar,
Ca-ntr-un aranjament floricol!
ApreciazăApreciază
Din jale azi se-alese numai praf, dar n-a plecat fără să-mi tragă un perdaf… Și mi-a bătut în trecere obrazul că mi-am permis s-o-nnec în ditai hazul! 😉
ApreciazăApreciază
Ai înecat-o-n haz, adevărat,
Dar pentru asta nu e nimeni vinovat,
Căci singură, doar ea s-a înecat! 😉
ApreciazăApreciază
Perfection!
ApreciazăApreciază
Thank you!
ApreciazăApreciază
Ce mi-a placut, Bursucel!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Stângăcia despre care
Spui c-ar merita iertare,
Pe mine mă afectează
Ș-inima-mi resuscitează! 😉
ApreciazăApreciază
Dacă nu-i cu palpitații și e doar o înflorire, Stângăcia-mi intră-n grații și o scap de îngrădire! 😉
ApreciazăApreciază
Bursucico , stangacia ta suna a combinatie de Eminescu , Minulescu si Toparceanu…si la mine place 😉
ApreciazăApreciază
Aș vrea eu să-l ajung din urmă pe Topârceanu! 😆
Anăăă, ți-ai schimbat pălăria și l-ai amețit pe bietul WordPress. Îl scuzi, da?
ApreciazăApreciază
Eu am citit şi recitit şi n-am găsit Stângăcia. Unde se ascunde? 🙄
ApreciazăApreciază
Eh, s-o fi pitit în floarea aia de cireș?! 🙄
ApreciazăApreciază
Îi stă bine şi acolo dar trebuie s-o numim altfel că numai stângăcie nu-i 😉
ApreciazăApreciază
……” nu m-am putut abtine ”
si te mai intreb odata :
– de ce ma ocolesti, stimata ??? 🙂 🙂 🙂
Nici eu n-am gasit ” Stangacia ”
ci mai degraba, Maiestria !!! 🙂 🙂 🙂
Cu stima,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
have no fear, I’m always here… ❤ adica "acolo", stii deja – in case of…
ApreciazăApreciază
Vecina mea e plina de sentimente! :*
ApreciazăApreciază